Museikon
La vârsta preșcolară, bucuria descoperirii și curiozitatea nestăpânită sunt inevitabil și invariabil molipsitoare, copiii având capacitatea de a-l seduce pe adult și de a-l prinde în hora jocului în care ei se implică total. Nimic nu poate însenina și înfrumuseța activitatea unei zile mai mult decât glasurile și tropotele de pantofiori ale celor mici, tăbărând cu sufletul la gură de curiozitate pe holul muzeului.
Mulți dintre ei vin deja pregătiți de părinți și profesori să se bucure de vizita prin care fac cunoștință cu locul, cu muzeul nou din oraș, cu icoanele, cărțile, diorama spitalului militar cu manechin ei impresionanți, ziduri și blocuri de piatră, de toate formele și mărimile, din toate epocile, care de care mai vechi și mai interesante, grăitoare despre istoria locului și trezitoare de mare mirare pentru copii, dar poate și mai importante pentru „doamnele” care conduc și coordonează grupurile săltărețe. Dar micii vizitatori se bucură să descopere mai ales instalațiile interactive, prezente peste tot în expoziție, care spun povești vechi într-un limbaj nou, pe care generația lor îl percepe poate chiar mai bine decât adulții. La vârste atât de mici, scopul vizitelor trebuie să fie acela de acomodare, de cunoaştere a regulilor, de asimilare a spaţiului ca fiind unul prietenos, de lărgire a vocabularului și de inițiere într-un comportament adapat mediului muzeal, pe care să și-l însușească pentru toate viitoarele experiențele similare. O vizită la muzeu, la o casă memorială sau la o galerie de artă impune un anumit comportament şi o atenţie deosebită atât faţă de obiectele de artă sau cele unicat aflate în aceste locuri de cultură, cât şi faţă de ceilalţi vizitatori. Acesta este primul lucru pe care trebuie să îl cunoască tinerii noștri vizitatori, astfel primele taine care le sunt dezvăluite se referă la comportamentul pe care un vizitator, indiferent de vârstă, trebuie să și-l însușească. Iar cum grupele de preșcolari, datorită vârstei mici, se află la primul sau printre primele contacte cu mediul muzeal, este cu atât mai important să adopte și să-și dezvolte o atitudine pozitivă, dar mai ales potrivită locului în care își vor petrece o părticică din timp. Ei află așadar că trebuie să privescă cu atenție obiectele expuse, iar atunci când doresc informații asupra unuia dintre ele, trebuie să se adrese ghidului. Este esențial să păsteze liniștea, iar dacă se află într-un grup, să își trasmită mesaje doar în șoaptă. Muzeul nu este un loc de joacă, dar se poate învăța prin joacă, chiar dacă mare parte din public îl constituie copiii, de aceea nu trebuie să se țipe, să se alerge, pentru a nu provoca eventuale accidente: o vitrină spartă sau un exponat deteriorat. Așadar, pentru a-și atinge cu adevărat scopul, muzeul are nevoie să-și formeze publicul de mâine, educându-l de la o vârstă foarte fragedă în respectul și atașamentul pentru obiectul de patrimoniu . Obiectele expuse nu vor fi atinse, în primul rând pentru că sunt valoroase, în al doilea rând pentru că, fiind vechi, sunt şi foarte fragile. Comportamentul potrivit într-un muzeu poate fi considerat acela în care întreaga atitudine și conduită a vizitatorului transmite respectul și prețuirea față de obiectele de patrimoniu, cea mai valoroasă moștenire rămasă de la înaintașii noștri, pe care avem datoria de a o încredința urmașilor în cea mai bună formă. Cum orice expoziție are ca unitate obiectul, mesajul de suflet al oricărui ghid de muzeu este următorul: Respectă obiectul. Ascultă-i povestea, admiră-i detaliile şi preţuieşte truda celui ce l-a creat. “Atinge-l” mental şi acordă-i şansa de a putea fi văzut şi de copiii tăi . Proiectul Îngeri pentru îngerași îi are în prim-plan atât pe îngerii din icoane, cât și pe îngerașii din grupele de preșcolari și include o vizită în expoziție și o activitate practică. În ceea ce privește vizita ghidată, pentru cei mai mici beneficiari ai programelor noastre de pedagogie apelăm la metoda învățării prin descoperire. Preșcolarii sunt întâmpinați cu cartonașe pe care au imprimate icoanele din expoziția permanentă, fiecare