Zlatna

Zlatna, biserica de zid „Adormirea Maicii Domnului”

Controversată, ca toate monumentele vechi ale românilor transilvăneni, biserica parohiei Zlatna II – cea mai veche biserică din Zlatna – este lăcașul de cult românesc la care se remarcă cel mai substanțial aport al stilului gotic. Istoricul său, atât cât a putut fi recuperat în contextul renovării din 1744, a fost concentrat în două inscripții pictate pe pilaștrii arcului triumfal: „(...) s-au zidit această sfântă biserică, dintâi cu tinda până la mijlocul zidululu (sic!), cu toată chieltuiala dumnealui jupanului Sttănislav (sic!) Hraboru i jupanița ego Anca, și păntru acest lucru cât arată mai sus s-au aflat chieltuiala cinjsprăzeace sute de florinț; și murind, au rămas neisprăvit(ă). Iar la an 1696 atuncea s-au apuca(t) jupanu Dobra Anghel și cu jup(a)nu Iacov Ioanăș și au zidit-o cu toată chieltuiala dumnealor: bolta tinzii și turnul; și s-au făcut chieltuiala (...)”. Restul de cel puțin două rânduri și jumătate de text nu s-a mai păstrat. Dar cronica se continuă astfel pe celălalt pilastru: „În an 1744 au răpăosat jupânu Roșca Ion și au lăsat bisearecii doao sute și 50 de florinți pentru zugrăvitu aceștii sf(in)te bisea(ri)ci, ca să fie ctitor și să(-l) pomenească la sfânta liturghie. Zugrăvitu-s-au această sfântă bisearică în zilele înălțatei crăesie Mariei Tereziei (... ) (fii)nd vlădica (...) (I)nochientie de Sadu (...); ostenitor și îndemnător și ctitor acestui lucru la ziditul oltariului și la zugrăvitul besearecii au fost Popa Ivan i sin ego Popa Pătru”.

Dacă, pentru evoluția arhitecturii bisericii, nu rezultă foarte clar cum s-a ajuns la structura finală, cert este că în 1744 a avut loc o repictare, în unele porțiuni direct peste stratul anterior, cum s-a întâmplat cu scena Răstignirii de pe zidul estic al absidei (devenit iconostas prin prelungirea bisericii spre est), pentru care oferă analogii pictura din biserica de la Ribița, din primii ani ai secolului XV. Un strat de pictură și mai vechi a ieșit la lumină în zona mediană a peretelui nordic al naosului, punând sub semnul întrebării atât presupusa datare a bisericii în anul 1424, pentru care nu s-a găsit încă un suport documentar, cât și apartenența sa încă de la început la cultul ortodox.