MUSEIKON – O CARTE DESCHISĂ CĂTRE PUBLIC

ELENA DANIELA CUCUI
Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia

Muzeele fac parte din istoria omenirii de mai bine de 2000 de ani, însă nu au arătat întotdeauna așa cum arată cele pe care le vizităm astăzi, când a da viitor trecutului este menirea primordială a oricărui muzeu. La fel a fost și în cazul secției Museikon a Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, care s-a definit încă din faza de proiect ca o arenă a cunoașterii, un spațiu al experienței și al contactului nemijlocit, un muzeu viu, pregătit să interacționeze cu publicul și mai ales cu copiii de orice vârstă [1] . Căci, în cei trei ani de existență, s-a dovedit foarte clar că publicul nostru îl constituie, în mare parte, elevii de toate vârstele.

Pentru a face față concurenței tot mai acerbe a mass-mediei și mai ales a internetului, muzeele au trebuit să își schimbe politica de atragere a publicului și să se adapteze noilor realități. Una dintre căile bune alese a fost cea a parteneriatului cu școala: astfel, școala a obținut un mediu altfel de derulare a lecțiilor, iar muzeul și-a dezvoltat rolul său educativ [2] .

Devine tot mai important să îi facem atenți pe copii asupra valorii patrimoniului istoric. Este necesară plasarea instituției muzeale într-un tablou care să ne arate de unde venim, cine suntem și care să ne ajute să decidem ce vrem să facem pentru viitorul nostru cu experiența pe care o vom acumula.

Pentru că suntem afectați cu toții de recenta izolare, chiar și cei mai mici dintre vizitatorii noștri, perioada de după criză poate fi potrivită pentru conștientizare chiar și pentru ei sau mai ales pentru ei. Astfel, înainte de a face cunoștință cu patrimoniul, ne dorim ca publicul tânăr să intre conștient, recunoscător și responsabil în oricare dintre spațiile muzeale pe care le va vizita.

Cum încă de la început Museikon s-a declarat deschis provocărilor tehnologiei contemporane, expoziția de bază include instalații moderne, fiind concepută ca un spațiu interactiv, cu elemente noi, atractive, adaptate patrimoniului pe care îl prezintă. Acest mod de organizare a noilor muzee sau de reorganizare a expozițiilor mai vechi permite transformarea muzeului dintr-o instituție învechită, prăfuită, într-una de petrecere a unui timp de cea mai înaltă calitate. Proiectarea acestor instalații de transmitere a cunoașterii constituie un proces amplu de cercetare a patrimoniului muzeal, scopul final fiind acela de a atrage public, dar mai ales de a-l ajuta să înțeleagă și să rețină semnificația artefactelor prezentate.

Cu un set de programe de pedagogie muzeală care nu a exclus nicio categorie de public, ci mai degrabă a încercat să vină în întâmpinarea fiecărui vizitator în parte, copil sau adult, instalațiile interactive din expoziția Museikon au devenit un instrument important de lucru în prezentările individuale, în ghidaje, dar mai ales în timpul desfășurării proiectelor pedagogice.

Una dintre ele, cu aspectul unei cărți deschise, le prezintă vizitatorilor povestea alfabetului chirilic. La prima vedere, slovele par indescifrabile, dar această scriere veche se dovedește repede accesibilă, ascultându-i istoria:

