{"id":163,"date":"2019-11-10T10:00:00","date_gmt":"2019-11-10T10:00:00","guid":{"rendered":"http:\/\/localhost\/museikon\/C:\/Program%20Files\/Git\/inlocuirea-bisericilor-romanesti-de-lemn-cu-biserici-de-zid\/"},"modified":"2026-04-08T17:12:02","modified_gmt":"2026-04-08T17:12:02","slug":"inlocuirea-bisericilor-romanesti-de-lemn-cu-biserici-de-zid","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/museikon.ro\/en\/inlocuirea-bisericilor-romanesti-de-lemn-cu-biserici-de-zid\/","title":{"rendered":"The replacement of Romanian wooden churches with masonry churches"},"content":{"rendered":"\n

\u00cenlocuirea bisericilor\r\nrom\u00e2nești de lemn cu biserici de zid<\/strong><\/p>\n\n\n\n

și implicațiile\r\nsale social-economice, politico-ideologice și cultural-patrimoniale.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Studiu de caz: arealul\r\nactualului județ Alba<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Aurora Petronela Luca, Universitatea \u201e1 Decembrie 1918\u201d, Alba\r\nIulia (RO)<\/p>\n\n\n\n

Județul\r\nAlba, așa cum este delimitat \u00een prezent, este un teritoriu a cărui\r\nistorie aproape că se confundă cu cea a Transilvaniei, deoarece \u00een\r\nacest areal au avut loc evenimente care au marcat istoria provinciei și\r\ntot aici au fost \u00eentemeiate așezări și instituții, cu rol\r\ndeopotrivă politic și spiritual, a căror activitate a dat tonul\r\n\u00eentregii evoluții a societății transilvănene. O\r\noglindă a acestei importanțe istorice sunt și monumentele:\r\ncetăți, palate, catedrale, biserici, școli etc. clădite\r\nde-a lungul timpului, care ilustrează aproape \u00eentreaga varietate a\r\nstilurilor arhitectonice. \u00centre ele, bisericile rom\u00e2nești de lemn\r\nreprezintă o categorie consistentă numeric, semnificativă \u00een\r\nprocesul de recuperare a istoriei rurale și foarte prețioasă\r\npentru pictura parietală cu care au fost \u00eempodobite. De asemenea, privind\r\ndin perspectiva societății actuale, pentru care cele mai multe dintre\r\nele mai \u00eendeplinesc doar un rol emblematic, ca parte a patrimoniului cultural\r\nnațional, bisericile rom\u00e2nești de lemn oferă un potențial\r\nturistic \u00eencă insuficient conștientizat și foarte puțin\r\nexploatat, de unde și nevoia re-cercetării lor și a\r\npromovării pe toate căile, pentru ca măcar unele să intre\r\ncumva \u00een zona de interes a investitorilor și să poată beneficia\r\nde restaurare. Aceasta este, de fapt, și finalitatea prezentului demers,\r\nchiar dacă motivația care l-a generat a fost doar dorința de a\r\nafla cum s-a ajuns \u00een situația actuală, una deloc pozitivă\r\npentru cele mai multe dintre bisericile de lemn \u00een discuție.<\/p>\n\n\n\n

Lăcașul de cult din\r\nlemn, alături de icoana pe sticlă, s-au \u00eencetățenit \u00een\r\nmentalul colectiv ca elemente definitorii ale satului rom\u00e2nesc\r\ntransilvănean, fiind c\u00e2nd ridicate \u00een slăvi pentru ingenuitatea\r\nși plasticitatea formelor, născocite de minți neșlefuite\r\nprin studiu și de m\u00e2ini fără altă pricepere dec\u00e2t abilitatea\r\nfirească de a crea lucruri practice, c\u00e2nd aruncate \u00een neant și\r\nidentificate cu sărăcia și asuprirea, ca singure\r\nposibilități de existență a populației rom\u00e2nești,\r\nmajoritar aservită social. Conștient sau nu, aceste două extreme\r\nau decis soarta celor mai multe dintre bisericile rom\u00e2nești de lemn care\r\nau trecut pragul secolului XX. \u00centre ele se situează perisabilitatea\r\nmaterialului de construcție, sporul demografic și factorii accidentali,\r\n\u00een special calamitățile naturale, de care a depins existența\r\naceleiași categorii de edificii p\u00e2nă \u00een secolul XX.<\/p>\n\n\n\n

Altfel spus, p\u00e2nă spre\r\nmijlocul secolului XIX, dacă nu cădea pradă unui dezastru\r\n(incendiu, inundație, alunecare de teren etc.), o biserică de lemn\r\nera \u00eenlocuită doar dacă se afla \u00eentr-o stare de degradare at\u00e2t de\r\ngravă \u00eenc\u00e2t se impunea schimbarea unei mari părți a\r\ncomponentelor sale structive. Creșterea numărului de credincioși\r\nși nevoia de mai mult spațiu au fost de obicei rezolvate prin\r\nextinderea vechilor lăcașuri, cel mai adesea prin adăugarea pe\r\nlatura de vest a unui pronaos, prilej cu care putea avea loc și o renovare\r\na celorlalte \u00eencăperi și \u00eendeosebi a acoperișului. \u00cenlocuirea cu\r\no biserică de zid a fost posibilă doar \u00een cazul\r\ncomunităților de pe domeniul Blajului, fieful Episcopiei\r\nGreco-Catolice, a celor care au reușit să atingă un grad de\r\ndezvoltare economică mai ridicat ca urmare a evoluției de ansamblu a\r\nsocietății transilvănene \u00een Epoca Luminilor, precum și a\r\ncelor care s-au \u00eenvrednicit de ctitori cu o largă dare de m\u00e2nă.<\/p>\n\n\n\n

Emulația determinată de\r\nridicarea Episcopiilor Ortodoxă și Greco-Catolică la rang de\r\nMitropolii, \u00een anii de mijloc ai secolului XIX, și accentuarea\r\nconflictelor interetnice pe fundalul diferendelor naționale puse \u00een\r\nlumină de Revoluția din 1848-1849 au generat cu timpul o\r\npreferință pentru biserica de zid, chiar și \u00een cazul\r\ncomunităților sărace, nevoite să facă \u00eemprumuturi\r\nși colecte publice pentru a putea acoperi cheltuielile de edificare.<\/p>\n\n\n\n

După 1918 și \u00een special\r\n\u00een anii \u201830 ai secolului XX se produce o adevărată epidemie a\r\nsentimentului național, ale cărei prime victime au fost vechile\r\nlăcașuri de cult din lemn. Secția pentru Transilvania a\r\nComisiunii Monumentelor Istorice[1]<\/a> a\r\nfost pur și simplu asaltată de cereri de demolare a acestui gen de\r\nconstrucții sau \u2013 \u00een cele mai fericite situații \u2013 de vindere a lor,\r\naltor parohii sau chiar și ca lemn de foc, pentru ca \u00een loc să se\r\n\u00eenalțe, impunătoare, noile embleme ale societății rom\u00e2nești\r\neliberate și dornice să-și afirme energia creatoare. Cel mai\r\nadesea cererile au fost imperative, monumentele fiind deja \u00een curs de\r\ndezasamblare[2]<\/a>,\r\nși foarte rar au fost \u00eensoțite de solicitarea respectuoasă a\r\nunei opinii științifice avizate[3]<\/a>,\r\nconvingerea că acele biserici nu puteau deține ceva reprezentativ,\r\ncare să le facă demne de a fi păstrate[4]<\/a>,\r\nfiind aproape generalizată.<\/p>\n\n\n\n

De ne\u00eențeles, această\r\ngrabă și \u00eend\u00e2rjire cu care s-a acționat pentru distrugerea a tot\r\nce cu at\u00e2ta trudă adunaseră generațiile anterioare a atins cote\r\nparoxistice \u00een comunitățile mixte etnic și confesional, \u00een\r\nspecial \u00een teritoriile arondate astăzi județelor Mureș și\r\nCluj. Dăm doar un exemplu, cel al bisericii de lemn din Iernut, dar multe\r\naltele similare au făcut obiectul amplului periplu efectuat de delegatul\r\nComisiunii, istoricul Atanasie Popa, fiind consemnate \u00eentr-o serie de articole\r\ncare \u2013 prin dispariția bisericilor \u2013 vor răm\u00e2ne pentru totdeauna de\r\nreferință[5]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

La Iernut,\r\nreședință protopopială greco-catolică \u00eencă din\r\nprima jumătate a secolului XVIII, biserica data de prin 1730 și avea\r\npicturi din 1730, 1735, 1740 și 1763, realizate de Popa Ionașcu din\r\nFăgăraș, Nistor și Iacov din Rășinari, Gheorghe\r\nfiul lui Iacov și David de la Curtea de Argeș \u2013 cu toții nume de\r\nreferință ale artei rom\u00e2nești transilvănene, dar ale\r\ncăror contribuții au fost apreciate de protopopul de la 1931, Iacob\r\nDomșa, ca lipsite de interes artistic sau istoric deosebit[6]<\/a>.\r\nDesigur, evaluarea științifică și cercetarea istorică\r\na bisericilor rom\u00e2nești de lemn se afla atunci abia la \u00eenceputuri,\r\nașa că nu-i putem reproșa protopopului ignoranța. Dar Iacob\r\nDomșa fusese avertizat asupra valorii unor componente ale iconostasului\r\nși a unor părți probabil mai bine conservate din pictura\r\nparietală, pentru care i s-a cerut să facă loc \u00een podul\r\nbisericii celei noi[7]<\/a>.\r\nCum nu a supraviețuit nimic \u2013 \u201enimic să nu răm\u00e2nă din ceea\r\nce a fost demult, semne de sclăvie și de umilire\u201d, conchidea Atanasie\r\nPopa \u2013[8]<\/a>, e\r\nmai greu să-l absolvim de vină, chiar dacă, poate, acele lucruri\r\nau dispărut sub păstorirea urmașilor săi.<\/p>\n\n\n\n

După cel de-al Doilea\r\nRăzboi Mondial, organizarea mai eficientă a departamentelor\r\n\u00eensărcinate cu grija patrimoniului cultural imobil a făcut să\r\nscadă considerabil at\u00e2t cererile, c\u00e2t și avizele de demolare a\r\nvechilor lăcașuri de cult. Doar că, lăsate \u00een părăsire\r\nde credincioși, ele s-au stins discret, uneori fără a mai\r\nlăsa nici măcar amintirea locului exact unde fuseseră amplasate.\r\nPentru cele care au ajuns pe lista monumentelor istorice, protecția\r\nlegislativă s-a dovedit a fi insuficientă, iar \u00een cele din urmă\r\niluzorie. Căci, chiar dacă, mai ales \u00een anii \u201870, o parte\r\n\u00eensemnată a bisericilor de lemn a beneficiat de lucrări de\r\nrestaurare, ele nu au putut ține piept la nesf\u00e2rșit degradării\r\nfizice inerente materialelor organice, trecerea timpului readuc\u00e2ndu-le pe multe\r\n\u00een stare de ruină.<\/p>\n\n\n\n

Nu a \u00eencetat nici obiceiul\r\nmutării bisericilor de pe un amplasament pe altul, pentru care\r\nadministrația ateist-comunistă a mai oferit o motivație, pe\r\nl\u00e2ngă cele deja cunoscute, și anume interzicerea construirii unor biserici\r\nnoi. Probabil cel mai semnificativ exemplu \u00een acest sens a fost aducerea de la\r\nBerghin a bisericii de lemn ajunse \u00een stare de ruină (Fig. 1), deși\r\npe lista monumentelor istorice figura ca monument de categoria A, și\r\nreclădirea sa \u2013 la alte cote și după un alt plan \u2013 pe zidul\r\ncetății bastionare din Alba Iulia (Fig. 2), pentru a marca locul unde \u00een 1596-1597\r\nMihai Viteazul ctitorise o catedrală pentru ortodocșii din\r\nTransilvania. Și, ca o \u00eencununare a neputinței, p\u00e2nă\r\nastăzi, \u00een ciuda eforturilor instituțiilor abilitate, lista monumentelor\r\nistorice trimite tot la Berghin pentru un monument care nu mai există.<\/p>\n\n\n\n

Un mare c\u00e2știg al acelor\r\nvremuri a fost atenția pe care istoricii și mai ales istoricii de\r\nartă au acordat-o bisericilor de lemn, remarc\u00e2ndu-se \u00een mod deosebit\r\ncontribuția Ioanei Cristache Panait de la Institutul de Istoria Artei din\r\nBucurești, al cărei imens travaliu s-a materializat \u00een c\u00e2teva serii\r\nde monografii, \u00eentre care și cea patronată de Episcopia Ortodoxă\r\na Alba Iuliei, editată \u00een 1987 și intitulată Biserici de lemn, monumente istorice din\r\nEpiscopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație\r\nrom\u00e2nească<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

O situație \u00eentruc\u00e2tva\r\nsimilară celei interbelice a survenit după Revoluția din 1989,\r\nc\u00e2nd a avut loc o nouă explozie a dorinței de ctitorire,\r\n\u00eenăbușită de prea multă vreme de administrația\r\nateist-comunistă. Revirimentul, \u00een același context politic, al\r\nBisericii Greco-Catolice a fost o șansă pentru c\u00e2teva dintre\r\nbisericile de lemn care au supraviețuit, dar au rămas nefolosite\r\ndupă unificarea religioasă din 1948. \u00cen limitele județului Alba,\r\nputem da exemplu biserica de lemn de la Fărău, pe care comunitatea\r\nortodoxă de credincioși o folosește și astăzi, \u00een\r\nașteptarea fondurilor necesare pentru edificarea unei biserici de zid. Dar\r\nvidul legislativ creat de abrogarea \u00een decembrie 1989 a legii 63\/1974 privind\r\nocrotirea patrimoniului cultural al Republicii Socialiste Rom\u00e2nia a fost\r\ndevastator pentru patrimoniul mobil al bătr\u00e2nelor lăcașuri, cel\r\ncare nu apucase să fie colectat la sediile eparhiale și protopopiale,\r\nprecum și pentru multe dintre bisericile aflate \u00eentr-o stare de degradare\r\navansată, a căror v\u00e2nzare a fost din nou privită ca o\r\nsoluție \u201esalvatoare\u201d. \u00cen așteptarea fondurilor necesare\r\nedificării unor biserici după gustul noilor generații de\r\nctitori, unele au ajuns \u00een mediul urban, ca biserici de cartier ori de spital,\r\niar altele au devenit nucleul \u00een jurul căruia și-a \u00eenceput\r\nexistența c\u00e2te un așezăm\u00e2nt monahal.<\/p>\n\n\n\n

Abia \u00een ultimii ani și tot\r\nmai mult ca urmare a finanțărilor venite din străinătate\r\ns-au creat programe de protecție și reabilitare a bisericilor de\r\nlemn, printre marile reușite ale acestui interes număr\u00e2ndu-se\r\nincluderea \u00een patrimoniul UNESCO a c\u00e2torva dintre bisericile de lemn din\r\nMaramureș, restaurarea, \u00eentre 1995-2010, sub egida Uniunii Europene, a 20\r\ndintre cele circa 70 de biserici de lemn din județul Sălaj și\r\nderularea proiectului \u201e60 de biserici de lemn\u201d, inițiat de arhitectul\r\nȘerban Sturdza \u00een 2009, sprijinit mai \u00eent\u00e2i de Ordinul Arhitecților\r\ndin Rom\u00e2nia și Fundația Pro Patrimonio, iar din 2014 și de\r\norganizația Europa Nostra.<\/p>\n\n\n\n

Efuziunea aproape\r\nsentimentală față de fragilele construcții a fost\r\ncontagioasă, și alte județe din Transilvania devenind interesate\r\nde luarea lor din nou \u00een evidență și căutarea resurselor\r\npentru a le transforma \u00een obiective de interes turistic. Consiliul\r\nJudețean Alba a demarat \u00een acest sens un proiect aflat \u00eencă \u00een\r\nderulare, intitulat Patrimoniul Cultural\r\nImobil. Monumente de Cult din Patrimoniul Cultural al Județului Alba<\/em>,\r\ndedicat tuturor bisericilor vechi din arealul arondat, indiferent de materialul\r\nde construcție și de confesiunea pe care o deservesc sau au\r\ndeservit-o. Este vorba de colaborarea \u00eentre Serviciul Județean Alba al\r\nArhivelor Naționale, Direcția Județeană pentru Cultură\r\na județului Alba și Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia\r\npentru alcătuirea unei documentații științifice cu ajutorul\r\ncăreia pot fi identificate monumentele asupra cărora sunt necesare\r\nintervenții de urgență și sunt direcționate mult mai\r\neficient diverse fonduri \u00een vederea reparațiilor sau a alcătuirii\r\nproiectelor de restaurare integrală. De asemenea, au fost publicate mai\r\nmulte repertorii, orientate \u00een special spre t\u00e2năra generație și\r\nspre mediul clerical, destinate conștientizării șansei pe care\r\nexistența monumentelor istorice o poate oferi comunităților\r\ndornice de investiții \u00een domeniul turismului.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t privește valorificarea\r\npatrimoniului mobil al bisericilor, colectat \u00een cea mai mare parte \u00eencă \u00een\r\nbaza legii 63\/1974, a fost creat un departament nou \u00een cadrul Muzeului\r\nNațional al Unirii din Alba Iulia, a cărui denumire \u2013 Museikon<\/em> \u2013 ilustrează menirea de\r\npromovare a valorilor artistice primite \u00een gestiune. Rezultat al\r\ncolaborării \u00eentre Consiliul Județean Alba, Arhiepiscopia\r\nOrtodoxă a Alba Iuliei, Muzeul Universității din Bergen\r\n(Norvegia) și Muzeul albaiulian, beneficiind și de o generoasă\r\nfinanțare din partea Spațiului Economic European (EEA Grants), noua\r\nofertă culturală este o interfață a artei religioase\r\nrom\u00e2nești, prin care prezentul \u00eencearcă să comunice at\u00e2t cu\r\ntrecutul, c\u00e2t și cu viitorul icoanei, oferind noilor generații de\r\nartiști un contact nemijlocit cu tradiția iconografică\r\nlocală, foarte diversă și bogată \u00een modele care merită\r\nsă fie redescoperite și perpetuate.<\/p>\n\n\n\n

