Ramet

Râmeț, biserica de zid a mănăstirii

Una dintre cele mai vechi biserici românești din Transilvania, chiar dacă vechimea sa nu a fost încă stabilită cu certitudine, biserica de la Râmeț pare să fie prototipul pentru construcțiile de cult cu iconostas cu două intrări poziționate simetric, o soluție arhitectonică arhaică, specifică Transilvaniei. Rezonanța sa ca model trebuie să fi fost determinată de funcționarea mănăstirii ca reședință eiscopală, atestată documentar târziu, abia în 1557, dacă facem abstracție de inscripția din pronaos, mai veche cu circa o jumătate de secol, dar care nu-l plasează explicit la Râmeț pe arhiepiscopul Ghelasie, în timpul căruia a fost pictată respectiva încăpere.

Asupra numărului straturilor de pictură și a datării lor, nu s-a căzut încă de acord. Cel mai vechi, din secolul XIV, este fragmentul din nișa-proscomidiar și tot din același secol trebuie să dateze fragmentele cu scene de martiriu din naos. La începutul secolului XVI a fost realizată pictura pronaosului și tot cam pe atunci, oricum nu mai târziu de mijlocul secolului XVI, a fost repictat naosul, inclusiv peretele-iconostas. În 1741 a fost refăcută și pictura absidei altarului, de o echipă de meșteri condusă de Gheorghe din Făgăraș și Pătru Zugravul.