Reconstituirea imaginii vechii tâmple a
bisericii ortodoxe din Maierii Sibiului
Ioan Ovidiu Abrudan
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
După un deceniu de la promulgarea
Edictului iozefin de toleranţă religioasă (8 noiembrie 1781) şi
a Rescriptului asupra concivilităţii (22 martie 1781), în anul 1791
s-a zidit în Măierimea Sibiului, cea dinspre Poarta Turnului, biserica
ortodoxă cu hramul „Sf. Evanghelist Luca”, a doua biserică
românească din acel cartier mărginaş al Sibiului, din afara
zidurilor[1],
urmând celei greco-catolice („Biserica dintre brazi”), care fusese
edificată (în faţa Porţii Turnului) între anii 1778, când s-a
aşezat piatra fundamentală, şi 1783, când a fost
sfinţită[2]
(turnul clopotniţă fiind înălţat încă mai târziu, în
1788).
Despre ,,arginturile“ vel vornicului
Şerban Cantacuzino
Dr. Carmen Tănăsoiu
Muzeul Național de Artă al
României (RO)
Boierul Şerban II Cantacuzino
a făcut parte din familia Cantacuzinilor munteni, descinzând pe linie
maternă din voievodul Radu Șerban, domnul Țării
Românești (1601, 1602-1611; fost paharnic în timpul lui Mihai Viteazul
și cel mai bogat boier al țării). Astfel, Elina, fiica cea
mică a lui Radu Șerban, căsătorită cu cel care avea
să devină marele postelnic Constantin I Cantacuzino, a avut patru
copii – Drăghici (mare spătar), Șerban Cantacuzino (viitorul
domnitor, între 1679-1688), Matei (agă) și Stanca (viitoarea
soție a lui Constantin Brâncoveanu).
Șerban II Cantacuzino, fiul cel mai mare al spătarului Drăghici era, prin urmare, nepot al doamnei Elina și al postelnicului Constantin Cantacuzino și strănepot al domnitorului Radu Șerban; a fost botezat cu numele Șerban de către unchiul său dinspre tată, viitorul domn Șerban Cantacuzino, cu care nu trebuie confundat.