Toate aceste bune intenții\r\nși realizări rivalizează, \u00eensă, și țin greu pasul\r\ncu fenomenul tot mai accentuat al depopulării, \u00een special a\r\nașezărilor rurale, mai ales a celor mai izolate, care cel mai adesea\r\nsunt și deținătoare de vechi biserici de lemn. Vulnerabilitatea\r\nacestora atinge astfel cote cu at\u00e2t mai alarmante cu c\u00e2t, \u00een astfel de locuri,\r\nizolarea a determinat \u00eentotdeauna un ritm lent al dezvoltării economice,\r\niar \u00eenlocuirea lăcașului de cult a fost mereu o provocare prea mare.\r\n\u00cen consecință, grija acestor comunități față de\r\nbiserica străbună a făcut posibilă păstrarea unor\r\nvalori artistice inestimabile, \u00een special \u00een domeniul picturii parietale, care\r\n\u00een general a fost expus celor mai diverse și mai mari degradări\r\nși care \u2013 \u00een ultimă instanță \u2013 conferă cel mai mare procent\r\ndin valoarea istorică a bisericilor de lemn din județul Alba.<\/p>\n\n\n\n

Discut\u00e2nd \u00een termeni\r\nconcreți și \u00eencerc\u00e2nd să ne \u00eencadrăm c\u00e2t mai bine \u00een\r\nlimitele subiectului propus, istoria cunoscută a bisericilor de lemn din\r\njudețul Alba ne oferă următoarea statistică: documentar, au\r\nfost identificate aproape 200 lăcașuri, din care 145 au\r\ndispărut, din rațiuni diverse.<\/p>\n\n\n\n

De obicei, dacă motivul\r\ndispariției a fost o calamitate, cel mai adesea un incendiu, și\r\ndacă producerea sa a avut loc anterior secolului XIX, noua biserică a\r\nfost construită tot din lemn. Un caz c\u00e2nd aceasta a rămas \u00een uz\r\np\u00e2nă astăzi, neexist\u00e2nd intenția construirii uneia de zid, \u00eel\r\navem la Mogoș-Cojocani, unde vechea biserică a ars \u00een 1765, iar cea\r\ncare i-a luat locul, \u00een 1769, prin frumusețea fără pereche a\r\npicturii care o \u00eempodobește, realizată de Gheorghe fiul lui Iacov din\r\nRășinari \u00een două etape, \u00een 1769 și 1771[9]<\/a>,\r\neste unul dintre cele mai reprezentative monumente din arealul Munților\r\nApuseni. Aflată \u00een uzul unei comunități tot mai rarefiate din cauza\r\n\u00eembătr\u00e2nirii, ea a fost pusă pentru o vreme la adăpost de\r\nlucrările de reabilitare exterioară, din păcate neconforme cu\r\ncerințele statutului de monument istoric (cod AB\u2013II\u2013m\u2013B\u2013 00207). \u00centr-un\r\nalt caz similar, la Berghin, noul edificiu \u00eenălțat \u00een 1824 \u00een locul\r\nbisericii care a ars \u00een 1820 a fost, la r\u00e2ndul său, \u00eenlocuit \u00een 1900 de o\r\nbiserică tot de lemn adusă de la G\u00e2rbova de Jos[10]<\/a>.\r\n\u00cen secolele XIX-XX, \u00een locul bisericilor de lemn dispărute ca urmare a\r\ncalamităților naturale (Asinip[11]<\/a>, Cergău\r\nMare[12]<\/a>,\r\nMesentea[13]<\/a>,\r\nVadu Moților[14]<\/a>,\r\nUioara de Sus[15]<\/a>,\r\nposibil și Cetatea de Baltă[16]<\/a>)\r\nsau victime ale Revoluției de la 1848 (Micești[17]<\/a>)\r\ns-au ridicat direct biserici de zid.<\/p>\n\n\n\n

Pentru mai bine de 90 dintre\r\nbisericile de lemn dispărute, dar destul de probabil și pentru alte\r\ncirca 40, motivul dispariției a fost construirea bisericilor de zid, care,\r\n\u00een Munții Apuseni și pe domeniul Blajului, a \u00eenceput \u00eencă de la\r\nmijlocul secolului XVIII. Perioada de apogeu a acestui efort ctitoricesc se\r\ncuprinde \u00eentre ultimele decenii ale secolului XIX și primele decenii din\r\nsecolul XX. Așa se explică puținătatea informațiilor\r\nreferitoare la modul efectiv cum au dispărut, deși opțiunile nu\r\nau fost prea multe, căci fie au fost v\u00e2ndute cu totul altor parohii (Albac[18]<\/a>,\r\nCărpiniș-Roșia Montană[19]<\/a>,\r\nDeal[20]<\/a>, G\u00e2rbova\r\nde Jos[21]<\/a>,\r\nOcoliș[22]<\/a>\r\n(Fig. 3),\r\nPonor[23]<\/a>,\r\nPoșaga de Jos[24]<\/a>,\r\nPresaca Ampoiului[25]<\/a>,\r\nRădești[26]<\/a>\r\n(Fig. 4),\r\nStrungari[27]<\/a>),\r\nfie au fost dezafectate și materialul v\u00e2ndut (Dumitra[28]<\/a>,\r\nȘpring[29]<\/a>)\r\nsau transformat \u00een combustibil pentru arderea cărămizilor necesare\r\nconstruirii bisericii celei noi (Oiejdea[30]<\/a>),\r\nfie au fost lăsate \u00een părăsire și \u2013 după o vreme mai\r\nlungă sau mai scurtă \u2013 au dispărut discret. O documentare\r\n\u00eenainte de \u00eendepărtarea ruinelor a fost făcută doar pentru\r\nbiserica din Hăpria, iar cea de la Mogoș-Miclești a fost\r\nsurprinsă aproape accidental \u00een c\u00e2teva fotografii ale căror\r\nclișee pe sticlă se păstrează la Muzeul Etnografic al\r\nTransilvaniei din Cluj-Napoca (Fig. 6-10).<\/p>\n\n\n\n

Fără a ieși din\r\ntiparele discutate, răm\u00e2n totuși neobișnuite c\u00e2teva cazuri.\r\nPrimul este cel deja amintit al bisericii din Berghin, care făcuse\r\nobiectul unei strămutări \u00een anul 1900, c\u00e2nd a fost adusă de la\r\nG\u00e2rbova de Jos și care, după construirea bisericii de zid, \u00een anii \u201870\r\nai secolului XX, ajunsă \u00een pragul colapsului, a fost mutată din nou\r\npe zidul cetății bastionare din Alba Iulia, unde a primit noi forme\r\nși proporții, dar continuă să figureze pe lista\r\nmonumentelor istorice cu amplasamentul \u00een Berghin (cod AB-II-m-A-00186). Al\r\ndoilea este cazul bisericii din Vingard, victimă și ea a unei lungi\r\nperioade de abandon, care \u2013 dintr-o regretabilă neatenție \u2013 a fost\r\nmistuită de flăcări \u00een anul 2009, tragicul eveniment nefiind\r\nsuficient pentru a fi radiată din lista monumentelor istorice (cod AB \u2013 II\r\n\u2013 m \u2013 B- 00392). Cel de-al treilea este cazul bisericii cu hramul \u201eSfinții\r\nArhangheli\u201d de la Șpălnaca, dispărută de mai multe decenii\r\ndin cauza unei alunecări de teren, dar regăsibilă de asemenea pe\r\nlista monumentelor istorice (cod AB-II-m-B-00367).<\/p>\n\n\n\n

Tot numai cu numele de monumente\r\nistorice mai pot fi considerate demult dispăruta biserică de la\r\nCisteiu de Mureș, distrusă de o inundație și\r\nreconstruită \u00een anii 1983-1985, dar pentru care, spre deosebire de cele\r\nprezentate anterior, se pare că nu a fost solicitată radierea din\r\nlista monumentelor istorice, apoi cele două biserici de lemn aduse \u00een Alba\r\nIulia imediat după Revoluția din 1989, de la Acmariu[31]<\/a> (Fig. 11) și\r\nBrăzești[32]<\/a>, biserica\r\n\u201eSf. Nicolae\u201d de la S\u00e2nbenedic[33]<\/a>, reconstruită\r\npe același amplasament, și biserica \u201eSfinții Arhangheli\u201d de la\r\nȘilea[34]<\/a>,\r\nmutată \u00een afara satului, \u00een toate aceste cazuri supraviețuind de fapt\r\ndoar ancadramentele intrărilor și c\u00e2teva obiecte de cult (Fig. 12-13).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen baza celor afirmate p\u00e2nă\r\nacum, se poate conchide că mai bine de două treimi din cele circa 200\r\nbiserici de lemn din actualul județ Alba au fost victime ale\r\nmodernizării și progresului societății rom\u00e2nești\r\ntransilvănene, care vedem că \u00een acest areal s-au produs devreme\r\nși au atins cote \u00eensemnate \u00eencă \u00eenainte de unirea Transilvaniei cu\r\nRom\u00e2nia. Beneficiile repurtate \u00een domeniul economic și investite \u00een\r\nsusținerea unui anume orgoliu național au avut \u00eensă repercusiuni\r\nnegative asupra patrimoniului istoric și artistic, a patrimoniului cultural\r\n\u00een ultimă instanță. Căci, cu c\u00e2t este mai timpurie\r\n\u00eenlocuirea bisericii de lemn cu cea de zid, cu at\u00e2t este mai săracă\r\nparohia \u00een ceea ce privește zestrea de obiecte de cult cu adevărat\r\nvaloroase și mai puține informațiile despre trecutul său.\r\nDesigur, s-au păstrat multe valori, multe dintre ele reprezentative, dar\r\npartea care s-a pierdut, cu siguranță mult mai consistentă\r\ncantitativ, merită pe bună dreptate să fie regretată,\r\ndeoarece \u00een această zonă au fost activi cei mai mulți și\r\ncei mai importanți dintre artiștii rom\u00e2ni din epoca modernă\r\nși e greu de crezut că lucrurile au stat altfel \u00een epoca\r\nmedievală, din care nu au supraviețuit dec\u00e2t piese răzlețe,\r\n\u00eentre care impunătorul iconostas al bisericii de lemn a\r\nmănăstirii Lupșa, databil la mijlocul secolului al XVII-lea[35]<\/a>,\r\ncontează doar ca o fericită excepție.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t privește situația\r\ncelor 48 de comunități care \u00eencă mai dețin biserici de\r\nlemn, 20 dintre ele frecventează de fapt biserici de zid (Arieșeni[36]<\/a>,\r\nBăgău[37]<\/a>,\r\nCertege[38]<\/a>,\r\nCopand[39]<\/a> \u2013\r\ncu biserica de zid \u00eencă \u00een contrucție, Dr\u00e2mbar[40]<\/a>, Găbud[41]<\/a>, G\u00e2rda\r\nde Sus[42]<\/a>,\r\nGeogel[43]<\/a> \u2013\r\ncu biserica de lemn \u00een restaurare, Ghirbom[44]<\/a>,\r\nLunca Mureșului[45]<\/a>,\r\nLupșa[46]<\/a>,\r\nNoșlac[47]<\/a>,\r\nPianu de Sus[48]<\/a>,\r\nSartăș[49]<\/a>,\r\nS\u00e2ncrai[50]<\/a>,\r\nȘilea \u2013 biserica \u201eSf. Nicolae\u201d[51]<\/a>,\r\nȘpălnaca \u2013 biserica \u201eSf. Gheorghe\u201d[52]<\/a>, Tău[53]<\/a>,\r\nTurdaș[54]<\/a>,\r\nValea Largă[55]<\/a>),\r\ncele de lemn, lăsate \u00een părăsire, unele de mai multe decenii,\r\nafl\u00e2ndu-se \u00eentr-o accentuată stare de degradare. La Dealu Geoagiului[56]<\/a>\r\ndepopularea aproape totală a satului este un real pericol pentru\r\nexistența lăcașului monument istoric, iar la Necrilești\r\nși Gheoncani, unde bisericile datează din 1946, respectiv din 1877[57]<\/a>,\r\npereții au fost refăcuți pe r\u00e2nd din zidărie.<\/p>\n\n\n\n

Pe lista monumentelor istorice\r\nsunt \u00eenscrise 36 de obiective, \u00eentre care se numără și cele\r\nșase edificii integral sau \u00een cea mai mare parte \u00eennoite (Acmariu,\r\nBerghin, Brăzești, Cisteiu de Mureș, S\u00e2nbenedic \u2013 \u201eSf. Nicolae\u201d\r\nși Șilea \u2013 \u201eSfinții Arhangheli\u201d) și cele două biserici\r\ndispărute (Șpălnaca \u2013 \u201eSfinții Arhangheli\u201d și\r\nVingard). Dintre cele 28 rămase, au beneficiat recent de lucrări\r\nprofesioniste de restaurare și pot constitui puncte de interes pe o\r\nhartă a turismului cultural bisericile de la G\u00e2rda de Sus, Ghirbom, Lunca\r\nMureșului, Șpălnaca \u2013 \u201eSf. Gheorghe\u201d și Turdaș, iar la\r\nGeogel procesul de restaurare este \u00een desfășurare. Ample\r\nrenovări, neavizate, care le-au afectat mai mult sau mai puțin\r\nvaloarea istorică și aspectul, at\u00e2t la interior, c\u00e2t și la\r\nexterior, dar care le-au pus pentru o vreme la adăpost de intemperii, au\r\navut loc la bisericile de la Goiești[58]<\/a>,\r\nLăzești[59]<\/a>\r\nși Mogoș-Cojocani[60]<\/a>,\r\nmonumente printre cele mai reprezentative \u00een ceea ce privește valoarea\r\npicturii parietale și a patrimoniului artistic mobil pe care \u00eel\r\ndețin, toate trei fiind \u00eencă biserici \u00een uz. De o intervenție\r\nspecială a avut nevoie biserica din \u00centregalde, de asemenea \u00een uz, care a\r\navut de suferit de pe urma unui atac al ciupercii Merulius lacrymans<\/em>. O grijă aparte pentru biserica de lemn a\r\nfost constatată la Băgău și la Sub Piatră[61]<\/a>,\r\nunde continuă să se desfășoare sporadic slujbe, chiar\r\nși după finalizarea bisericii de zid, iar la Fărău[62]<\/a>\r\nvechea construcție a revenit \u00een uz, după separarea\r\ncomunității de credincioși, prin re\u00eenființarea parohiei\r\ngreco-catolice.<\/p>\n\n\n\n

O stare avansată de\r\ndegradare, \u00eendeosebi a acoperișului de șindrilă, prezintă\r\nbisericile monumente istorice de la Săliștea (fostă Cioara)[63]<\/a>,\r\nGăbud, S\u00e2nbenedic \u2013 \u201eSfinții Arhangheli\u201d[64]<\/a>,\r\nȘilea \u2013 \u201eSf. Nicolae\u201d, Sartăș și Valea Largă.<\/p>\n\n\n\n

Pentru a avea un tablou c\u00e2t mai\r\nexplicit al fenomenului restr\u00e2ngerii at\u00e2t de drastice a numărului\r\nbisericilor de lemn \u00een favoarea celor de zid, le vom prezenta \u00een continuare pe\r\nr\u00e2nd, \u00een ordinea anilor dispariției, cu menționarea \u00eensă și\r\na c\u00e2torva informații referitoare la momentul construcției, pictura\r\nparietală și obiectele de cult recuperate, acolo unde acestea se\r\ncunosc. Vom avea astfel și o imagine a dimensiunii pierderilor suferite \u00een\r\nplanul istoriei culturii și a artei, a patrimoniului național \u00een\r\nultimă instanță. Pentru a evidenția c\u00e2t mai bine\r\nmotivația \u00eenlocuirii vechilor edificii de lemn prin clădiri de\r\nzidărie, rubrica tabelului va fi completată cu roșu acolo unde\r\ndispariția bisericii de lemn a avut o altă cauză.<\/p>\n\n\n\n

Anul\r\n dispariției<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Localitatea<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Anul construirii<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Observații diverse<\/strong><\/p>\n\n\n\n

1728<\/p>\n\n\n\n

Pianu de Jos<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1728 vechea biserică de lemn a fost\r\n \u00eenlocuită cu una de piatră, pe cheltuiala preotului Gheorghe[65]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1750<\/p>\n\n\n\n

Dumbrava-Marga<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1750 o biserică de piatră lua locul celei de lemn, deja\r\n distrusă[66]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1750<\/p>\n\n\n\n

Feneș<\/p>\n\n\n\n

Bisericii atestate \u00een 1733 i-a luat locul \u00een 1750\r\n o biserică de zid, cea cu hramul \u201eNașterea Maicii Domnului\u201d[67]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1750<\/p>\n\n\n\n

Laz<\/p>\n\n\n\n

O biserică de lemn a fost \u00eenlocuită cu alta de piatră\r\n puțin \u00eenainte de mijlocul sec. XVIII[68]<\/a>. Cea actuală\r\n datează din 1836 și a fost \u00eenălțată pe un\r\n amplasament nou, \u00een mijlocul satului[69]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

ante 1755<\/p>\n\n\n\n

Rimetea<\/p>\n\n\n\n

Pe baza unei \u00eensemnări din 1755 de pe o\r\n carte de cult, a fost presupusă existenţa la Rimetea, anterior\r\n acestui an, a unei biserici de lemn, la 1755 exist\u00e2nd deja o biserică de\r\n zid[70]<\/a>. Ţin\u00e2nd cont de\r\n numărul foarte mic al locuitorilor rom\u00e2ni ai acestei localităţi\r\n chiar şi \u00een secolul XIX, această presupunere trebuie privită\r\n cu rezervă p\u00e2nă la o nouă lectură a \u00eensemnării.<\/p>\n\n\n\n