„ Personajele principale sunt doi frați, Chiril și Metodie, greci de origine, care s-au remarcat având o minte ageră și fiindu-le ușor să învețe o mulțime de limbi străine. Asta i-a ajutat să își îndeplinească și cea mai arzătoare dorință a lor, aceea să vestească învățătura creștină și popoarelor care nu auziseră de Iisus. Așa că mult s-au bucurat când în anul 862 a venit la ei prințul slavilor din Cehia și Slovacia și i-a chemat pe cei doi frați să aducă creștinismul și în țara sa. Odată ajunși, Chiril și Metodie au înțeles că vor trebui să inventeze ei un alfabet, pentru că niciunul dintre cele știute nu se potrivea cu sunetele limbii slave. După ce au muncit ani de zile la acest alfabet nou, au tradus Biblia și multe scrieri importante, iar alfabetul creat de ei, numit alfabetul chirilic, a ajuns să fie folosit de milioane de oameni din Rusia, Ucraina, Bulgaria și pentru o vreme chiar și de strămoșii noștri. Primul abecedar care propunea alfabetul chirilic spre învățare a apărut în 1699, chiar la Alba Iulia și s-a numit Bucoavnă. Acest alfabet a fost folosit în spațiul românesc până în prima jumătate a secolului al XIX-lea, când a fost mai întâi dublat, apoi înlocuit cu totul de alfabetul latin.” [3]

Odată introdus în universul școlii de altădată, vizitatorul va constata accesibilitatea alfabetului chirilic și va savura farmecul limbii române arhaice.

Cărțile reprezintă mai mult de jumătate din colecția Museikon, două treimi constituind-o cartea românească tipărită până la 1830, limita cronologică superioară agreată în spațiul românesc pentru identificarea cărții de patrimoniu. Destinată aproape exclusiv uzului bisericesc, activitatea tipografică din spațiul românesc în secolele XVI-XVII a fost nevoită să îmbrace haina lingvistică specifică locului, cea slavonă. Doar așa-numitele cărți de învățătură, folosite la predică, au fost publicate în românește. Ponderea cea mai mare o au cărțile tipărite în secolul al XVIII-lea, iar între acestea, cele imprimate la Blaj. Foarte numeroase sunt și tipăriturile de la Râmnic și Sibiu, dar nu lipsesc nici cele de la Iași, București, Târgoviște, Buzău, Viena și Buda.

Pedagogia muzeală la Museikon s-a axat pe două direcții, inspirate de categoriile de patrimoniu pe care le deține muzeul: atelierele de pictură pe sticlă, în legătură cu icoana, iar pentru a exploata și cealaltă categorie, fondul de carte veche, încă de la început s-au organizat ateliere de lectură, pentru redobândirea accesului la vechea literatură, scrisă cu alfabetul chirilic. Acest program a primit numele de „ABC chirilic”. Suportul inițial pentru aceste activități,Bucoavnă. Cărticică de învățătură a alfabetului chirilic, a fost editat în cadrul proiectului „Museikon – a living museum and arena for experiencing the cultural heritage” și arată ca un vechi abecedar. Alături de acest material didactic, în ajutorul celor care doresc să descifreze tainele cărților din expoziție, căci toate sunt tipărite cu alfabet chirilic și toate își păstrează peste vreme aerul de mister, vine și instalația interactivă menționată, cu un design și o prezentare modernă, datorate Silviei și lui Ștefan Barutcieff.

„Fila 1” a instalației aduce în fața vizitatorului traducerea rugăciunii Tatăl nostru, în varianta tipărită de Diaconul Coresi în cartea Întrebare creștinească, apărută la Brașov în 1561. Trei imagini se metamorfozează succesiv, prezentând textul inițial cu alfabet chirilic, apoi chirilic dublat de latin și doar latin în cele din urmă.

„Fila 2” este un touch-screen pe care vizitatorul poate „răsfoi” 30 de imagini ale unor pagini din diverse cărți tipărite și manuscrise din colecția Museikon.

Într-o lume bombardată în fiecare clipă de informații, poate părea desuet să pierzi timpul încercând să citești texte scrise acum sute de ani. Dar toți cei care s-au lăsat antrenați în acest joc al memoriei, dincolo de plăcerea de a „vedea” și de a înțelege ceva ce pentru restul lumii rămâne o taină, au înțeles că – pe viitor, atunci când vor călători în țările care încă folosesc alfabetul chirilic – vor avea la îndemână un instrument de comunicare de cea mai mare importanță. Căci să poți (măcar) citi în limba celor la care te duci în vizită e unul dintre cele mai frumoase moduri de a le onora ospitalitatea.