Silea

Șilea, biserica de lemn „Sf. Nicolae”

Până acum circa două decenii, Şilea a avut două biserici de lemn. Cea mai veche, apreciată a data din 1664, dedicată “Sfinţilor Arhangheli”, a fost “salvată” de la dispariţie prin mutarea pe un alt amplasament, în afara satului. Tencuită la interior şi pictată, ea și-a pierdut toate atuurile ca monument. A supravieţuit doar ancadramentul intrării de pe latura de sud şi o parte din inventarul mobil, transferat cu mult înainte în diverse colecţii sau depozitat în cealaltă biserică. A rămas pe vechiul amplasament doar clopotniţa, dar clopotele au ajuns în biserica cea nouă, de zid.

Cea de-a doua biserică, cu hramul “Sf. Nicolae”, a fost înălţată cândva în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Cea mai veche dată care poate fi asociată cu existenţa edificiului este anul 1794, notat împreună cu numele zugravului, Popa Nicolae din Feisa, pe uşile împărăteşti. Execuţia lucrărilor de înfrumuseţare cu pictură s-a întins pe aproape un secol. În 1871 a fost pictat naosul de către unul dintre ucenicii Popii Nicolae, Porfirie Șarlea din Feisa, care își semnează și datează lucrarea deasupra scenei cu reprezentarea lui Pilat spălându-și mâinile. Mai veche trebuie să fie pictura din pronaos, realizată de un alt ucenic al Popii Nicolae, Ioan Moldovean, originar din Fărău. Pictura din absida altarului a fost refăcută în a doua jumătate a secolului XIX, fiind cu totul lipsită de calitate artistică.