1760<\/p>\n\n\n\n

Meteș<\/p>\n\n\n\n

Biserica existentă la 1733 a fost \u00eenlocuită \u00een 1760 cu\r\n lăcașul actual, de zid[71]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1761<\/p>\n\n\n\n

Abrud<\/p>\n\n\n\n

Biserica mănăstirii de la \u201ePociovaliște\u201d, distrusă\r\n de generalul Buccow[72]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1763[73]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Presaca Ampoiului, biserica ortodoxă[74]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1733<\/p>\n\n\n\n

cca 1766<\/p>\n\n\n\n

Alba Iulia \u2013 cartierul Lipoveni<\/p>\n\n\n\n

biserică ortodoxă amenajată \u00eentr-o\r\n șură, după pierderea edificiului de zid \u00een favoarea greco-catolicilor,\r\n \u00een 1761<\/p>\n\n\n\n

Biserica a dispărut după construirea, cel mai probabil \u00een\r\n 1794[75]<\/a>, a bisericii de zid cu\r\n hramul \u201eBuna Vestire\u201d \u2013 \u201ea grecilor\u201d. Icoanele pictate \u00een 1766 de Stan din\r\n Rășinari și cea din 1783 realizată de Simon Oprovici[76]<\/a>, \u00eempreună cu cea\r\n mai mare parte a obiectelor de cult dăruite de comunitatea\r\n macedo-vlahă, se află \u00een posesia bisericii \u201eBuna Vestire\u201d.<\/p>\n\n\n\n

ante 1770<\/p>\n\n\n\n

Hădărău<\/p>\n\n\n\n

Dispărută \u00eenainte de anul 1770, c\u00e2nd a fost\r\n construită biserica de piatră[77]<\/a>;\r\n existența ei, susținută de tradiție, este dedusă pe\r\n baza unui ancadrament de lemn moștenit de edificiul de zid.<\/p>\n\n\n\n

cca 1770<\/p>\n\n\n\n

Poiana Ampoiului<\/p>\n\n\n\n

Biserica atestată \u00een 1733, amplasată \u00een\r\n cimitir, a fost \u00eenlocuită \u00eencă spre sf\u00e2rșitul sec. XVIII,\r\n posibil \u00een 1770, de lăcașul actual de zid[78]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1771<\/p>\n\n\n\n

P\u00e2clișa<\/p>\n\n\n\n

Biserica existentă \u00een 1733 a fost \u00eenlocuită de cea\r\n actuală, de zid, \u00een preajma anului 1771[79]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1773<\/p>\n\n\n\n

Izvoru Ampoiului<\/p>\n\n\n\n

Despre biserica \u00eenlocuită \u00een preajma anului 1773 cu alta de\r\n piatră se poate doar bănui că a fost de lemn.<\/p>\n\n\n\n

1775<\/p>\n\n\n\n

Drașov<\/p>\n\n\n\n

Biserica \u00eenlocuită \u00een 1775 de o construcție de piatră a\r\n fost, cel mai probabil, din lemn[80]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

ante 1777<\/p>\n\n\n\n

Tibru<\/p>\n\n\n\n

Situată \u00een \u201eGruiețul Puțului\u201d,\r\n biserica atestată \u00een 1733 a fost \u00eenlocuită \u00eencă \u00eenainte de\r\n 1777 de una din piatră, lemn și cu acoperiș de paie,\r\n ridicată \u00een sat prin strădania preotului Ioan Sandu, demolată\r\n și aceasta \u00een 1853 și \u00eenlocuită cu biserica actuală[81]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1778<\/p>\n\n\n\n

Mesentea<\/p>\n\n\n\n

1674<\/p>\n\n\n\n

Biserica de lemn, distrusă de un incendiu, a fost \u00eenlocuită\r\n de un lăcaș de zid[82]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

ante 1780<\/p>\n\n\n\n

Răhău<\/p>\n\n\n\n

1764<\/p>\n\n\n\n

Biserica de lemn, cu hramul \u201eSf. Evanghelist Luc\u201d, data din 1764,\r\n după cum mărturisește inscripția de pe o grindă\r\n refolosită la construirea actualei biserici de zid,\r\n \u00eenălțată \u00eentre 1780-1800[83]<\/a>. Din zestrea ei s-a\r\n păstrat un epitaf pictat de Stan din Rășinari la\r\n sf\u00e2rșitul sec. XVIII.<\/p>\n\n\n\n

cca 1795<\/p>\n\n\n\n

Alba Iulia \u2013 parohia Maieri I<\/p>\n\n\n\n

biserică ortodoxă amenajată după\r\n pierderea, \u00een 1761, a bisericii denumite azi Maieri II<\/p>\n\n\n\n

Biserica a dispărut \u00een contextul edificării, \u00een 1795, a bisericii\r\n de zid. Dintre icoanele pictate de Simon Oprovici, au dispărut cele\r\n patru \u00eempărătești, realizate \u00een 1790[84]<\/a>, dar au\r\n supraviețuit c\u00e2teva icoane prăznicare, care se păstrează\r\n \u00een biserica de zid.<\/p>\n\n\n\n

1795<\/p>\n\n\n\n

Oarda de Jos<\/p>\n\n\n\n

1730[85]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid datează din 1796[86]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1798<\/p>\n\n\n\n

Plăișor \u2013 biserica\r\n mănăstirii<\/p>\n\n\n\n

Avariată \u00een anul 1757 și 1788, a\r\n fost demolată \u00een anul 1798, o parte din material fiind folosit la\r\n construirea bisericii de lemn din satul Cioara (azi Săliștea), unde\r\n a ajuns și un fragment din pictura iconostasului[87]<\/a>.\r\n Icoanele pictate \u00een 1767 de Stan din Rășinari și cele\r\n comandate \u00een 1770 de monahul Chiril[88]<\/a>\r\n se află \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

1801<\/p>\n\n\n\n

Tăt\u00e2rlaua<\/p>\n\n\n\n

ante 1733<\/p>\n\n\n\n

O primă biserică pentru comunitatea\r\n rom\u00e2nească a fost construită pe un teren dat de fisc, cu\r\n c\u00e2țiva ani mai \u00eenainte de conscripția inochentiană, de preotul\r\n Crăciun, \u00eencă activ \u00een 1733, și de enoriașul său\r\n Stan Urde[89]<\/a>.\r\n A fost \u00eenlocuită \u00een 1801 cu o biserică de zid, demolată\r\n și ea \u00een 1941 din cauza alunecărilor de teren.<\/p>\n\n\n\n

ante 1804<\/p>\n\n\n\n

Cergău Mare<\/p>\n\n\n\n

Biserica atestată \u00een secolul XVIII a fost\r\n distrusă de un incendiu \u00eenainte de 1804, de c\u00e2nd datează actuala\r\n biserică de zid. Un fragment din iconostas (friza apostolilor) a mai\r\n fost vizibil p\u00e2nă \u00een 2010 pe sc\u00e2ndurile cu care a fost acoperită\r\n \u00eencăperea de la baza turnului. Pictura a fost realizată \u00een\r\n preajma anului 1780 de Gheorghe fiul lui Iacov[90]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

ante 1805 sau post 1867<\/p>\n\n\n\n

Blandiana<\/p>\n\n\n\n

Existentă la 1733, conferită\r\n ortodocșilor \u00een 1761, biserica a dispărut fie ca urmare a\r\n construirii noului lăcaș de zid ortodox, c\u00e2ndva \u00eenainte de 1805[91]<\/a>, fie \u2013 dacă a fost\r\n cedată ulterior minorității greco-catolice \u2013, după\r\n \u00eenălțarea celui de zid greco-catolic, \u00een 1867[92]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1809<\/p>\n\n\n\n

Spătac<\/p>\n\n\n\n

Tradiţii incerte susţin\r\n strămutarea de aici a două biserici: cea ortodoxă, după\r\n 1737, la Tău, ca urmare a presiunii uniţilor[93]<\/a>, şi cea\r\n unită, la Ohaba, la \u00eenceputul sec. XIX[94]<\/a>, după construirea,\r\n \u00een 1809, a bisericii de zid. Cert este că, la 1761, se știa că\r\n singura biserică din localitate fusese construită de Maniu\r\n Zdrenghea și beneficiase recent de o restaurare prin grija unei rude a\r\n acestuia, Onka Zdrenghea[95]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

primele decenii ale secolului XIX<\/p>\n\n\n\n

Răchita<\/p>\n\n\n\n

De la biserica atestată de\r\n conscripțiile veacului al XVIII-lea au fost moștenite de biserica\r\n de zid \u00eenălțată \u00eentre 1809-1818 un clopot datat 1600 și o\r\n ușă din 1797[96]<\/a> aceasta din urmă\r\n aflată acum \u00een colecția Muzeului \u201eAstra\u201d din Sibiu.<\/p>\n\n\n\n

1811[97]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Cetea, biserica ortodoxă[98]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1733<\/p>\n\n\n\n

cca 1812<\/p>\n\n\n\n

Tr\u00e2mpoiele<\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid construită \u00een 1812 a moștenit de la cea\r\n anterioară de lemn, existentă \u00een 1733, un clopot datat 1702[99]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1815<\/p>\n\n\n\n

Alecuș<\/p>\n\n\n\n

Despre biserica atestată \u00een 1733 se\r\n afirmă, la 1761, că fusese cu ceva vreme \u00eenainte dotată\r\n și frumos pictată prin grija lui Tode Pusk\u00e1s[100]<\/a>. Ea a fost\r\n \u00eenlocuită \u00een 1815 de biserica actuală, de zid[101]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1819<\/p>\n\n\n\n

Crăciunelu de Jos<\/p>\n\n\n\n

Biserica anterioară celei actuale, de zid,\r\n \u00eenălțată \u00een 1819[102]<\/a>, trebuie să fi\r\n fost un edificiu de lemn, din moment ce renovarea ei la mijlocul sec. XVIII a\r\n putut fi suportată doar de două persoane[103]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1820<\/p>\n\n\n\n

Săsciori<\/p>\n\n\n\n

Abandonată după construirea bisericii\r\n de zid, \u00een 1790-1791[104]<\/a>, biserica de lemn se\r\n pare că a supraviețuit p\u00e2nă \u00een 1820, c\u00e2nd materialul recuperat\r\n din ea ar fi fost dat pentru renovarea celei din Vingard[105]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1824 sau 1839<\/p>\n\n\n\n

Cricău \u2013 biserica ortodoxă<\/p>\n\n\n\n

Biserica atestată la 1733, rămasă ortodocșilor, a\r\n fost \u00eenlocuită \u00een 1824 sau 1839 de una de zid.<\/p>\n\n\n\n

1824[106]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Straja[107]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1733<\/p>\n\n\n\n

cca 1834<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2ncel<\/p>\n\n\n\n

1710<\/p>\n\n\n\n

Biserica a fost renovată la mijlocul sec. XVIII grație\r\n generozității unor catolici pioși, care au pus la\r\n dispoziție lemnul pentru construcție, și a preotului local,\r\n care a \u00eempodobit-o din banii proprii[108]<\/a>. Ea a dăinuit\r\n p\u00e2nă \u00een preajma anului 1834, c\u00e2nd a fost construită biserica de zid[109]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1838<\/p>\n\n\n\n

Lodroman<\/p>\n\n\n\n

Biserica atestată de conscripția\r\n inochentiană, reparată de săteni c\u00e2ndva anterior anului 1761[110]<\/a>, a supraviețuit\r\n p\u00e2nă \u00een 1838, c\u00e2nd a fost ridicată o biserică de piatră[111]<\/a>, \u00eenlocuită\r\n și aceasta \u00een 1927.<\/p>\n\n\n\n

cca 1840<\/p>\n\n\n\n

Nădăștie<\/p>\n\n\n\n

Pe la 1840 vechea biserică de lemn, de la\r\n care a rămas un clopot datat 1732, a fost \u00eenstrăinată, semn\r\n că fusese deja construită cea actuală, de zid[112]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1841[113]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Glod[114]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1733<\/p>\n\n\n\n

1847-1848[115]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Arada (azi Horea)[116]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1750<\/p>\n\n\n\n

1848-1849<\/p>\n\n\n\n

Micești<\/p>\n\n\n\n

Atestată \u00een 1733, biserica de lemn a fost distrusă \u00een timpul\r\n evenimentelor revoluționare din 1848-1849. Biserica de zid, construită\r\n \u00een 1866, a moștenit de la cea anterioară clopotul datat 1794[117]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1853<\/p>\n\n\n\n

Ciugudu de Sus<\/p>\n\n\n\n

cca 1700<\/p>\n\n\n\n

Biserica, despre care la 1761 se știa că fusese\r\n sfințită de episcopul Atanasie Anghel[118]<\/a>, a fost \u00eenlocuită\r\n \u00een 1853 de actualul lăcaș de zid[119]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1853<\/p>\n\n\n\n

Pănade<\/p>\n\n\n\n

1754<\/p>\n\n\n\n

Biserica atestată \u00een 1733 a fost\r\n reconstruită \u00een 1754, iar la 1755 a fost \u00eempodobită cu icoane\r\n \u00eempărătești semnate de Oprea Zugravul. Prăznicarele au\r\n fost adăugate abia \u00een 1770. Moștenite de biserica de piatră\r\n construită \u00een 1853, ele au \u00eempodobit-o și pe cea\r\n \u00eenălțată \u00eentre 1974-1978, unde au mai putut fi \u00eencă\r\n văzute \u00een 1984[120]<\/a>. Locația lor\r\n actuală este necunoscută.<\/p>\n\n\n\n

după 1855<\/p>\n\n\n\n

Șibot<\/p>\n\n\n\n

Dintr-un inventar din 1855 al bisericii de zid\r\n știm că, la acea dată, mai existea \u00eencă și biserica\r\n de lemn, \u00een care se păstrau nişte sfeşnice[121]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1866<\/p>\n\n\n\n

Doștat<\/p>\n\n\n\n

mijlocul secolului XVIII<\/p>\n\n\n\n

Construirea \u00eencă \u00een 1866 a unei noi biserici\r\n de zid[122]<\/a>\r\n \u00eendreptățește presupunerea că cea anterioară,\r\n construită cu doar un secol mai \u00eenainte, a fost de lemn. Aceasta\r\n \u00eenlocuise, la r\u00e2ndul său, un edificiu ajuns \u00een ruină din cauza\r\n vechimii, \u00eentemeiat de o catolică din familia nobilă R\u00e1cz[123]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

circa 1867<\/p>\n\n\n\n

Dumbrava (com. Unirea)<\/p>\n\n\n\n

Biserica anterioară celei de zid construită \u00een 1867 a putut\r\n fi de lemn. Din patrimoniul ei a supraviețuit doar o icoană a Maicii\r\n Domnului cu Pruncul<\/em> datată 1738, atribuibilă lui Nistor din\r\n Rășinari[124]<\/a>, păstrată\r\n astăzi \u00een biserica Mănăstirii Dumbrava (Fig. 14).<\/p>\n\n\n\n

1869<\/p>\n\n\n\n

Poiana Vadului<\/p>\n\n\n\n

Biserica de lemn adusă spre sf\u00e2rşitul sec. XVIII din\r\n cătunul Stăneşti a fost \u00eenlocuită \u00een 1869 de biserica de\r\n zid, iar din materialul recuperat a fost construită şcoala\r\n confesională, demolată şi ea şi reconstruită \u00een\r\n cătunul Făgetu de Sus, prilej cu care au fost observate urme de\r\n pictură[125]<\/a>.\r\n Din vechiul patrimoniu au rămas trei icoane atribuibile lui Simion\r\n Silaghi-Sălăgeanu.<\/p>\n\n\n\n

după 1872[126]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Făget<\/p>\n\n\n\n

reconstruită\r\n \u00een 1721[127]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Din biserica de lemn a supraviețuit un\r\n număr impresionant de icoane, datorate lui Nechita Zugravul (1754),\r\n Iacov din Rășinari (mijlocul sec. XVIII) și fiului său\r\n Nicolae din Feisa (1774-1775).<\/p>\n\n\n\n

1874<\/p>\n\n\n\n

Cheile Cibului \u2013 biserica mănăstirii[128]<\/a><\/p>\n\n\n\n

cca 1793<\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid datează din 1869, conform\r\n unei plăci comemorative așezate după anul 2000.<\/p>\n\n\n\n

1877<\/p>\n\n\n\n

Lupu, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

La 1733 exista aici o biserică de lemn foarte veche care, c\u00e2ndva\r\n \u00een deceniile imediat următoare, a fost renovată și\r\n pictată prin strădania protopopului greco-catolic Maniu din\r\n Broșteni[129]<\/a>. Se poate ca acesta\r\n să fi fost motivul pentru care \u00een 1760 lăcașul a rămas \u00een\r\n folosința celor c\u00e2torva familii de greco-catolici. A fost dezafectat \u00een\r\n 1877, iar alături a fost \u00eenălțată biserica actuală\r\n de zid, a cărei construcție a fost finalizată \u00een 1890.\r\n După reunificarea confesională din 1948, aceasta a rămas\r\n singura biserică \u00een uz, cea ortodoxă, de lemn, fiind\r\n abandonată.<\/p>\n\n\n\n

1879<\/p>\n\n\n\n

Iclod<\/p>\n\n\n\n

Renovată \u00een intervalul 1733-1760[130]<\/a>, biserica din Iclod a fost\r\n \u00eenlocuită \u00een 1879 cu lăcașul actual, de zid[131]<\/a>. Din patrimoniul\r\n său a supraviețuit doar un clopot, databil cu larghețe \u00een\r\n secolul XVIII.<\/p>\n\n\n\n

1881<\/p>\n\n\n\n

Bucerdea Vinoasă, biserica greco-catolică[132]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1861<\/p>\n\n\n\n

