Apuseni

edificată în 1787, lăcașul care păstrează cele mai multe urme ale activității în oraș a atelierului familiei de pictori Silaghi: icoanele împărătești realizate în 1790, 1791 și 1794 de Simion Silaghi-Sălăgeanu, supranumit „zugravul Apusenilor”, alte componente pictate ale iconostasului, datorate fiilor săi, executate în 1837, și fragmente din pictura murală mai târzie, dar păstrând același spirit al modelelor stabilite de întemeietorul atelierului.

construită în stil gotic în 1424, în locul unei bazilici romanice, cu urmele mai multor straturi de pictură, databile din secolul XV până în secolul XVIII.

înălțată de boierul Stănislav în 1421, conform unei inscripții din 1750 din altar, de fapt o construcție mai veche, din a doua jumătate a secolului XIV care a cunoscut mai multe refaceri importante: din prima fază datează absida și nava, gotice, la care în prima jumătate a secolului XIX s-au adăugat, la vest, pronaosul cu turnul-clopotniță și un pridvor pe latura de sud. Un prim strat de pictură, vizibil în naos, în porțiunile unde a căzut tencuiala pe care Gheorghe Tobias din Abrud a aplicat, la 1750, cel de-a doilea strat, ar putea data din secolul XV. Absida, tâmpla și pronaosul au fost repictate în 1810 de o echipă condusă de Simion Silaghi-Sălăgeanu. Tot atunci se poate să fi fost repictată o icoană a lui Iisus expusă actualmente în Museikon, pe care academicianul Marius Porumb o consideră, în forma sa inițială, o lucrare din secolul XVI a atelierului în care a fost realizat tripticul de la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

ctitorie dinainte de 1418 a nobililor din Folt şi Ilia, cu refaceri din 1863 datorate prăbușirii bolților. Interiorul păstrează resturi de pictură murală în altar, databile în secolul XVIII, și icoanele împărătești realizate în 1764 de Ion de la Beriu. Un alt moment al împodobirii bisericii a fost mijlocul primei jumătăți a secolului XIX, când pictorul Ioan Pop de la Făgăraș a pictat iconostasul bisericii din vecinătate, de la Almașu Mare-Suseni. Icoanele sale realizate pentru biserica din Joseni se află actualmente în colecția Museikon.

locul unde s-a întrunit în 3/15 mai 1848 Marea Adunare Națională, marcat inițial prin amplasarea unui bloc de piatră, dinamitat în 1909 de răuvoitori, ale cărui resturi au fost recuperate și încorporate, prin grija lui Ioan Micu Moldovan, într-un monument piramidal păstrat în curtea reședinței mitropolitane. Ulterior, pe Câmpia Libertăţii s-au ridicat alte însemne memoriale: în 1958 un obelisc de piatră roşie, înlocuit la rândul său, în 1973 şi 1977, cu ansamblul sculptural monumental „Gloria”.

construită înainte de 1769, când a fost realizată pictura altarului, de către Gheorghe fiul lui Iacov, care va picta și naosul, în 1771. Icoanele împărătești, atribuibile lui Ion de la Beriu, au fost moștenite de la biserica anterioară, despre care tradiția spune că a fost mistuită de un incendiu.

construită în 1792 şi pictată în 1804 de Simion Silaghi-Sălăgeanu și fiul său Gavril. Icoanele împărătești, realizate în 1798 și 1804 de același Simion Silaghi-Sălăgeanu și în 1868 de fostul ucenic al acestuia, Nicolae Corcheș, se păstrează actualmente în biserica cea nouă, de zid.

pictată în 1790 de Simion Silaghi-Sălăgeanu. Lăcașul păstrează încă aproape întregul patrimoniu cu care a fost înzestrat de-a lungul timpului.

construită înainte de 1738, pictată într-o primă fază de Gheorghe Tobias din Abrud, în 1749, apoi de Simion Silaghi-Sălăgeanu, în 1817. Pictura acestuia din urmă a fost mutilată de o așa-zisă restaurare în 2005, la fel ca și icoanele iconostasului, realizate tot de el în 1795.

construcție anterioară anului 1694, când Johannes Solymosi și Stephanus Gyarfas de Thorockó au pictat tavanele casetate ale absidei și naosului. În secolul al XVII-lea Dumitru și Rosanda au comandat unui pictor din Țara Românească execuția unui iconostas, ale cărui componente se păstrează în cea mai mare parte, fiind unul dintre cele mai valoroase ansambluri de pictură românească din epocă.

construită înainte de 1780, când Gheorghe fiul lui Iacov, Teodor Ciungar și Daniil Telea au realizat pictura naosului. În 1826 Nicolae Cuc din Lupşa a pictat absida altarului, iar în 1827 același împreună cu Nicolae Hisem au pictat pronaosul. Deosebit de valoroase, icoanele împărătești, pictate de Gheorghe fiul lui Iacov în 1782 și 1793, se păstrează în biserica cea nouă, construită în Baia de Arieș.

construită în 1797-1798. Lăcașul păstrează pictură din 1844 în absida altarului și pe tâmplă, dar și icoane de la o biserică anterioară, între care se remarcă una databilă în secolul XVII și două din 1753, realizate de Andrei din Cluj, maestrul lui Simion Silaghi-Sălăgeanu.

amenajat în incinta Mănăstirii, cu un patrimoniu divers, de la monumente votive romane până la obiecte cu profil etnografic, care reconstituie istoria locală, ponderea şi valoarea cea mai mare având-o, desigur, icoanele și cărțile bisericeşti. Muzeul adăpostește icoane pe sticlă pictate în prima jumătate a secolului XIX de Ioan Pop de la Făgăraș pentru biserica din satul învecinat Vâltori, un prapor pictat de Simion Silaghi-Sălăgeanu, iar între icoanele pe lemn se numără creații ale lui Ivan și Iacov din Rășinari.

înghițită în 2006 de lacul de decantare al exploatării miniere de la Roșia-Poieni. Ajunsă astăzi obiectul unei imagini de coșmar, monumentul a avut o incontestabilă valoare, conferită de pictura realizată în 1833 de un artist format în atelierul familiei Silaghi de la Abrud.