dintre ei primind sarcina să identifice imaginea din mână în timpul vizitei în expoziție. Am costatat că această vânătoare de comori ajută la vizualizarea tuturor exponatelor de către fiecare elev, neignorându-se niciun obiect, din dorința de a-și îndeplini cât mai bine și cât mai repede sarcina primită. Privirile agere ale copiilor se apleacă sfios în fața sfinților din icoanele impunătoare, care îi privesc la rândul lor cu blândețe, dar si cu oarecare sobrietate. Le îndulcește periplul, însă, privirea blândă a Maicii Domnului care îl ține în brațe pe Iisus, copil ca și ei, și atitudinea liniștitoare și protectoare a îngerilor care o flanchează. Mai puțin grăitoare deocamdată sunt cărțile, ale căror slove nu-și dezvăluie deocamdată secretele scrise acolo de sute de ani, dar sporesc misterul și prețiozitatea, cu atât mai mult cu cât li se spune că pătrunderea tainelor lor le va fi accesibilă după ce vor învăța să citească. Instalațiile interactive prezente peste tot în expoziție îi captează cu totul: asemănătoare device-urilor folosite acasă, ele le arată în imagini mult mai multe lucruri interesante decât ar putea înțelege prin cuvinte. Involuntar, copiii se apropie, atrași câteva clipe de duioșia Maicii Domnului din câteva icoane, cum este cea a lui Gheorghe din Făgăraș, realizată pentru biserica din Mogoș-Miclești pe la 1740 , sau minunata icoană pictată de Iacov din Rășinari pentru biserica din Șilea, în 1745 . Drăgălășenia lor, căldura maternă magnetizantă și indispensabilă celor mici, transmisă prin penelul iscusit al iconarilor, este susținută și de gingășia îngerilor care le flanchează. Chipul lor, care exprimă siguranță, protecție și pace, poate fi cel mai potrivit suvenir pe care să îl ia cu ei acasă. Activitatea practică constă tocmai în confecționarea acestui obiect - suvenir, copiii fiind invitați să ofere unui trup fragil de hârtie dantelată, realizat prin decupaj și lipire, căpșorul remarcat de curând în vechile icoane și aripile, simbolul universal al îngerilor. La finalul activității, ceata de îngerași este și mai numeroasă decât la sosirea la muzeu, fiecare copil plecând acasă cu îngerul său suvenir realizat în Sala Atelier. Nădajduim că aceste vizite – plăcute, amuzante, aparent fără un scop didactic, ci doar distractiv – nu vor rămâne fără ecou şi vor fi cerute din nou de micuţi. Discuția din timpul vizitei și prezentării icoanelor, mai cu seamă pe acelea în care se regăsesc în reprezentări îngerași, se poate rezuma la a-i provoca pe copii să își amintească de unde au aflat despre existența îngerașilor și ce lucruri anume știu despre ei (cu referire la rugăciunea Înger - îngerașul meu, pe care o cunosc și o memorează majoritatea copiilor). Activitatea practică nu poate fi descrisă mai bine în cuvinte, decât o pot face imaginile surprinse de aparatul foto: Odată cu mulțumirile reciproce și saluturile de final, încercăm să fixăm următoarea întrevedere, prin intermediul unei întrebări: Ce vă doriți să facem împreună pe viitor? Cum răspunsul la această din urmă întrebare este aproape invariabil același, anume că cei mici își doresc să picteze și ei icoane, aidoma iconarilor de altădată, le propunem din timp o următoare întâlnire, care fără doar și poate va trebui să fie cel puțin la fel de agreabilă și despre care ne dorim să împărtășim impresii cu o ocazie viitoare. Partenerii noștri în perioada de desfășurare a proiectului au fost: - Grădinița „Dumbrava Minunată”, Alba Iulia - Grădinița Nr. 8 și Nr. 9, Alba Iulia - Grădinița „Licurici”, Alba Iulia - Grădinița maghiară, Alba Iulia - Școala Gimnazială „Avram Iancu”, Alba Iulia - Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Alba Iulia - Școala Gimnazială „Vasile Goldiș”, Alba Iulia - Școala Gimnazială „Ion Agârbiceanu”, Alba Iulia - Școala Gimnazială Stremț, jud. Alba - Școala Gimnazială Ighiu, structura Șard, jud. Alba - Școala Gimnazială Blandiana, jud. Alba - Liceul Cu Program Sportiv, Alba Iulia - Liceul Economic „Dionisie Pop Marțian”, Alba Iulia - Seminarul Teologic Ortodox „Simion Ștefan”, Alba Iulia - Palatul Copiilor, Alba Iulia