1884<\/p>\n\n\n\n

Lunca (com. Valea Lungă)<\/p>\n\n\n\n

Biserica atestată \u00een 1733 a fost reparată \u00een 1751,\r\n lucrările fiind plătite cu banii rezultați din exploatarea\r\n terenului cu care a fost \u00eenzestrat lăcașul ca urmare a\r\n legislației tereziene[133]<\/a>. Biserica a\r\n supraviețuit p\u00e2nă \u00een 1884, c\u00e2nd a fost edificată alta, din\r\n piatră[134]<\/a>,\r\n posibil actuala biserică, a cărei pisanie spune că a fost\r\n \u00eenălțată \u00een 1907, dată la care, foarte probabil, s-au\r\n făcut doar importante reparații.<\/p>\n\n\n\n

1884<\/p>\n\n\n\n

Vadu Moților (Săcătura)<\/p>\n\n\n\n

1516<\/p>\n\n\n\n

Biserica a fost incendiată de un fulger[135]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1890<\/p>\n\n\n\n

Mihalț, biserica ortodoxă<\/p>\n\n\n\n

după 1781<\/p>\n\n\n\n

Dintre bisericile acestei așezări, doar cea ortodoxă a\r\n fost de lemn. Construită abia după Edictul de toleranță\r\n emis de \u00eempăratul Iosif al II-lea \u00een 1781, ea a fost dotată \u00een 1798\r\n cu o frumoasă icoană de hram pictată de Simon Oprovici,\r\n păstrată astăzi \u00een colecția Museikon din Alba Iulia,\r\n \u00eempreună cu un r\u00e2nd de prăznicare databile \u00een prima jumătate a\r\n sec. XIX, datorate unui pictor necunoscut și puțin talentat[136]<\/a>. După construirea\r\n \u00een 1890 a bisericii de piatră, cea veche s-a risipit fără a\r\n lăsa alte urme.<\/p>\n\n\n\n

1891<\/p>\n\n\n\n

Izvoarele (com. Livezile)<\/p>\n\n\n\n

reconstruită\r\n la mijlocul sec. XVIII cu ajutorul unor catolici[137]<\/a><\/p>\n\n\n\n

E posibil ca vechea biserică să fi fost\r\n de lemn. Au rămas de la ea o icoană ce ilustrează Pogor\u00e2rea\r\n Sf. Duh<\/em>, realizată de Iacov din Rășinari la mijlocul sec.\r\n XVIII, și o icoană Deisis<\/em> pictată \u00een 1764 de \u201eSima\r\n Zugravul Logofăt, ficioru dascălului Oprea din Craiova\u201d[138]<\/a>. Ele se\r\n păstrează astăzi \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

1892<\/p>\n\n\n\n

Hop\u00e2rta<\/p>\n\n\n\n

a doua\r\n jumătate a ssecolului XVII<\/p>\n\n\n\n

Ridicată de Toader Șandru și renovată de preotul\r\n Petru \u00een prima jumătate a sec. XVIII[139]<\/a>, \u00eenlocuită la\r\n 1892 cu biserica actuală, de zid, a lăsat moștenire icoane\r\n pictate de Iacov din Rășinari și, \u00een 1778, de fiul său Gheorghe[140]<\/a>, păstrate \u00een\r\n colecția Museikon din Alba Iulia (Fig. 15).<\/p>\n\n\n\n

1893<\/p>\n\n\n\n

Valea Lungă<\/p>\n\n\n\n

construită \u00een\r\n 1753 pe terenul și cu spesele nobilului catolic local Ladislau Desi[141]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1898<\/p>\n\n\n\n

Uioara de Sus (azi Unirea)<\/p>\n\n\n\n

Este posibil ca biserica dispărută \u00eentr-un incendiu \u00een 1898[142]<\/a> să fi fost cea construită\r\n cu sprijinul comitelui Ștefan Mikes de Zăbala[143]<\/a> (\u2020 1761).<\/p>\n\n\n\n

1898<\/p>\n\n\n\n

Ungurei<\/p>\n\n\n\n

Biserica actuală, mai puţin turnul, care este de zid, a fost\r\n construită \u00een 1898 cu materialul recuperat din vechiul lăcaş[144]<\/a>, de la care s-au\r\n păstrat icoane pe sticlă atribuibile lui Petru din Top\u00e2rcea şi\r\n unor iconari anonimi din Şcheii Braşovului şi Nicula.<\/p>\n\n\n\n

1898<\/p>\n\n\n\n

Tăuni<\/p>\n\n\n\n

1757<\/p>\n\n\n\n

biserica atestată la 1733 a fost reconstruită din temelie \u00een\r\n 1757[145]<\/a>.\r\n \u00cen 1790 aceasta a fost \u00eenzestrată cu icoane noi, pictate de Popa Nicolae\r\n din Feisa, păstrate astăzi \u00een colecția Muzeului de Istorie din\r\n Blaj[146]<\/a>.\r\n Lăcașul a supraviețuit p\u00e2nă \u00een 1898, c\u00e2nd a fost \u00eenlocuit\r\n prin cel de zid.<\/p>\n\n\n\n

a doua jumătate a secolului XIX<\/p>\n\n\n\n

Vinerea, biserica ortodoxă<\/p>\n\n\n\n

ante 1795<\/p>\n\n\n\n

Biserica inițială, de zid, a ajuns \u00een a doua jumătate a\r\n secolului XVIII \u00een posesia greco-catolicilor. \u00cenainte de 1795 comunitatea\r\n ortodoxă și-a \u00eenălțat un lăcaș propriu, despre\r\n care o firavă tradiție locală \u00eenregistrată \u00een secolul\r\n trecut susținea că a fost de lemn. Ea a fost folosită\r\n p\u00e2nă \u00een a doua jumătate a secolului XIX c\u00e2nd, \u00eencet\u00e2nd\r\n existența parohiei greco-catolice, ortodocșii au preluat din nou\r\n vechea biserică[147]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

sf\u00e2rșitul secolului XIX<\/p>\n\n\n\n

Tecșești[148]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1700<\/p>\n\n\n\n

Noul lăcaș, tot de lemn, a moștenit de la cel vechi mai\r\n multe icoane pe lemn și pe sticlă din secolul XVIII și primii\r\n ani ai secolului XIX[149]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1900<\/p>\n\n\n\n

Ponorel, biserica ortodoxă<\/p>\n\n\n\n

1727<\/p>\n\n\n\n

Materialul recuperat a fost folosit la construirea şcolii[150]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1902<\/p>\n\n\n\n

Leorinț[151]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1804<\/p>\n\n\n\n

1903<\/p>\n\n\n\n

Cunța<\/p>\n\n\n\n

Biserica de lemn atestată de conscripțiile veacului al\r\n XVIII-lea a dăinuit p\u00e2nă \u00een 1903, c\u00e2nd a \u00eenceput edificarea celei\r\n de zid[152]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1904<\/p>\n\n\n\n

Roșia de Secaș[153]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1753<\/p>\n\n\n\n

O icoană din primele decenii ale sec. XVIII, atribuibilă lui\r\n Ivan din Răşinari, a fost descoperită recent şi depusă\r\n \u00een muzeul Mănăstirii Negraia. Cu ajutorul ei poate fi\r\n recuperată informaţia despre provenienţa a \u00eencă trei\r\n icoane pictate \u00een 1732 de Ivan din Răşinari, păstrate \u00een\r\n colecţia Muzeului de Istorie din Blaj[154]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1904<\/p>\n\n\n\n

Decea, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

1820[155]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Tradiția locală a păstrat amintirea unei biserici aduse\r\n de la Măgina[156]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1906<\/p>\n\n\n\n

Asinip<\/p>\n\n\n\n

1810<\/p>\n\n\n\n

Succesoare a unui lăcaș mai vechi, reparat la mijlocul sec.\r\n XVIII de preoții Toader și Petru[157]<\/a>, biserica a fost\r\n dăr\u00e2mată de v\u00e2nt \u00een 1906[158]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1906<\/p>\n\n\n\n

Aiudu de Sus<\/p>\n\n\n\n

ane 1750<\/p>\n\n\n\n

Biserica \u00eenălțată de săteni \u00eenainte de 1750, cu\r\n permisiunea \u00eempărătesei Maria Theresia, a fost mutată la Aiud\r\n \u00een 1785, unde a dispărut după 1906. Nicolae Iorga, care a vizitat-o\r\n \u00een acel an, a mai văzut urme de pictură[159]<\/a>. A supraviețuit\r\n doar o icoană semnată de Ion de la Beriu, datată 1749[160]<\/a>, păstrată \u00een colecția\r\n Museikon din Alba Iulia (Fig. 16).<\/p>\n\n\n\n

1907<\/p>\n\n\n\n

Galtiu[161]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1748<\/p>\n\n\n\n

1908<\/p>\n\n\n\n

G\u00e2rbova (Sebeș)[162]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1789<\/p>\n\n\n\n

biserică de lemn, cu turnul de zid<\/p>\n\n\n\n

după 1908<\/p>\n\n\n\n

Sălciua de Jos, biserica orodoxă[163]<\/a><\/p>\n\n\n\n

cca 1780<\/p>\n\n\n\n

Icoanele din 1794-1795 pictate de Simon din Bălgrad se păstrează \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

după 1908<\/p>\n\n\n\n

Bucerdea Gr\u00e2noasă<\/p>\n\n\n\n

Despre comunitatea rom\u00e2nească de aici\r\n știm că la 1733 avea biserică, posibil de o vechime\r\n considerabilă căci, \u00een jurul anului 1745, a fost\r\n \u00eenălțată o biserică nouă, prin contribuția unei\r\n femei din familia nobiliară Macsl\u00e1s[164]<\/a>. O nouă\r\n restaurare a avut loc \u00een 1800, dar p\u00e2nă \u00een 1887 lăcașul \u2013\r\n despre care Șematismul jubiliar al Mitropoliei blăjene ne spune\r\n că era de lemn[165]<\/a> \u2013 a ajuns din nou o\r\n ruină. O biserică de zid va fi \u00eenălțată \u00een imediata\r\n sa vecinătate \u00een anul 1908, ea moștenind de la cea veche doar un\r\n clopot cu o inscripție latină dificil de descifrat.<\/p>\n\n\n\n

1909<\/p>\n\n\n\n

Dumitra<\/p>\n\n\n\n

cca 1735<\/p>\n\n\n\n

Despre biserica dezafectată \u00een 1909 și\r\n v\u00e2ndută pentru ridicolul preț de o coroană și 90 fileri\r\n se afirma, la 1865, că era veche de 230 de ani[166]<\/a>; din zestrea ei a\r\n rămas doar o icoană pictată de Simon Oprovici[167]<\/a>, păstrată \u00een\r\n colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

după 1909<\/p>\n\n\n\n

Inoc[168]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1821<\/p>\n\n\n\n

Din zestrea moştenită de la biserica\r\n \u00eenlocuită \u00een 1821 s-a păstrat o icoană atribuibilă lui\r\n Ion de la Beriu și databilă la mijlocul secolului XVIII. Alte\r\n două icoane au fost probabil realizate după 1821[169]<\/a>. Toate trei se\r\n păstrează \u00een colecţia Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

1910<\/p>\n\n\n\n

Cricău, biserica greco-catolică[170]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1825<\/p>\n\n\n\n

1910<\/p>\n\n\n\n

Șpring, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

Materialul recuperate a fost v\u00e2ndut prin licitație\r\n publică, cumpărătorul folosindu-l \u00een gospodărie[171]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1910<\/p>\n\n\n\n

Tărtăria<\/p>\n\n\n\n

De la biserica de lemn demolată \u00een 1910[172]<\/a> se mai păstrau \u00een 1977 trei icoane, dintre\r\n care una semnată Pop Tudor Zugraf[173]<\/a>.\r\n Ele au dispărut, se pare la ultima renovare\r\n a bisericii actuale.<\/p>\n\n\n\n

1911<\/p>\n\n\n\n

Decea, biserica ortodoxă[174]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1750<\/p>\n\n\n\n

1911<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2nmiclăuș<\/p>\n\n\n\n

1751[175]<\/a> sau 1799[176]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Din patrimoniul acestei biserici de lemn au\r\n rămas o icoană atribuibilă lui Iacov din Răşinari\r\n și una atribuibilă fiului său Nicolae din Feisa (ambele aflate\r\n astăzi \u00een muzeul parohial din Cut), precum şi o icoană\r\n pictată \u00een 1775 de celălalt fiu al lui Iacov, Gheorghe, aceasta\r\n păstrată \u00een colecţia Muzeului de Istorie din Blaj[177]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1912<\/p>\n\n\n\n

Cistei-T\u00e2rnave<\/p>\n\n\n\n

secolul XVII<\/p>\n\n\n\n

\u00cen\r\n Șematismul jubiliar al Mitropoliei Blajului se afirmă că\r\n biserica de lemn din Cistei ar data din 1744[178]<\/a>. Totuși, la\r\n mijlocul secolului al XVIII-lea ea era considerată foarte veche[179]<\/a>, semn că la 1744\r\n a avut loc doar o reparație, care va fi fost probabil consemnată\r\n \u00eentr-o pisanie \u00eencă accesibilă la 1900. La scurtă vreme, \u00een\r\n 1912, prin construirea bisericii actuale, de zid, cealaltă s-a risipit,\r\n supraviețuind doar un clopot datat 1548 și c\u00e2teva icoane pictate \u00een\r\n 1752 de Oprea Zugravul și \u00een 1799 de Simon Oprovici[180]<\/a>, păstrate \u00een\r\n colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

1912<\/p>\n\n\n\n

Meșcreac[181]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1703<\/p>\n\n\n\n

Au rămas o icoană atribuibilă lui\r\n Iacov din Răşinari şi alte două atribuibile lui Simon\r\n Oprovici[182]<\/a>,\r\n toate păstrate \u00een colecţia Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

cca 1912<\/p>\n\n\n\n

Glogoveț<\/p>\n\n\n\n

\u00cenfățișarea din 1761 a bisericii se datora\r\n credinciosului Petru Dumitru[183]<\/a>. Episcopul Ioan Bob a\r\n \u00eenzestrat-o cu un clopot, care s-a adăugat celui din 1725, dăruit\r\n de popa Tudor. Acestea sunt astăzi singurele supraviețuitoare ale\r\n trecutului, păstrate \u00een biserica cea nouă, construită \u00een 1912.<\/p>\n\n\n\n

după 1912<\/p>\n\n\n\n

Cenade<\/p>\n\n\n\n

Biserica rom\u00e2nească atestată de conscripția din 1733 a\r\n dispărut cur\u00e2nd. Prin contribuția lui Onofrei Oprea din\r\n Broșteni și Besu Oprea din Cenade, o nouă biserică de\r\n lemn a fost construită pe terenul oferit de contele Gheorghe B\u00e1nffi[184]<\/a>, acesta fiind\r\n lăcașul menționat de conscripția generalului Buccow.\r\n Situată \u00een imediata vecinătate a casei parohiale, biserica a primit\r\n odoare noi \u00een 1798 și 1813, prin grija mai multor membri ai familiei\r\n Suciu, care l-au angajat \u00een acest scop pe pictorul Petru din Top\u00e2rcea. O\r\n parte din zestrea dăruită atunci (ușile\r\n \u00eempărătești și două sfeșnice) \u00eempodobește\r\n astăzi biserica de zid \u00eenălțată \u00een 1912 pe un amplasament\r\n nou, mai spre mijlocul satului.<\/p>\n\n\n\n

după 1912<\/p>\n\n\n\n

Șugag<\/p>\n\n\n\n

O fotografie din 1912 mai păstrează\r\n imaginea bisericii construite \u00eenainte de 1750 (Fig. 17). Lăcaşul a avut\r\n pictură realizată pe la 1837-1838 de Simion Poienaru din Laz<\/a>[185]<\/a>, din 1837 dat\u00e2nd o\r\n icoană prăznicar semnată de același artist, a cărei\r\n locaţie actuală nu este cunoscută[186]<\/a>. S-a păstrat doar\r\n o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul<\/em> semnată \u00een 1792 de\r\n Ioan Covaci din Orăştie, ajunsă \u00een Muzeul \u201ePrima\r\n şcoală rom\u00e2nească\u201d din Şcheii Braşovului[187]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1913<\/p>\n\n\n\n

Șpring, biserica ortodoxă[188]<\/a><\/p>\n\n\n\n

cca 1700<\/p>\n\n\n\n

Despre singura biserică a satului\r\n existentă la 1761 se spunea că data de pe vremea episcopului Atanasie\r\n Anghel[189]<\/a>.\r\n Pe aceasta trebuie să o fi \u00eempodobit cele două icoane\r\n \u00eempărăteşti pictate \u00een 1733 de Nistor din Răşinari[190]<\/a>, păstrate \u00een\r\n colecţia Museikon din Alba Iulia (Fig. 18).<\/p>\n\n\n\n

1913<\/p>\n\n\n\n

Loman[191]<\/a><\/p>\n\n\n\n

A rămas un număr important de icoane pe\r\n lemn și pe sticlă datorate zugravilor Savu (1819), Simion (1821)\r\n și Toma Poienaru (1867) din Laz, păstrate \u00een biserica de zid[192]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1928[193]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Ciugud, biserica ortodoxă<\/p>\n\n\n\n

ante 1787[194]<\/a><\/p>\n\n\n\n

A rămas un clopot din 1806.<\/p>\n\n\n\n

perioada interbelică<\/p>\n\n\n\n

Uioara de Jos (azi Unirea)[195]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Construită \u00een 1717 de Stanislav Chirilă, One Crăciun\r\n și Petru Pustim[196]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

perioada interbelică<\/p>\n\n\n\n

Sălciua de Sus<\/p>\n\n\n\n

Deşi conscripţia din 1733 \u00eenregistra\r\n aici două biserici, doar una a mai reţinut atenţia\r\n documentelor ulterioare, supravieţuind p\u00e2nă \u00een preajma construirii\r\n bisericii actuale. Alături de c\u00e2teva icoane databile la \u00eenceputul sec.\r\n XVIII, biserica a avut pe iconostas patru impozante opere datorate lui\r\n Gheorghe Tobias din Abrud, pictate \u00een 1737[197]<\/a>,\r\n aflate astăzi \u00een colecția Museikon din Alba Iulia (Fig. 19).<\/p>\n\n\n\n

