DANIELA BURNETE Museikon Pictura pe sticlă reprezintă unul dintre cele mai importante capitole ale artei naive din Transilvania. Icoanele realizate prin această tehnică au fost zugrăvite cu o grijă deosebită de meşterii iconari, astfel că îndelunga practica le-a conferit unora dintre ei o reală eleganţă a liniei desenului şi siguranţă în aplicarea culorii. Fiecare centru artistic s-a remarcat printr-o specificitate stilistică, dar a reflectat, în mod obiectiv, și poziția economică a așezării intr-un spațiu geografic dat. Icoana pe sticlă din zona Brașovului ilustrează bogăția comunității românești din acest oraș. Tehnica de lucru, materialele utilizate, felul în care a fost debitat lemnul, dimensiunea icoanelor, calitatea pigmenților și timpii de lucru necesari pentru realizare fac dovada unor abilități artistice îndelung exersate, dar și a unor cumpărători cu un statut economic superior. În acest articol voi expune câteva din aspectele legate de tehnica de elaborare a unei icoanei pe sticlă în Șcheii Brașovului, dar și problemele pe care le implică restaurare lor. Ca studiu de caz, am abordat icoana cu tema Sfânta Treime nou-testamentară, datată 1866, preluată în colecția Museikon din vechiul fond patrimonial al Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, având dimensiunile 41 x 35,5 cm, inclusiv rama. Abordată din punct de vedere stilistic, imaginea conținută de acest artefact îi reprezintă pe Iisus, în partea stângă, cu crucea răstignirii pe umăr și binecuvântând, și pe Dumnezeu-Tatăl cu sceptru în mâna dreaptă, stând așezați pe nori, cu picioarele sprijinite pe pământul redat stilizat sub forma unui cerc roșu cu marginea albastră. În partea superioară strălucește lumina Sfântului Duh, răspândită de porumbel. Deasupra, draperii divers colorate. În mijloc, o floare a cărei formă sugerează descendența meșterului din Nicula, dar desenul de foarte bună calitate și proporțiile corecte indică o ucenicie pe lângă un meșter profesionist. Sfânta Treime conține o bogăție a reprezentării, nu atât prin amplitudinea detaliilor, cât mai ales prin felul în care au fost abordate proporțiile personajelor raportat la dimensiunea suprafeței. Icoana a fost supusă unui proces de restaurare cu scopul de a o stabiliza din punctul de vedere al conservării și pentru a face posibilă reintroducerea sa într-un viitor circuit expozițional. Alegerea acestei icoane ca studiu de caz a fost determinată de starea de conservare precară, atât la nivelul suportului, cât şi la nivelul plăcii de sticlă. Degradarea sa se datorează acțiunii nocive a temperaturii și umidității variabile din spațiile în care a fost expusă, respectiv depozitată, și materialelor constitutive. În alcătuirea morfologică a icoanei intră rama, sticla şi capacul. De aceea, restaurarea unei icoane pe sticlă, impune trei tipuri de probleme: cele legate de restaurare a picturii pe sticlă şi a sticlei, problemele ridicate de restaurarea componentelor din lemn și problemele legate de reasamblarea componentelor constitutive. Plăcuţa de sticlă, produsă manual în glăjării, îndeplineşte un dublu rol: dosul oferă suportul pentru pictură, iar faţa devine spațiu de citire a imaginii. Degradările specifice icoanelor pe sticlă sunt determinate de cele mai multe ori de tehnica și materialele constitutive, condițiile necorespunzătoare de păstrare, manipulări brutale și intervenții greșite. Cele mai des întâlnite sunt murdăria superficială, aderentă şi ancrasată, desprinderile şi pierderile peliculei de culoare, fenomenul de pulverulenţă, uzura funcţională, fragmentarea suportului de sticlă, fragilizarea lemnului (capac şi ramă), inclusiv prin acțiunea cuielor metalice neconstitutive, halourile de umiditate, așchierea pronunțată a capacului . În cazul icoanei discutate aici, pe lângă jocul în ramă a glajei, aceasta din urmă este fragmentată în trei părți, fracturarea glajei situându-se în registrul inferior al icoanei. La un moment dat s-a încercat o „restaurare”, o păstrare a ei in starea inițială prin lipirea improprie a fragmentelor cu bandă adezivă transparentă, fapt care a dus, în mod fericit, la păstrarea întregii suprafețe pictate. Intervențiile