1920<\/p>\n\n\n\n

Cheia<\/p>\n\n\n\n

De la biserica dispărută au rămas\r\n \u00een biserica cea nouă 12 icoane prăznicare atribuibile lui Simon\r\n Oprovici, trei icoane atribuibile lui Gheorghe fiul lui Iacov, o icoană\r\n atribuibilă lui Gheorghe Tobias din Abrud și o icoană\r\n pictată de Martin Simion din Galda de Sus \u00een 1803. Antimisul din 1761,\r\n de la mitropolitul Gavriil al Moldovei, a fost depus \u00een 1958 \u00een colecția\r\n de patrimoniu a Mitropoliei Clujului[198]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1924<\/p>\n\n\n\n

Jidvei<\/p>\n\n\n\n

1813<\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid datează din 1927[199]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1925<\/p>\n\n\n\n

Ciuguzel[200]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1678<\/p>\n\n\n\n

Renovată \u00een 1804. Biserica de zid a fost\r\n construită \u00eentre 1925-1928[201]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1925<\/p>\n\n\n\n

Odverem[202]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1725<\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid datează din 1926[203]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1926<\/p>\n\n\n\n

Cetea, biserica greco-catolică[204]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1841[205]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid datează din 1924[206]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1926<\/p>\n\n\n\n

Daia Rom\u00e2nă, biserica ortodoxă[207]<\/a><\/p>\n\n\n\n

ante 1786<\/p>\n\n\n\n

Icoanele \u00eempărătești realizate \u00een\r\n 1786 de Petru din Top\u00e2rcea[208]<\/a> se păstrează\r\n \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

1926<\/p>\n\n\n\n

Fărău, biserica greco-catolică[209]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1814[210]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1927<\/p>\n\n\n\n

G\u00e2mbaș<\/p>\n\n\n\n

O biserică, situată inițial\r\n l\u00e2ngă biserica reformată și mutată \u00een 1912-1913 \u00een sat, a\r\n mai dăinuit p\u00e2nă \u00een 1927[211]<\/a>. Posibil ca aceasta\r\n să fi fost prima biserică a comunității, construită\r\n după 1761, conscripția din acel an \u00eenregistr\u00e2nd explicit\r\n G\u00e2mbașul ca lipsit de lăcaș de cult rom\u00e2nesc, la fel ca\r\n și conscripția din 1733[212]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1927<\/p>\n\n\n\n

Ohaba, biserica ortodoxă<\/p>\n\n\n\n

1818<\/p>\n\n\n\n

Biserica de lemn atestată \u00een 1733 a fost \u00eenlocuită \u00een 1818\r\n de o alta, tot de lemn, care a dispărut \u00een 1927[213]<\/a>. S-a păstrat \u00een\r\n muzeul local un fragment din iconostas[214]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1927<\/p>\n\n\n\n

Ponorel, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1927 a \u00eenceput edificarea unui nou lăcaş de cult\r\n greco-catolic, după obţinerea de la Comisiunea Monumentelor\r\n Istorice a avizului pentru demolarea celui vechi[215]<\/a>. Noua construcție\r\n a fost tot din lemn.<\/p>\n\n\n\n

1929<\/p>\n\n\n\n

Galați<\/p>\n\n\n\n

1823<\/p>\n\n\n\n

Biserica de lemn atestată la 1733 a fost\r\n \u00eenlocuită \u00een 1823 cu alta tot de lemn, care a dispărut \u00een 1929[216]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1930<\/p>\n\n\n\n

Orăști<\/p>\n\n\n\n

O biserică nouă de lemn i-a luat locul celei vechi \u00een 1930[217]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1930<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2ntimbru<\/p>\n\n\n\n

Biserica, despre care la 1900 se afirma că\r\n ar data din 1442[218]<\/a>, a fost\r\n văzută de Nicolae Iorga \u00een 1906 cu zugrăveala căzută\r\n și \u00een stare de părăsire. Două decenii mai t\u00e2rziu i-a luat\r\n locul biserica nouă, de zid[219]<\/a>. Au supraviețuit\r\n din zestrea ei o icoană din 1818 și o alta databilă la\r\n \u00eenceputul sec. XVIII[220]<\/a>, ambele păstrate\r\n \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

cca 1930<\/p>\n\n\n\n

Totoi<\/p>\n\n\n\n

ante 1733<\/p>\n\n\n\n

Comunitatea ortodoxă și-a construit\r\n lăcașul de zid \u00een 1893, \u00een locul celui de lemn existent deja la\r\n 1733 și care a supraviețuit p\u00e2nă prin anii \u201930 ai veacului\r\n trecut[221]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1932<\/p>\n\n\n\n

Căptălan[222]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1827<\/p>\n\n\n\n

după 1932<\/p>\n\n\n\n

Pețelca<\/p>\n\n\n\n

1835<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1835 o biserică nouă de lemn o\r\n \u00eenlocuia pe cea renovată la mijlocul sec. XVIII[223]<\/a>, fiind la r\u00e2ndul\r\n său \u00eenlocuită \u00een 1932[224]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1932<\/p>\n\n\n\n

Uioara de Jos (azi Unirea), biserica fostei\r\n mănăstiri Ciunga<\/p>\n\n\n\n

A fost \u00eempodobită \u00een 1746 cu icoane pictate\r\n de Iacov din Răşinari, păstrate astăzi \u00een colecţia\r\n Muzeului de Istorie din Blaj. Una dintre ele, cea a Maicii Domnului cu Pruncul<\/em>, s-a pierdut, probabil \u00een contextul\r\n evenimentelor din 1761, şi a fost \u00eenlocuită cu o alta pictată\r\n tot de Iacov, care acum \u00eempodobeşte iconostasul bisericii\r\n aşa-numite a grecilor din Blaj. Icoanele au fost aduse la Blaj \u00een 1932, cu\r\n puţin \u00eenainte de dispariţia bisericii, despre care o pisanie\r\n mărturisea că a fost pictată \u00een 1830[225]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1932<\/p>\n\n\n\n

Beldiu[226]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1816<\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid datează din 1939[227]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1932<\/p>\n\n\n\n

Căpud<\/p>\n\n\n\n

1854<\/p>\n\n\n\n

Biserica \u00eenălțată \u00een 1854 o\r\n \u00eenlocuia pe cea atestată documentar \u00een sec. XVIII[228]<\/a>, de la care au\r\n rămas un clopot din 1752 (păstrat \u00een biserica cea nouă, de\r\n zid), o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul<\/em> atribuibilă lui\r\n Gheorghe Tobias din Abrud, o icoană a Pantocratorului<\/em>\r\n atribuibilă lui Iacov din Rășinari și două icoane\r\n realizate \u00een 1797 și 1802 de Gheorghe fiul lui Iacov[229]<\/a> (toate păstrate\r\n \u00een colecția Museikon din Alba Iulia).<\/p>\n\n\n\n

după 1932<\/p>\n\n\n\n

Ocna Mureș<\/p>\n\n\n\n

1811<\/p>\n\n\n\n

Bisericii atribuite \u00een 1761 ortodocşilor i-a\r\n luat locul alta, \u00een 1811, construită de lucrătorii de la minele de\r\n sare, de confesiune greco-catolică[230]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1932<\/p>\n\n\n\n

St\u00e2na de Mureș<\/p>\n\n\n\n

1751<\/p>\n\n\n\n

Construită sau doar renovată \u00een 1751,\r\n biserica a dispărut după 1932[231]<\/a>, fără\r\n să lase \u00een urmă nimic din vechiul inventar.<\/p>\n\n\n\n

1934<\/p>\n\n\n\n

Sohodol<\/p>\n\n\n\n

\u00cen locul bisericii strămutate \u00een 1824 de la\r\n C\u00e2mpeni a fost ridicată \u00een 1934 biserica actuală, tot din lemn.<\/p>\n\n\n\n

1938<\/p>\n\n\n\n

Ciugud, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

1852<\/p>\n\n\n\n

1852 este posibil să fie doar anul unei\r\n refaceri a bisericii din 1752, aceasta la r\u00e2ndul ei o reconstrucție a\r\n lăcașului atestat de conscripțiile din 1733 și 1750[232]<\/a>. A supraviețuit\r\n doar un clopot din 1747.<\/p>\n\n\n\n

1940<\/p>\n\n\n\n

Oiejdea<\/p>\n\n\n\n

1600[233]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Lemnul a fost folosit drept combustibil pentru\r\n arderea cărămizilor din care a fost construită noua\r\n biserică[234]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1943<\/p>\n\n\n\n

Coșlariu<\/p>\n\n\n\n

1795<\/p>\n\n\n\n

Două icoane pictate de Gheorghe fiul lui\r\n Iacov \u00een 1788 și 1791 fuseseră moștenite de la biserica anterioară[235]<\/a>; ele se\r\n păstrează \u00een colecția Museikon din Alba Iulia (Fig. 20-21).<\/p>\n\n\n\n

1946<\/p>\n\n\n\n

Sălciua de Jos, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

ante 1743<\/p>\n\n\n\n

Icoanele, datorate lui Gheorghe Tobias din Abrud,\r\n se păstrează \u00een colecția Museikon din\r\n Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

după 1948<\/p>\n\n\n\n

Dr\u00e2mbar, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

Construită \u00eentre 1761-1831,\r\n refăcută \u00een 1848, mutată \u00een 1899 din cauza unor alunecări\r\n de teren, a dispărut discret după reunificarea confesională\r\n din 1948[236]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

după 1948<\/p>\n\n\n\n

Ohaba, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

1833[237]<\/a><\/p>\n\n\n\n

posibil adusă de la Spătac[238]<\/a><\/p>\n\n\n\n

după 1948<\/p>\n\n\n\n

Găbud, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

1875<\/p>\n\n\n\n

Greco-catolicilor le-a revenit \u00een 1762 singurul\r\n lăcaș de cult al satului, pe care l-au \u00eenlocuit \u00een 1875 cu altul[239]<\/a>,\r\n dispărut după unificarea confesională din 1948.<\/p>\n\n\n\n

după al doilea război mondial<\/p>\n\n\n\n

Șeușa<\/p>\n\n\n\n

ante 1750<\/p>\n\n\n\n

Biserica de zid datează din 1952[240]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

cca 1960<\/p>\n\n\n\n

Berghin, biserica ortodoxă[241]<\/a><\/p>\n\n\n\n

1721[242]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Lăsată \u00een părăsire după unificarea\r\n confesională din 1948, a dispărut discret, lăs\u00e2nd doar vagi\r\n urme \u00een memoria colectivității.<\/p>\n\n\n\n

cca 1960<\/p>\n\n\n\n

Mogoș-Miclești<\/p>\n\n\n\n

1711 sau 1731[243]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Fotografiile păstrate \u00eenfățișează o\r\n biserică \u00eencă monumentală, \u00een ciuda stării de ruină\r\n \u00een care o adusese abandonul după construirea bisericii de zid. Bogatul\r\n său decor sculptat și pictat s-a pierdut, dar s-a păstrat o\r\n importantă zestre de icoane, realizate \u00een\r\n 1732, 1740 (Fig. 22)\r\n și 1835[244]<\/a>,\r\n ajunse \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

după 1965<\/p>\n\n\n\n

Micoșlaca<\/p>\n\n\n\n

Despre biserica distrusă de un fulger după 1965,\r\n tradiţia locală mărturisea că a fost adusă de la\r\n Ponor, după construirea acolo a lăcaşului de zid, \u00een 1804-1809[245]<\/a>. Se pare că mai\r\n păstra fragmente de pictură, realizate \u00een 1777<\/a>[246]<\/a><\/a>. \u00cen casa\r\n parohială se află o cruce de procesiune atribuibilă lui Gheorghe\r\n fiul lui Iacov şi 11 icoane de praznic pictate \u00een 1839 de zugravul Mincu\r\n din Ţara Rom\u00e2nească[247]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

1968<\/p>\n\n\n\n

Lupu, biserica ortodoxă<\/p>\n\n\n\n

după 1761<\/p>\n\n\n\n

La 1760 biserica a rămas \u00een folosința celor c\u00e2teva familii\r\n de greco-catolici, al căror număr a crescut \u00eensă p\u00e2nă c\u00e2nd\r\n ortodocșii au rămas o aproape nesemnificativă minoritate. \u00cen\r\n ciuda acestui dezechilibru numeric, comunitatea ortodoxă s-a \u00eengrijit de\r\n construirea unui lăcaș propriu, care, \u00een 1905, a fost \u00eenlocuit prin\r\n strămutarea unei biserici de lemn adusă, conform tradiției, de\r\n la Porumbacu de Sus (jud. Sibiu). După reunificarea confesională\r\n din 1948, aceasta a fost abandonată, \u00een favoarea bisericii\r\n greco-catolice de zid, dar a mai dăinuit p\u00e2nă \u00een 1968.<\/p>\n\n\n\n

anii 1980<\/p>\n\n\n\n

Șpălnaca, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

ante 1761<\/p>\n\n\n\n

Biserica cu hramul \u201eSfinții Arhangheli\u201d a\r\n fost restaurată \u00een 1850 și pictată \u00een 1858 de Porfirie\r\n Șarlea din Feisa[248]<\/a>.\r\n S-a prăbușit \u00een urma unei alunecări de teren.<\/p>\n\n\n\n

anii 1980<\/p>\n\n\n\n

Mirăslău<\/p>\n\n\n\n

La 1761 se spunea despre această biserică că fusese\r\n construită de preotul Togya din Asinip[249]<\/a>. Compusă din\r\n absida moștenită de la un lăcaș anterior, cu o\r\n pictură de bună calitate, la care \u00een 1846 i s-a adăugat nava\r\n și, ceva mai t\u00e2rziu, pronaosul și turnul-clopotniță,\r\n biserica a avut icoane pictate de un anonim la mijlocul sec. XVIII, de Simon Oprovici\r\n \u00een 1795 și de Nicolae Zugravul \u00een 1830, astăzi păstrate \u00een\r\n colecția Museikon din Alba Iulia. Pictura t\u00e2mplei, databilă \u00een\r\n intervalul 1855-1867 cu ajutorul numelor persoanelor amintite \u00een pisanie, i-a\r\n fost atribuită lui Porfirie Șarlea din Feisa. O \u00eensemnare de pe o\r\n carte de cult datează \u00eensă o parte a picturii \u00een 1826, anul\r\n respectiv fiind menționat, \u00eempreună cu numele \u201eVasilie Ban și\r\n feciorul său Porfirie, de la Feisa\u201d, și \u00eentr-o lungă\r\n inscripție astăzi pierdută de pe un dulap proscomidiar[250]<\/a> care se mai\r\n păstrează doar fragmentar \u00een colecția de patrimoniu a\r\n Mănăstirii Măgina.<\/p>\n\n\n\n

anii 1980<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2nbenedic, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

Biserica cu hramul \u201eSf. Nicolae\u201d, atestată\r\n la 1733, renovată \u00een 1760[251]<\/a>,\r\n supraviețuiește doar prin ancadramentul intrării, cu datarea\r\n 1773, și ușile \u00eempărătești, pictate de Popa Nicolae\r\n din Feisa.<\/p>\n\n\n\n

1988<\/p>\n\n\n\n

Berghin, biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1820 a ars o biserică, posibil cea\r\n greco-catolică[252]<\/a>, a cărei vechime\r\n poate fi cobor\u00e2tă p\u00e2nă \u00een 1774, anul \u00eenființării parohiei[253]<\/a>. Refăcută \u00een\r\n 1824, cu hramul \u201eSf. Apostoli Petru și Pavel\u201d, biserica unită a\r\n fost \u00eenlocuită \u00een 1900 cu un lăcaș strămutat de la\r\n G\u00e2rbova de Jos, care a preluat hramul celui anterior. Ajuns \u00een stare de\r\n ruină \u00een anii \u201980 ai veacului trecut, după construirea bisericii de\r\n zid, acesta a fost adus \u00een Alba Iulia și amplasat pe zidul\r\n cetății bastionare, pentru a marca locul unde fusese, p\u00e2nă la\r\n \u00eenceputul secolului XVIII, sediul Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei.<\/p>\n\n\n\n

2006<\/p>\n\n\n\n

Hăpria<\/p>\n\n\n\n

ante 1733<\/p>\n\n\n\n

Demolată \u00een 2006 din cauza stării\r\n avansate de degradare, biserica era compusă dintr-un altar de\r\n piatră adăugat \u00een 1852 vechii biserici de lemn, existentă \u00een\r\n 1733. Cu prilejul dezafectării s-au descoperit resturi de pictură\r\n parietală semnate de Gheorghe fiul lui Iacov, păstrate la casa\r\n parohială. Fragmentul de\r\n iconostas rămas după refacerea din 1852 (friza apostolilor,\r\n icoanele molenii), cu semnătura lui Nicolae Zugravul din Feisa, icoanele\r\n \u00eempărătești, atribuibile lui Ion de la Beriu, și alte\r\n icoane datate \u00een 1801 și 1810[254]<\/a>\r\n se păstrează \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

2006<\/p>\n\n\n\n

Silivaș<\/p>\n\n\n\n

Componente sale datau din secolul XVII (absida),\r\n 1820 (nava), 1894 (prispa integrată navei) și 1930 (prispa cea\r\n nouă, acoperișul de țiglă, tencuirea interioară\r\n și exterioară)[255]<\/a>. Au supraviețuit\r\n doar icoanele depozitate \u00een secolul trecut \u00een colecția Arhiepiscopiei\r\n Alba Iuliei, \u00eentre care una atribuibilă lui Iacov din Rășinari[256]<\/a>. Ele se află\r\n astăzi \u00een colecția Museikon.<\/p>\n\n\n\n

2008-2009<\/p>\n\n\n\n

Gheoncani<\/p>\n\n\n\n

1877<\/p>\n\n\n\n

Construită pe locul dăruit de Ioan\r\n Gheonca, prin contribuția Lui Gavril Bălan, Teodor\r\n Bălțat, Vasile Ung și Ioan David[257]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

2009<\/p>\n\n\n\n

Vingard<\/p>\n\n\n\n

Abandonată după construirea bisericii\r\n de zid, mistuită de un incendiu \u00een 2009, biserica edificată \u00een 1750[258]<\/a>,\r\n cu refaceri din primele decenii ale secolului XIX, c\u00e2nd tradiţia\r\n locală susţine aducerea unei biserici de la Săsciori, probabil\r\n doar ca material necesar unei extinderi[259]<\/a>,\r\n supravieţuieşte astăzi doar prin descrierile Ioanei\r\n Cristache-Panait[260]<\/a>\r\n şi ale Ioanei Rustoiu[261]<\/a>,\r\n precum şi prin puţinele obiecte salvate din flăcări\r\n şi depuse spre păstrare la Muzeul Naţional al Unirii din Alba\r\n Iulia, aflate astăzi \u00een colecția Museikon: uşile\r\n \u00eempărăteşti semnate de Damian Zugravul din Cugir \u00een 1773,\r\n crucea de iconostas cu moleniile, pictate \u00een 1822 de Savu şi Simion\r\n Poienaru din Laz (Fig.\r\n 23), un tetrapod pictat \u00een sec. XVIII cu motive florale, epitaful\r\n pictat \u00een 1811 de Savu Poienaru şi icoana pe sticlă ilustr\u00e2nd \u00cenvierea\r\n lui Iisus, cu 12 scene de praznic<\/em>, datorată lui Simion Poienaru.\r\n Dispariția valorosului ansamblu mural, realizat \u00een mai multe etape de\r\n Petru din Top\u00e2rcea (1822), Savu şi Simion Poienaru (1820-1825, 1828),\r\n reprezintă o mare pierdere pentru arta rom\u00e2nească din prima\r\n jumătate a sec. XIX.<\/p>\n\n\n\n

Biserici de lemn despre a căror dispariție\r\nnu s-au păstrat informații:<\/em><\/p>\n\n\n\n

Almașu de Mijloc<\/p>\n\n\n\n

biserica menționată de conscripțiile secolului al\r\n XVIII-lea, de la care s-au păstrat icoane pe sticlă pictate la\r\n sf\u00e2rșitul sec. XVIII de Nicolae din Ludoș și \u00een 1839 de Ioan\r\n Pop de la Făgăraș<\/p>\n\n\n\n

Avram Iancu<\/p>\n\n\n\n

renumită pentru bogăția decorativă\r\n a portalurilor[262]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Biharea<\/p>\n\n\n\n

\u00cen biserica actuală, de lemn, construită \u00een 1872[263]<\/a>,\r\n se păstrează o icoană pe lemn a Maicii Domnului cu Pruncul<\/em> datată 1780, atribuită lui\r\n Simion Silaghi-Sălăgeanu, și o icoană pe sticlă\r\n datată 1798, atribuibilă primului atelier activ \u00een Nicula[264]<\/a>,\r\n probabil moștenite de la un lăcaș anterior.<\/p>\n\n\n\n

Boz<\/p>\n\n\n\n

Menționată \u00een conscripția\r\n inochentiană din 1733, la 1761 se afirma că nu se știe de\r\n către cine și c\u00e2nd a fost construită[265]<\/a>, semn al unei mari\r\n vechimi. Atribuită la 1761 ortodocșilor, e greu de spus care a fost\r\n soarta sa ulterioară: a supraviețuit p\u00e2nă la \u00eenceputul\r\n secolului XX ca biserică ortodoxă sau aceasta este biserica greco-catolică\r\n despre care la 1806 se afirmă că era \u00een stare slabă[266]<\/a>? Cert este doar\r\n că, la 1898, s-au făcut demersuri \u2013 rămase nefinalizate \u2013\r\n pentru preluarea de către ortodocșii din Boz a bisericii de lemn\r\n din Pianu de Sus, spre a se evita pericolul convertirii credincioșilor,\r\n asaltați de greco-catolicii a căror biserică \u2013 acum de zid ! \u2013\r\n nu mai era nici ea folosibilă[267]<\/a> și care le\r\n propuneau să edifice \u00eempreună o biserică unită[268]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Căp\u00e2lna<\/p>\n\n\n\n

o biserică de lemn a existat \u00een vechea vatră a satului, \u00een locul\r\n numit P\u00e2rloguri[269]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Căp\u00e2lna de Jos<\/p>\n\n\n\n

Lăcașul atestat de conscripția\r\n inochentiană, pictat de sau prin grija lui Petru Fleșar din Cistei\r\n c\u00e2ndva \u00eentre 1745-1750[270]<\/a>, a revenit \u00een 1760\r\n credincioșilor ortodocși. Atașamentului pentru ortodoxie i-a\r\n luat \u00een timp locul opțiunea pentru unirea cu Roma, astfel \u00eenc\u00e2t la 1790\r\n s-a re\u00eenființat parohia greco-catolică, iar la 1834 se pare că\r\n aceasta i-a \u00eenglobat pe ultimii convertiți. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eensă\r\n cu vechea biserică nu se știe. Tradiția locală a\r\n păstrat amintirea a două biserici de lemn, una ortodoxă, alta\r\n greco-catolică, \u00een locul cărora se \u00eenalță astăzi\r\n falnicul așezăm\u00e2nt de piatră ridicat \u00een 1863. O vreme acesta a\r\n mai adăpostit un clopot din 1791, astăzi pierdut, și două\r\n icoane datorate pictorului Nicolae din Feisa, databile tot \u00een anii de\r\n sf\u00e2rșit ai secolului XVIII, păstrate \u00een colecția Museikon din\r\n Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

Cetatea de Baltă<\/p>\n\n\n\n

Despre biserica atestată la 1733,\r\n situată \u00eentr-o margine a așezării, un fel de suburbie\r\n denumită Magoshegy, se afirma la 1761 că nu beneficiase de nicio\r\n renovare pe parcursul primei jumătăți a sec. XVIII[271]<\/a>. Printre localnici a\r\n rămas amintirea unei biserici de lemn situată \u00een vechiul cimitir,\r\n la ieșirea spre Tăt\u00e2rlaua, care ar fi ars \u00eentr-un incendiu, la o\r\n dată necunoscută, dar anterioară anului 1886. Au\r\n supraviețuit icoane pictate de zugravii de la Feisa: Iacov și fiii\r\n săi Gheorghe și Nicolae, precum și o veritabilă\r\n colecție de icoane pe sticlă, toate păstrate la casa\r\n parohială.<\/p>\n\n\n\n

Cib<\/p>\n\n\n\n

Comunitatea greco-catolică a avut o biserică de lemn pentru\r\n care nu se pot oferi informații cronologice.<\/p>\n\n\n\n

Galda de Sus<\/p>\n\n\n\n

La 1761 existau două biserici, despre care\r\n tradiția susține că erau din lemn. Patrimoniul lor mobil a\r\n fost moștenit de biserica de zid \u00eenălțată spre\r\n sf\u00e2rșitul sec. XVIII, devenită singura biserică a comunității\r\n reunificate religios. Se remarcă crucea de argint aurit\r\n dăruită de voievodul Matei Basarab \u00een 1645, icoane din sec. XVII\r\n și XVIII, unele datorate lui Grigore Ranite din Craiova (păstrate parțial\r\n \u00een colecția Museikon din Alba Iulia, parțial la Muzeul Etnografic\r\n al Transilvaniei din Cluj-Napoca), Simon din Bălgrad (păstrate trei\r\n \u00een biserică și una, datată 1782, \u00een colecția Museikon),\r\n Oprea Zugravul și Stan din Rășinari (datate 1743, respectiv\r\n 1782, păstrate \u00een colecția Museikon).<\/p>\n\n\n\n

Gura Arieșului<\/p>\n\n\n\n

De la biserica atestată \u00een secolul XVIII au\r\n rămas o icoană a Arhanghelului Mihail<\/em> atribuibilă lui\r\n Iacov din Rășinari, una a Maicii Domnului cu Pruncul<\/em>\r\n realizată de fiul său Gheorghe și o imagine a Sfintei\r\n Treimi<\/em> datată 1818[272]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Gura Negrii<\/p>\n\n\n\n

Biserica pe seama căreia erau dăruite\r\n cărţi \u00een 1701 şi 1805 a dispărut fără să\r\n lase alte urme documentare[273]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Limba<\/p>\n\n\n\n

De la biserica\r\n dispărută au rămas trei icoane databile spre sf\u00e2rșitul\r\n sec. XVIII, datorate lui Simon din Bălgrad, lui Petru din Top\u00e2rcea\r\n și unui anonim[274]<\/a>. Ele\r\n se păstrează \u00een colecția Museikon din Alba Iulia.<\/p>\n\n\n\n

Lunca T\u00e2rnavei<\/p>\n\n\n\n

Este posibil ca una din cele două biserici\r\n atestate aici \u00een 1733 să fi deservit, de fapt, comunitatea\r\n rom\u00e2nească din Șona, altfel este mai greu de \u00eențeles\r\n dispariția unui lăcaș p\u00e2nă \u00een 1760, \u00een vreme ce celălalt\r\n era, \u00een acelaș interval de timp, reparat și sfințit de vicarul\r\n Nicolae Pop de la Biia[275]<\/a>. La mijlocul\r\n secolului XIX vatra satului a fost mutată pe locul actual, unde, la\r\n 1900, a fost contruită o nouă biserică.<\/p>\n\n\n\n

Mogoș-Mămăligani<\/p>\n\n\n\n

De la biserica dispărută au ajuns \u00een\r\n colecția Museikon icoane semnate de Ion de la Beriu (1754) și Ioan\r\n Costea-Verman (1835)[276]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Poiana Aiudului<\/p>\n\n\n\n

De la biserica dispărută, despre care\r\n la 1761 se afirma că fusese construită de strămoșii\r\n preotului atunci \u00een funcție[277]<\/a>, au rămas o\r\n icoană pictată \u00een 1774 de Gheorghe fiul lui Iacov, o icoană\r\n atribuibilă lui Andrei din Cluj și mijlocului de secol XVIII[278]<\/a> (ambele păstrate\r\n \u00een colecția Museikon din Alba Iulia) și ușile\r\n \u00eempărătești, realizate de un anonim cel mai probabil la\r\n sf\u00e2rșitul sec. XVIII (păstrate la Mănăstirea\r\n Măgina).<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2ntămărie<\/p>\n\n\n\n

O biserică rom\u00e2nească a fost\r\n construită c\u00e2ndva \u00eentre 1733 și 1750 cu sprijinul unor\r\n binefăcători catolici din familia Sendrei și \u00eempodobită\r\n de Pascu Veseușan[279]<\/a>. O icoană a\r\n M\u00e2ntuitorului, pictată \u00een a doua jumătate a secolului XVIII de\r\n Gheorghe fiul lui Iacov, și o cruce de tetrapod, pictată de\r\n Porfirie Șarlea din Feisa spre mijlocul secolului XIX, au fost\r\n moștenite de noua biserică de lemn edificată \u00een 1887[280]<\/a>, dispărută\r\n și ea după construirea celei de zid.<\/p>\n\n\n\n

V\u00e2rtop<\/p>\n\n\n\n

Icoana pe sticlă datată 1851, pictată de Ioan Pop de la\r\n Făgăraș, păstrată actualmente \u00een colecția\r\n Museikon (Fig. 24), ar putea proveni de la o biserică de lemn\r\n dispărută.<\/p>\n\n\n\n

Vidra de Jos<\/p>\n\n\n\n

De la biserica cu hramul \u201eSfinţii Trei\r\n Ierarhi\u201d a ajuns \u00een colecţia Museikon din Alba Iulia o icoană Deisis<\/em>\r\n semnată \u00een 1729 de Dumitru Zugravul[281]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Vurpăr<\/p>\n\n\n\n

Demult dispărută, biserica de lemn a\r\n comunității greco-catolice avea, \u00een 1883, acoperiș de\r\n țiglă și era \u00een stare bună[282]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Biserici de lemn dezafectate cultului:<\/em><\/p>\n\n\n\n

Localitate<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Observații\r\n diverse<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Dr\u00e2mbar<\/p>\n\n\n\n

1878<\/p>\n\n\n\n

Ghirbom<\/p>\n\n\n\n

Ante 1786<\/p>\n\n\n\n

Băgău<\/p>\n\n\n\n

1710<\/p>\n\n\n\n

Găbud<\/p>\n\n\n\n

Ante 1774<\/p>\n\n\n\n

Lunca Mureșului<\/p>\n\n\n\n

1723<\/p>\n\n\n\n

Noșlac<\/p>\n\n\n\n

1803<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2nbenedic, biserica Sfinții Arhangheli<\/p>\n\n\n\n

1775<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2ncrai<\/p>\n\n\n\n

1854<\/p>\n\n\n\n

Șpălnaca<\/p>\n\n\n\n

1855<\/p>\n\n\n\n

Șilea, biserica Sf. Nicolae<\/p>\n\n\n\n

1774<\/p>\n\n\n\n

Turdaș<\/p>\n\n\n\n

Ante 1750<\/p>\n\n\n\n

G\u00e2rda de Sus<\/p>\n\n\n\n

1792<\/p>\n\n\n\n

Sartăș<\/p>\n\n\n\n

Ante 1780<\/p>\n\n\n\n

Tău<\/p>\n\n\n\n

1780<\/p>\n\n\n\n

Pianu de Sus<\/p>\n\n\n\n

1761<\/p>\n\n\n\n

Săliștea<\/p>\n\n\n\n

1798<\/p>\n\n\n\n

Biserici de lemn \u00een\r\nuz:<\/em><\/p>\n\n\n\n

Localitate<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Observații\r\n diverse<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Alba Iulia, parohia Mihai Viteazul<\/p>\n\n\n\n

Biserica adusă de la Berghin, integral reconstruită.<\/p>\n\n\n\n

Alba Iulia,\r\n parohia Sf. Antonie cel Mare<\/p>\n\n\n\n

Biserica adusă de la Brăzești.<\/p>\n\n\n\n

Alba Iulia,\r\n parohia Sf. Cuvioasă Paraschiva<\/p>\n\n\n\n

Construită \u00een 1993.<\/p>\n\n\n\n

Alba Iulia,\r\n Mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul<\/p>\n\n\n\n

Biserica adusă de la Acmariu<\/p>\n\n\n\n

\u00centregalde<\/p>\n\n\n\n

Construită \u00een 1769<\/p>\n\n\n\n

Dalu Geoagiului<\/p>\n\n\n\n

1742<\/p>\n\n\n\n

Tecșești<\/p>\n\n\n\n

1900<\/p>\n\n\n\n

Popești<\/p>\n\n\n\n

1898<\/p>\n\n\n\n

Valea Mare\r\n (Răcătău)<\/p>\n\n\n\n

1800<\/p>\n\n\n\n

Colibi<\/p>\n\n\n\n

1880<\/p>\n\n\n\n

Cisteiu de\r\n Mureș<\/p>\n\n\n\n

Reconstruită \u00een 1983-1985.<\/p>\n\n\n\n

Fărău<\/p>\n\n\n\n

Ante 1800<\/p>\n\n\n\n

Geogel<\/p>\n\n\n\n

1751<\/p>\n\n\n\n

Valea Inzelului<\/p>\n\n\n\n

1868<\/p>\n\n\n\n

Olteni<\/p>\n\n\n\n

1926<\/p>\n\n\n\n

Șoimuș<\/p>\n\n\n\n

Adusă de la Rădești. (Fig. 5)<\/p>\n\n\n\n

S\u00e2nbenedic,\r\n biserica Sf. Nicolae<\/p>\n\n\n\n

Reconstruită după 1990<\/p>\n\n\n\n

Șilea.\r\n Mănăstirea \u201eSf. Nicolae<\/p>\n\n\n\n

Biserica Sfinții Arhangheli, adusă de la Șilea.<\/p>\n\n\n\n

St\u00e2na de\r\n Mureș<\/p>\n\n\n\n

1946<\/p>\n\n\n\n

Copand<\/p>\n\n\n\n

1856<\/p>\n\n\n\n

Arieșeni<\/p>\n\n\n\n

1791<\/p>\n\n\n\n

Certege,\r\n biserica Sf. Gheorghe<\/p>\n\n\n\n

1833<\/p>\n\n\n\n

Certege,\r\n biserica Sf. Nicolae<\/p>\n\n\n\n

1838<\/p>\n\n\n\n

Lăzești<\/p>\n\n\n\n

1736<\/p>\n\n\n\n

Lunca\r\n Arieșului<\/p>\n\n\n\n

1853<\/p>\n\n\n\n

Lupșa,\r\n biserica Mănăstirii<\/p>\n\n\n\n

ante 1694<\/p>\n\n\n\n

Mătișești<\/p>\n\n\n\n

1905<\/p>\n\n\n\n

Cojocani<\/p>\n\n\n\n

1769<\/p>\n\n\n\n

B\u00e2rlești<\/p>\n\n\n\n

Ponorel,\r\n biserica greco-catolică<\/p>\n\n\n\n

Construită \u00een 1927.<\/p>\n\n\n\n

Poșaga de\r\n Jos<\/p>\n\n\n\n

1927<\/p>\n\n\n\n

Poșaga de\r\n Sus-Belioara<\/p>\n\n\n\n

1863<\/p>\n\n\n\n

Poșaga,\r\n Schitul Izvor<\/p>\n\n\n\n

1935<\/p>\n\n\n\n

Orăști<\/p>\n\n\n\n

1953<\/p>\n\n\n\n

Runc<\/p>\n\n\n\n

1852<\/p>\n\n\n\n

Valea\r\n Largă-Lătureni<\/p>\n\n\n\n

1737<\/p>\n\n\n\n

Goiești<\/p>\n\n\n\n

1790<\/p>\n\n\n\n

Vidolm<\/p>\n\n\n\n

1762<\/p>\n\n\n\n

Subpiatră,\r\n biserica Mănăstirii<\/p>\n\n\n\n

1797<\/p>\n\n\n\n

Sebeș,\r\n Spital<\/p>\n\n\n\n

Adusă \u00een 2005 de la Cerghid (jud. Mureș)<\/p>\n\n\n\n

Ungurei<\/p>\n\n\n\n

biserică de lemn din 1898, cu turnul de piatră<\/p>\n\n\n\n

Săliștea,\r\n Mănăstirea Afteia<\/p>\n\n\n\n

1935-1952<\/p>\n\n\n\n

Mănăstirea\r\n Oașa<\/p>\n\n\n\n

1979-1996<\/p>\n\n\n\n

Abrevieri\r\nbibliografice<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Biserici din … Zona Sebeș<\/em> \u2013\r\nBiserici din patrimoniul cultural al județului Alba. Zona Sebeș<\/em>, s. l., s. a.<\/p>\n\n\n\n