efectuate S-a pregătit o suprafaţă netedă, formată dintr-un „pat moale”, pe care s-a demontat icoana aşezată cu faţa în jos, și un „pat rigid”, izolat cu foiţă absorbantă, util în cazul operaţiilor efectuate pe sticlă, inclusiv în momentul lipirii acesteia. S-au pregătit ustensile cât mai uşoare, spre a se evita pericolul spargerii sticlei (bisturie, pensete, spatule, pensule moi, pulverizator, cleşti) și, desigur, aparatul de fotografiat. S-a demontat capacul prin extragerea cuielor metalice, apoi s-a efectuat curățirea mecanică atât umedă, cât și uscată a suportului lemnos, respectiv a capacului și a ramei. S-au îndepărtat prin pensulare depozitele masive de murdărie (praf, insecte, larve uscate, excremente de insecte, resturi de spice etc.). În cazul depozitelor masive de depuneri, prezente mai ales pe falțul ramei, s-a utilizat bisturiul și peria cu peri tari. S-a folosit de asemenea soluția 1 de curățire (alcool etilic, terebentină, ulei de in crud, amoniac, apă) . În cazul depozitelor masive de depuneri, prezente mai ales pe falțul ramei, s-a utilizat bisturiul și peria cu peri tari. S-a tratat lemnul împotriva atacului biologic, cu Perxil 10, prin pensulare și injectare. Pronunțata așchiere a capacului, care ar fi provocat o agresare mecanică a stratului de culoare, a fost eliminată cu ajutorul hârtiei abrazive. Restaurarea picturii pe sticlă În ceea ce privește glaja, pentru început s-au îndepărtat benzile adezive transparente, apoi s-a trecut la pensularea ușoară a suprafeței pentru a nu angrena stratul de pictură. S-a efectuat o curăţire mecanică (uscată) a peliculei de culoare în scopul îndepărtării, acolo unde a fost posibil, a murdăriei superficiale (praf, insecte), apoi a urmat consolidarea sau „hrănirea” şi fixarea peliculei de culoare pe suport, prin pensularea, pulverizarea sau chiar injectarea unei emulsii de gălbenuş de ou (1 volum) în apă distilată (3 volume) şi conservant (acid acetil-salicilic). Gălbenuşul de ou are un dublu rol: crește aderenţa straturilor de pictură la suport şi măreşte coeziunea straturilor de pictură compromise prin dezagregarea liantului sau prin acţiunea abrazivă a capacului, în cazul culorii pulverulente. Această operaţie prezintă cea mai mare importanţă în contextul restaurării icoanelor pe sticlă, deoarece de reuşita ei depinde prelungirea vieţii icoanei. După ce gălbenuşul de ou a emoliat suficient solzii de culoare, aceştia se presează uşor cu spatula sau chiar cu degetul (de preferat), dar numai prin intermediul unei folii de melinex care, fiind transparentă şi neaderentă, uşurează mult operaţia, diminuând riscul lezării peliculei de culoare şi oferind posibilitatea de a controla în permanenţă fixarea. Muchiile fragmentelor ce urmau să fie lipite au fost curățate și degresate, iar în vederea lipirii, s-a folosit rășină epoxidică bicomponentă. Surplusul de adeziv rezultat pe fața glajei a fost îndepărtat mecanic cu ajutorul bisturiului. În final, a fost curăţată partea nepictată a sticlei, de pe care s-au îndepărtat depunerile de grăsime şi murdărie, cu vată înmuiată în soluţie de alcool etilic și apă şi cu ajutorul bisturiului. După stabilizarea tuturor componentelor, s-a trecut la recompunerea icoanei. Înrămarea corespunzătoare se face cu ajutorul şuruburilor mici, spre a se evita şocurile ocazionate de baterea cuielor şi spre a se uşura demontarea ulterioară. În scopul distanţării corespunzătoare a sticlei faţă de ramă şi de capac şi al evitării jocului acesteia în ramă, s-a optat pentru utilizarea unor benzi de pâslă sintetică, aşezate pe falţul ramei. Avantajul acestui material este că, fiind flexibil, se comprimă şi se dilată cu uşurinţă, fără a exercita o presiune puternică asupra sticlei. De asemenea, fiind un material sintetic, nu va fi supus atacului biologic. Ca operațiune finală, s-a montat o agățătoare metalică. După efectuarea intervenţiilor de restaurare, respectiv desprăfuire, curăţare, aplicare de tratamente, lipire, piesa a revenit în depozitul de icoane. În alegerea modalităţii de depozitare s-a ţinut seama de starea de conservare a icoanei și s-a decis depozitarea ei pe o poliţă fixă, pe orizontală.
Galerie Imagini