Cristache-Panait\r\n1987 \u2013 Ioana Cristache-Panait, Biserici\r\nde lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de\r\ncontinuitate și creație rom\u00e2nească<\/em>, Editura Episcopiei\r\nOrtodoxe Rom\u00e2ne a Alba Iuliei, 1987<\/p>\n\n\n\n

Dumitran\r\n2011 \u2013 Daniel Dumitran, Spre o reală toleranţă pentru\r\nrăsăriteni? Problema concivilităţii \u00een oraşele libere\r\ndin Transilvania<\/em>, \u00een Annales Universitatis Apulensis<\/em>, Series Historica<\/em>,\r\n15\/II, (Alba Iulia), 2011<\/p>\n\n\n\n

Dumitran\r\n2012 \u2013 Ana Dumitran, Pictura\r\nrom\u00e2nească din județul Alba p\u00e2nă la mijlocul secolului al\r\nXIX-lea. Demersuri pentru o bază de date<\/em>, \u00een Patrimonium Apulense<\/em>, XII, (Alba Iulia), 2012, p. 7-387<\/p>\n\n\n\n

Fleșer\r\n2001 \u2013 Gheorghe Fleșer, Biserici\r\nrom\u00e2nești de zid din județul Alba<\/em>, Editura Altip, Alba Iulia,\r\n2001<\/p>\n\n\n\n

Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005 \u2013 Gheorghe Fleșer, Ioana Rustoiu, Ana Dumitran, Biserici rom\u00e2nești de zid din\r\njudețul Alba. I. Protopopiatul Ortodox Sebeș<\/em>, Editura Altip, Alba\r\nIulia, 2005<\/p>\n\n\n\n

Hărdălău\r\n1981 \u2013 Gelu-Mihai Hărdălău, Zugravii din secolele al\r\nXVIII-lea şi al XIX-lea \u00een judeţul Alba<\/em>, \u00een Apulum<\/em>, XIX,\r\n(Alba Iulia), 1981<\/p>\n\n\n\n

Hărdălău\r\n\u2013 Gelu-Mihai Hărdălău, Simion Zugravul din Bălgrad<\/em>,\r\n\u00een Apulum<\/em>, XX, (Alba Iulia), 1982,<\/p>\n\n\n\n

\u00cendrumător\r\nPastoral <\/em>2005 \u2013 \u00cendrumător Pastoral \u201eRe\u00eentregirea\u201d<\/em>,\r\nEditura Re\u00eentregirea, Alba Iulia, 2005<\/p>\n\n\n\n

Lupeanu-Melin\r\n1933 \u2013 Alexandru Lupeanu-Melin, Re\u00eenvierea vechilor mănăstiri<\/em>,\r\n\u00een Unirea<\/em>, Blaj, nr. 3 (21 ianuarie 1933)<\/p>\n\n\n\n

MNIT-CMIT\r\n\u2013 Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, fondul de\r\ndocumente al Comisiunii Monumentelor Istorice, Secția pentru Transilvania<\/p>\n\n\n\n

MNUAI\r\n\u2013 Muzeul\r\nNațional al Unirii din Alba Iulia<\/p>\n\n\n\n

Miron\r\n2004 \u2013 Greta-Monica Miron, \u201e… porunceşte, scoale-te, du-te,\r\npropovedueşte …\u201c Biserica Greco-Catolică din Transilvania. Cler\r\nşi enoriaşi (1697-1782)<\/em>, Cluj-Napoca, 2004<\/p>\n\n\n\n

Monumente de cult din … Zona Alba Iulia \u2013 Monumente de\r\ncult din patrimoniul cultural al județului Alba. Zona Alba Iulia<\/em>,\r\n[Alba Iulia], s. a.<\/p>\n\n\n\n

Orian 2009 \u2013 Augustin Orian, Micoşlaca.\r\nFile de cronică<\/em>, Editura Re\u00eentregirea, Alba Iulia, 2009<\/p>\n\n\n\n

Popa\r\n1930-1931 \u2013 Atanasie Popa, Biserici vechi\r\nde lemn rom\u00e2nești din Ardeal<\/em>, \u00een Anuarul\r\nComisiunii Monumentelor Istorice<\/em>, Secția pentru Transilvania,\r\n1930-1931<\/p>\n\n\n\n

Radu\r\n1911 \u2013 Iacob Radu, Biserica Sf. Uniri din\r\nT\u00e2mpăhaza-Uifalău<\/em>, Oradea, 1911<\/p>\n\n\n\n

Rustoiu\r\n2008 \u2013 Ioana Rustoiu, Zugravii Lazului. Pictura murală<\/em>, Editura\r\nAltip, Alba Iulia, 2008<\/p>\n\n\n\n

Rustoiu,\r\nFleşer 2007 \u2013 Ioana Rustoiu, Gheorghe Fleşer, Bisericile satului\r\nDr\u00e2mbar \u2013 clarificări necesare<\/em>, \u00een Apulum<\/em>, XLIV, (Alba Iualia),\r\n2007<\/p>\n\n\n\n

SJA-AN\r\n\u2013 Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale<\/p>\n\n\n\n

Şematismul\r\n1900 <\/em>\u2013 Şematismul\r\nveneratului cler al archidiecesei metropolitane greco-catolice rom\u00e2ne de Alba\r\nIulia şi Făgăraş pre anul Domnului 1900<\/em>,\r\nBlaj, 1900<\/p>\n\n\n\n

Explicația figurilor<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Fig. 1 \u2013 Biserica de lemn din\r\nBerghin, \u00eenainte de strămutarea \u00een Alba Iulia<\/p>\n\n\n\n

Fig. 2 \u2013 Biserica de lemn din\r\nBerghin, după strămutarea pe zidul cetății bastionare de la\r\nAlba Iulia<\/p>\n\n\n\n

Fig. 3 \u2013 Biserica de lemn din Ocoliș \u00een 1910,\r\ncu c\u00e2teva ceasuri \u00eenainte de dezasamblarea și mutarea la Cacova Ierii\r\n(colecție particulară)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 4 \u2013 Biserica de lemn de la Rădești\r\n\u00een 1911, \u00eenainte de mutarea la Șoimuș (după Radu 1911)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 5 \u2013 Biserica de lemn de la Rădești,\r\npe amplasamentul de la\u00a0 Șoimuș\r\n(foto Ana Dumitran, 2008)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 6-10 \u2013 Biserica de lemn de la\r\nMogoș-Miclești (colecția Muzeului Etnografic al Transilvaniei,\r\nCluj-Napoca)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 11 \u2013 Biserica de lemn de la Acmariu, pe noul\r\namplasament din Alba Iulia (foto Ana Dumitran, 2004)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 12 \u2013 Buna\r\nVestire<\/em>, Iacov din Rășinari, mijlocul sec. XVIII, biserica Sf.\r\nArhangheli, Șilea (colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 13 \u2013 Sf.\r\nNicolae, tron\u00e2nd<\/em>, Iacov din Rășinari, 1745, biserica Sf.\r\nArhangheli, Șilea (colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 14 \u2013 Nistor din Rășinari, Maica Domnului cu Pruncul<\/em>, 1738,\r\nDumbrava (azi \u00een biserica Mănăstirii Dumbrava)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 15 \u2013 Maica\r\nDomnului cu Pruncul<\/em>, Gheorghe fiul lui Iacov, 1778, Hop\u00e2rta (colecția\r\nMuseikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 16 \u2013 Iisus\r\nHristos Mare \u00cenvățător, tron\u00e2nd, \u00eenconjurat de apostoli<\/em>, Ion\r\nde la Beriu, 1749 (colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 17 \u2013 Biserica de lemn de la Șugag \u00een\r\n1912 (colecție particulară)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 18 \u2013 Iisus\r\nHristos Mare \u00cenvățător, flancat de apostoli<\/em>, Nistor din\r\nRășinari, 1733, Șpring (colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 19 \u2013 Cina\r\nde la Mamvri<\/em>, Gheorghe Tobias din Abrud (atribuire), 1737, Sălciua de\r\nSus (colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 20 \u2013 Iisus\r\nHristos Mare \u00cenvățător<\/em>, Gheorghe fiul lui Iacov, 1791,\r\nCoșlariu (colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 21 \u2013 Sf.\r\nNicolae<\/em>, Gheorghe fiul lui Iacov, 1788, Coșlariu (colecția\r\nMuseikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 22 \u2013 Maica\r\nDomnului cu Pruncul, tron\u00e2nd, flancată de arhangheli<\/em>, Gheorghe de la\r\nFăgăraș, 1740 (colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 23 \u2013 Sf.\r\nEvanghelist Ioan<\/em>, Savu și Simion Poienaru din Laz, 1822, Vingard\r\n(colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 24 \u2013 Maica\r\nDomnului cu Pruncul, tron\u00e2nd<\/em>, Ioan Pop de la Făgăraș, 1851\r\n(colecția Museikon)<\/p>\n\n\n\n


<\/p>\n\n\n\n

[1]<\/a>Arhiva acestei\r\ninstituții poate fi consultată la Muzeul Național de Istorie a\r\nTransilvaniei din Cluj-Napoca (\u00een continuare MNIT-CMIT).<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> La 1\r\naprilie 1931 episcopul ortodox de la Cluj, Nicolae Ivan, adresa Comisiunii\r\nurmătoarea cerere:<\/p>\n\n\n\n

\u201eCredincioșii\r\nbisericei noastre din comuna Cucerdea, județul T\u00e2rnavei mici, voind\r\nsă-și edifice biserică nouă \u00een locul celei vechi de azi,\r\ncare după referatul preotului nostru de acolo este de lemn și de prin\r\nanul 1600, vă roagă să binevoiți a delega de urgență\r\nla fața locului pe arhitectul comisiunii monumentelor istorice spre a se\r\nconvinge dacă nu este ceva de reținut pentru muzeu ca vechime sau\r\nartă din acea biserică, \u00eenainte de demolarea ei, care va avea loc\r\nzilele proxime, după ce-i și dată deja \u00een antrepriză\r\nclădirea bisericei celei noi, exact \u00een locul celei vechi.\u201d (MNIT-CMIT, nr.\r\nC3\/2521).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen astfel de\r\ntermeni, reacția Comisiunii nu putea fi dec\u00e2t prea t\u00e2rzie și, oricum,\r\ninutilă, după cum o și dovedește raportul trimisului\r\nsău, Atanasie Popa: \u201eDin \u00eencredințarea Onoratei Comisiuni a\r\nMonumentelor Istorice, \u00een 9 august 1931 m-am dus să cercetez biserica de\r\nlemn din Cucerdea, T\u00e2rnava mică. \u00cen gara Cipău am fost așteptat\r\nde către doi oameni trimiși de cătră preotul ortodox din\r\nlocalitate ca să-mi spună ca să nu mă deplasez \u00een\r\ncomună fiindcă biserica cea veche a fost dăr\u00e2mată și\r\nv\u00e2ndută antreprenorului bisericii celei noi, care este \u00een curs de\r\nconstrucție.\u201d (MNIT-CMIT, nr. C3\/2612).<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Un\r\ncaz interesant este cel al bisericii din Sălcud (jud. Mureș), pentru\r\ncare parohul local se adresa Comisiunii Monumentelor din București la 20\r\naugust 1938 \u00een următorii termeni: \u201ecu onoare vin a vă comunica\r\ncă noi de edificarea bisericei (noi) \u00een apropierea bisericei celei vechi\r\nne-am apucat cu mult \u00eenainte de-a avea cunoștință de dispozițiile\r\nOnoratei Comisii, care interzice construirea bisericei (noi) \u00een apropierea\r\nbisericelor declarate monumente istorice, care dispoziție ni s-a comunicat\r\nprin organul oficial \u201eRenașterea\u201d din Cluj No 37 din 30 august 1936. Din\r\nnecunoștință de cauză nu am cerut și nici nu am\r\nobținut autorizație. Am cerut \u00eensă at\u00e2t \u00een anul 1936, c\u00e2t\r\nși \u00een 1937, prin Venerabilul Consiliu Eparhial din Cluj, un expert pentru\r\na constata valoarea și vechimea clădirii celei vechi, \u00eensă\r\nfără nici un rezultat. Nefiind penibil dispoziției Onoratei\r\nComisii, cu onoare vă rugăm să binevoiți a ne da\r\nautorizație pentru demolare\u201d, deoarece \u2013 știm dintr-o adresă\r\npuțin anterioară \u2013 \u201eclădirea veche periclitează\r\nclădirea cea nouă din cauza căderii apei\u201d (MNIT-CMIT, inv.\r\nC3\/4068 și 4070). \u00centr-adevăr, \u00een anul 1937, \u00een 18 iunie și 27\r\nseptembrie, Episcopia Clujului a adresat Comisiunii două solicitări\r\nde trimitere a unui expert (MNIT-CMIT, nr. C3\/3995 a și b), care nu au\r\nprimit răspuns.<\/p>\n\n\n\n

O altă\r\nadresă redactată cu condescendență \u00eei aparține parohului\r\ndin Pogăceaua (jud. Mureș):<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cen conformitate cu instrucțiunile primite de la\r\nPreaveneratul Consistor arhiepiscopesc din Blaj, prin Ordinul Nr. 3665-1932 din\r\n12 Julie, am onoarea a vă comunica următoarele: \u00cen comuna\r\nPogăceaua de c\u00e2mpie din județul Mureș s-a edificat o\r\nbiserică nouă, \u00een apropierea ei nemijlocită fiind biserica veche\r\nși bătr\u00e2nă. Această biserică a fost construită\r\ndin lemn de stejar \u00eenainte cu peste 200 ani. Din lipsă de date nu să\r\npoate știi anul edificării, at\u00e2t doar că \u2013 fiind biserica\r\npictată \u00een interior \u2013 de pe forma persoanelor pictate \u00een anumite scene\r\nbiblice s-ar deduce ca fiind edificată pe timpul erei Maria Tereza. Nici\r\naceasta \u00eensă nu să știe sigur. Avem apoi icoane și\r\ncărți vechi, precum și un potir din lemn foarte vechi. Am cerut\r\n\u00eencuviințarea Preaveneratului Consistor pentru a demola biserica veche ori\r\na o vinde \u2013 eventual \u2013 unei parohii mai micuțe care nu ar avea\r\nbiserică, materialul din ea fiind \u00eencă \u2013 mai ales stejaru \u2013 foarte\r\nbun. Aceasta \u00eencuviințare ni s-a dat numai după ce vom primi avizul\r\nprealabil al Comisiunei pentru monumentele istorice din Cluj. Vă\r\nrugăm deci a lua dispozițiunile necesare și a ne aviza,\r\ndacă să va deplasa cineva pentru constatarea bisericii la fața\r\nlocului ori, eventual, alte inviațiuni a ne da \u00een consecință, ca\r\nsă știm ce e de făcut.\u201d Expediată abia \u00een 3 august 1932,\r\nadresa are și un post scriptum<\/em>,\r\ndin care e greu să nu deduci nerăbdarea cu care adresantul dorea\r\nsă scoată din peisaj biserica cea veche: \u201eNota bene<\/em>: Binecuv\u00e2ntarea bisericii noui va fi \u00een 15 August a. c.\u201d\r\n(MNIT-CMIT, nr. C3\/2807).<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Un exemplu elocvent \u00eel oferă\r\ncererea de demolare a bisericii din Ernei (jud. Mureș): \u201eSubsemnata\r\nreprezentanță bisericească, după o continuă\r\nsforțare de 13 ani, prin colecte, donații și ajutoare, a\r\nreușit a-și vedea edificată noua biserică \u00een parochia\r\ngreco-catolică săracă și maghiarizată din Ernei, jud.\r\nMureș. Este clădită pe acelaș platou frumos, \u00een cap de sat,\r\nl\u00e2ngă șoseaua Tg.-Mureș \u2013 Reghin, \u00een imediata apropiere a celei\r\nvechi, care este aproape ruinată. Din trei motive am dori a demola\r\nvechea biserică \u00een timpul cel mai scurt:<\/p>\n\n\n\n

1) Aspectul\r\nfrumos ce și l-a luat noua biserică rom\u00e2nească, ce domiează\r\nnu numai \u00eentreaga comună, ci o mare parte a văii Mureșului spre\r\nTg.-Mureș \u2013 este micșorat.<\/p>\n\n\n\n

2) Dacă p\u00e2nă \u00een Aprilie \u2013 I-a sesiune a\r\npremilitarilor pentru munca de obște \u2013 am putea demola biserica, Dl.\r\nComandant al premilitarilor me-a oferit tot sprijinul la planarea platoului,\r\ncare numai după delăturarea bisericei vechi se poate face \u00een \u00eentregime.<\/p>\n\n\n\n

3). Parochia săracă și fondurile de\r\nedificare exhauriate s-ar ajuta mult prin vinderea materialului ca lemn de\r\nconstrucție, pentru terminarea celei noui.<\/p>\n\n\n\n

Din parte-ne, declarăm că a fost\r\nexaminată și din partea Prea onoratului de pie memorie Elie C\u00e2mpean,\r\nprotopop tractual, dar nu i-a aflat vreo \u00eensemnătate istorică.\u201d\r\n(MNIT-CMIT, nr. C3\/4152).<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a>Popa 1930-1931,\r\np. 161-314.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> MNIT-CMIT, nr. C3\/2605 și\r\n2609.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> MNIT-CMIT, nr. C3\/2602.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a>Popa 1930-1931,\r\np. 257-258.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a>Dumitran\r\n2012, p. 243, cu bibliografia anterioară.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> Cristache-Panait\r\n1987, p. 52-53.<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> Cristache-Panait 1987, p. 82.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> Dumitran 2012, p. 169.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Fleșer 2001,\r\np. 115.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 135.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 102.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> Printre localnici a rămas amintirea\r\nunei biserici de lemn situată \u00een vechiul cimitir, la ieșirea spre\r\nTăt\u00e2rlaua, care ar fi ars \u00eentr-un incendiu \u00eenainte de anul 1886.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [65].<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a>Construită\r\n\u00een 1752, mutată \u00een 1907 la Florica (jud. Argeș), apoi, \u00eentre\r\n1954-1958, la Olănești (jud. V\u00e2lcea); Cristache-Panait 1987, p. 40.<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a>\r\nRefăcută \u00een 1784, mutată \u00een Lazuri (jud. Satu-Mare); Cristache-Panait\r\n1987, p. 118.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> Mutată\r\n\u00een Miercurea Sibiului \u00eencă de la sf\u00e2rșitul secolului XVIII;\r\nFleșer, Rustoiu, Dumitran 2005, p. 36-37.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a>\r\nConstruită \u00een 1707, pictată \u00een 1790, v\u00e2ndută parohiei greco-catolice\r\ndin Berghin cu suma de 360 de coroane; Cristache-Panait 1987, p. 51-52.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/a> Mutată\r\n\u00een1910 la Cacova Ierii (jud. Cluj), conform unei \u00eensemnări pe o fotografie\r\nfăcută \u00eenainte de demolare. Au rămas \u00een bierica de zid icoane\r\ndin 1731 atribuite lui Vasile din Spermezeu; Dumitran 2012, p. 251.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/a>Mutată la\r\nMicoșlaca; Orian 2009, p. 39.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/a> Biserica\r\nortodoxă din veacul XVIII, mutată după 1928 \u00een Lazuri (jud.\r\nSatu-Mare); biserica greco-catolică, din 1828, mutată \u00een 1935 \u00een\r\ncartierul Hărcana al orașului Turda; Cristache-Panait 1987, p.\r\n112-113.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/a> Construită \u00een 1854,\r\nmutată la Valea Mică după 1932; Cristache-Panait\r\n1987, p. 87.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/a>\r\nConstruită \u00een 1675, mutată \u00een satul vecin, Șoimuș, \u00een 1911;\r\nCristache-Panait 1987, p. 114; Radu 1911.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/a> Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 201.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/a> \u00cen 1909,\r\npentru ridicolul preț de o coroană și 90 de fileri (SJA-AN, fond\r\nParohia greco-catolică Dumitra<\/em>,\r\ndos. 1\/1909.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 132.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/a> Cristache-Panait\r\n1987, p. 70.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/a> Cod AB-II\u2013m-B-00170,\r\nconstruită \u00een 1768; Dumitran 2012, p. 108-109.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/a>AB\u2013II-m-A-00193,\r\nconstruită \u00een 1769; Dumitran 2012, p. 154-155.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/a> Cod AB\u2013II\u2013a\u2013A\u201300316,\r\natestată \u00een 1733, renovată \u00een 1760; Dumitran 2012, p. 300-301.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/a> Cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00365.01\r\n(clopotnița, AB\u2013II\u2013m\u2013B-00365.02, a rămas pe amplasamentul\r\ninițial), considerată a data din 1664, reconstruită \u00een 1745;\r\nDumitran 2012, p. 316-318.<\/p>\n\n\n\n

[35]<\/a> Dumitran 2012,\r\np. 233-235, cu bibliografia anterioară.<\/p>\n\n\n\n

[36]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013a\u2013A\u201300177, construită \u00een 1791, pictată \u00een 1829; Cristache-Panait 1987, p. 43-44.<\/p>\n\n\n\n

[37]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00181, renovată \u00een 1756 și 1847, pictată\r\n\u00een 1806; Miron 2004, p. 332; Cristache-Panait 1987, p. 82.<\/p>\n\n\n\n

[38]<\/a> Databilă \u00een prima\r\njumătate a secolului XIX, \u00eencă \u00een uz.<\/p>\n\n\n\n

[39]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00210, construită \u00eentre 1733-1750, relocată de pe amplasamentul\r\ninițial \u00een 1856, c\u00e2nd a fost și pictată; Miron 2004, p. 332; Cristache-Panait 1987, p.\r\n98-99.<\/p>\n\n\n\n

[40]<\/a>Anterioară\r\nanului 1761, mutată pe amplasamentul actual \u00een 1878 din cauza unor\r\nalunecări de teren; Rustoiu, Fleşer 2007, p. 522-524.<\/p>\n\n\n\n

[41]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013a-A-00221, construită \u00eenainte de 1774, de c\u00e2nd\r\ndatează prima etapă a pictării, finalizată \u00een 1777;\r\nDumitran 2012, p. 196-198.<\/p>\n\n\n\n

[42]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00228, construită \u00een 1792, pictată \u00een 1804,\r\nrecent restaurată; Dumitran 2012, p. 201-202.<\/p>\n\n\n\n

[43]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00230, edificată \u00een 1751, alungită spre vest\r\n\u00een 1823, cu absida de\r\npiatră construită după 1848, cu picturi din 1756, 1770 și\r\n1870; Dumitran 2012, p. 205.<\/p>\n\n\n\n

[44]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00231, se consideră că aparține secolului XVII, conform\r\ndatării de pe grinda t\u00e2mplei: 1688, pictură de la \u00eenceputul secolului\r\nXIX; a beneficiat de lucrări de restaurare \u00een 1977 și \u00een 2010-2013;\r\nCristache-Panait 1987, p. 53-55.<\/p>\n\n\n\n

[45]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00247, considerată a data din 1723, pictată \u00een\r\n1810 și 1868; Cristache-Panait 1987, p. 84-85.<\/p>\n\n\n\n

[46]<\/a> Biserica Mănăstirii,\r\nmonument istoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00384, refăcut periodic, cu pictură\r\ndin 1694 și iconostasul păstrat aproape integral, de la mijlocul\r\nsecolului XVII; Dumitran 2012, p. 233-235.<\/p>\n\n\n\n

[47]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00255, edificată anterior anului 1783,\r\nrenovată \u00een 1803, pictată \u00een 1822; Cristache-Panait 1987, p. 96-97.<\/p>\n\n\n\n

[48]<\/a> Monument istoric, cod AB\u2013II\u2013a\u2013A\u201300262, refăcută și\r\npictată \u00een 1761, extinsă \u00een prima jumătate a secolului XIX, \u00een 1830\r\nfiind completată și pictura; Rustoiu 2008, p.\r\n11, 79, 83.<\/p>\n\n\n\n

[49]<\/a> Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00313, construită anterior anului 1780, de c\u00e2nd\r\ndatează pictura din naos, extinsă \u00een 1827 și 1828 și \u00een\r\naltar și \u00een pronaos; Cristache-Panait 1987, p. 49-51.<\/p>\n\n\n\n

[50]<\/a> Anterioară anului 1733, renovată \u00een 1761 și 1855,\r\nfără pictură; Cristache-Panait 1987, p. 39-40.<\/p>\n\n\n\n

[51]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013A\u2013b-00366, construită spre sf\u00e2rșitul sec. XVIII, pictată \u00een 1871; Dumitran\r\n2012, p. 319-321.<\/p>\n\n\n\n

[52]<\/a> Monument\r\nistoric, cod AB-II-a-B-00368, renovată \u00een 1865 și pictată de Porfirie Șarlea \u00een\r\n1868; Cristache-Panait 1987, p. 75.<\/p>\n\n\n\n

[53]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013a\u2013B\u201300370, renovată la mijlocul secolului XVIII,\r\namplificată \u00een 1820, pictată \u00eentre 1822-1829; Dumitran 2012, p.\r\n324-326.<\/p>\n\n\n\n

[54]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013a\u2013B\u201300378, anterioară mijlocului de secol XVIII,\r\nrenovată \u00een 1807, c\u00e2nd a fost și pictată; Dumitran 2012, p.\r\n330-331.<\/p>\n\n\n\n

[55]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00382, anterioară anului 1782, c\u00e2nd a fost\r\npictată; Cristache-Panait 1987, p. 126.<\/p>\n\n\n\n

[56]<\/a> Cod AB\u2013II\u2013m\u2013A\u201300216,\r\nconstruită \u00een\r\n1742; Dumitran 2012, p. 182-183.<\/p>\n\n\n\n

[57]<\/a> \u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 98.<\/p>\n\n\n\n

[58]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB-II\u2013m\u2013A-00232, la 1790 era pictată; Dumitran 2012, p.\r\n209-210.<\/p>\n\n\n\n

[59]<\/a> Monument istoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00242, anterioară anului 1738,\r\npictată \u00een 1744, repictată parțial \u00een 1817; Dumitran 2012, p.\r\n224-225.<\/p>\n\n\n\n

[60]<\/a> Monument istoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013B-00207; Dumitran 2012, p. 243.<\/p>\n\n\n\n

[61]<\/a> Monument istoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00361, \u00eenălţată\r\n\u00een 1797-1798, cu pictură parietală din 1844; Dumitran 2012,\r\np. 313-315.<\/p>\n\n\n\n

[62]<\/a>Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00217, biserica ortodoxă, renovată \u00eenainte de 1761, reconstruită\r\nși pictată \u00een 1842, fiind folosit și materialul recuperat de la\r\no biserică din S\u00e2niacob (jud. Mureș); Dumitran 2012,\r\np. 191-192.<\/p>\n\n\n\n

[63]<\/a> Monument\r\nistoric, cod AB\u2013II\u2013m\u2013A-00314, \u00eenălţată \u00een 1798, pictată la \u00eenceputul secolului\r\nXIX, posibil \u00een 1804; Dumitran 2012, p. 298-299.<\/p>\n\n\n\n

[64]<\/a> Monument istoric,\r\ncod AB \u2013 II \u2013 m \u2013 B \u2013 00317, construită \u00een 1775, pictată parțial\r\n\u00een 1804, amplificată \u00een 1837 și repictată, integral, \u00een 1861; Dumitran\r\n2012, p. 302-303.<\/p>\n\n\n\n

[65]<\/a>Miron\r\n2004, p. 333.<\/p>\n\n\n\n

[66]<\/a>Miron 2004.<\/p>\n\n\n\n

[67]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [45].<\/p>\n\n\n\n

[68]<\/a>Miron 2004, p. 333.<\/p>\n\n\n\n

[69]<\/a>Fleșer, Rustoiu, Dumitran 2005, p. 75-76.<\/p>\n\n\n\n

[70]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 118.<\/p>\n\n\n\n

[71]<\/a>Fleșer\r\n2001, p. 111.<\/p>\n\n\n\n

[72]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 37.<\/p>\n\n\n\n

[73]<\/a> \u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 99.<\/p>\n\n\n\n

[74]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p.\r\n[74].<\/p>\n\n\n\n

[75]<\/a>Dumitran\r\n2011, p. 275-278.<\/p>\n\n\n\n

[76]<\/a> Dumitran 2012,\r\np. 110-112.<\/p>\n\n\n\n

[77]<\/a>\r\nCristache-Panait 1987, p. 86.<\/p>\n\n\n\n

[78]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [73].<\/p>\n\n\n\n

[79]<\/a> Monumente de cult din … Zona\r\nAlba Iulia<\/em>, p. [70].<\/p>\n\n\n\n

[80]<\/a>Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 47.<\/p>\n\n\n\n

[81]<\/a> Monumente de cult din … Zona\r\nAlba Iulia<\/em>, p. [80].<\/p>\n\n\n\n

[82]<\/a>Fleșer\r\n2001, p. 115.<\/p>\n\n\n\n

[83]<\/a>Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 111.<\/p>\n\n\n\n

[84]<\/a> Cf. <\/em>MNUAI,\r\ncolecția de documente, inv. 4292\/58, f. 3v.<\/p>\n\n\n\n

[85]<\/a>Miron 2004, p. 333.<\/p>\n\n\n\n

[86]<\/a>\u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 99.<\/p>\n\n\n\n

[87]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 127-128.<\/p>\n\n\n\n

[88]<\/a> Dumitran 2012, p. 297-298.<\/p>\n\n\n\n

[89]<\/a> Dumitran 2012,\r\np. 328.<\/p>\n\n\n\n

[90]<\/a> Dumitran 2012,\r\np. 169.<\/p>\n\n\n\n

[91]<\/a> Monumente de cult din … Zona\r\nAlba Iulia<\/em>, p. [96].<\/p>\n\n\n\n

[92]<\/a>Şematismul\r\n1900<\/em>, p. 138.<\/p>\n\n\n\n

[93]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 121.<\/p>\n\n\n\n

[94]<\/a>Cristache-Panait 1987p. 56.<\/p>\n\n\n\n

[95]<\/a>Miron 2004, p. 325.<\/p>\n\n\n\n

[96]<\/a>Fleșer, Rustoiu, Dumitran 2005, p. 102, 106.<\/p>\n\n\n\n

[97]<\/a>\u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 96.<\/p>\n\n\n\n

[98]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [96].<\/p>\n\n\n\n

[99]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [83].<\/p>\n\n\n\n

[100]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[101]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 173.<\/p>\n\n\n\n

[102]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 193.<\/p>\n\n\n\n

[103]<\/a>Miron 2004, p. 325.<\/p>\n\n\n\n

[104]<\/a>Fleșer, Rustoiu, Dumitran 2005, p. 118.<\/p>\n\n\n\n

[105]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 132.<\/p>\n\n\n\n

[106]<\/a>\u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 99.<\/p>\n\n\n\n

[107]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [76].<\/p>\n\n\n\n

[108]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[109]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 178.<\/p>\n\n\n\n

[110]<\/a>Miron 2004, p. 334.<\/p>\n\n\n\n

[111]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 195.<\/p>\n\n\n\n

[112]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [66].<\/p>\n\n\n\n

[113]<\/a>\u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 109.<\/p>\n\n\n\n

[114]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [98].<\/p>\n\n\n\n

[115]<\/a>\u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 99.<\/p>\n\n\n\n

[116]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 40.<\/p>\n\n\n\n

[117]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [65].<\/p>\n\n\n\n

[118]<\/a>Miron\r\n2004, p. 334.<\/p>\n\n\n\n

[119]<\/a>Șematismul\r\n1900<\/em>, p. 162.<\/p>\n\n\n\n

[120]<\/a>Dumitran\r\n2012, p. 253<\/p>\n\n\n\n

[121]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 131.<\/p>\n\n\n\n

[122]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 531.<\/p>\n\n\n\n

[123]<\/a>Miron 2004, p. 330-331.<\/p>\n\n\n\n

[124]<\/a>Dumitran 2012,\r\np. 190.<\/p>\n\n\n\n

[125]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 107-108.<\/p>\n\n\n\n

[126]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 175.<\/p>\n\n\n\n

[127]<\/a>Miron 2004, p. 327.<\/p>\n\n\n\n

[128]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 43.<\/p>\n\n\n\n

[129]<\/a>Miron 2004, p. 330.<\/p>\n\n\n\n

[130]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[131]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 176.<\/p>\n\n\n\n

[132]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [34].<\/p>\n\n\n\n

[133]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[134]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 195.<\/p>\n\n\n\n

[135]<\/a>Cristache-Panait1987, p. 135.<\/p>\n\n\n\n

[136]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 240-241.<\/p>\n\n\n\n

[137]<\/a>Miron\r\n2004, p. 334.<\/p>\n\n\n\n

[138]<\/a> Dumitran 2012,\r\np. 214-215.<\/p>\n\n\n\n

[139]<\/a>Miron 2004, p. 332.<\/p>\n\n\n\n

[140]<\/a> Dumitran 2012, p. 212.<\/p>\n\n\n\n

[141]<\/a>Miron 2004, p. 327.<\/p>\n\n\n\n

[142]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 102.<\/p>\n\n\n\n

[143]<\/a>Miron 2004, p. 332.<\/p>\n\n\n\n

[144]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 121.<\/p>\n\n\n\n

[145]<\/a>Miron\r\n2004, p. 328.<\/p>\n\n\n\n

[146]<\/a>Dumitran 2012, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[147]<\/a>Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 177-179.<\/p>\n\n\n\n

[148]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 81.<\/p>\n\n\n\n

[149]<\/a> Dumitran 2012, p. 283-284.<\/p>\n\n\n\n

[150]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 139-140.<\/p>\n\n\n\n

[151]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 114.<\/p>\n\n\n\n

[152]<\/a>Fleșer, Rustoiu, Dumitran 2005, p. 31.<\/p>\n\n\n\n

[153]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 119; Miron 2004, p. 325.<\/p>\n\n\n\n

[154]<\/a>Dumitran 2012,\r\np. 283-284.<\/p>\n\n\n\n

[155]<\/a> Șematismul 1900<\/em>, p. 163.<\/p>\n\n\n\n

[156]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 88.<\/p>\n\n\n\n

[157]<\/a>Miron 2004, p. 332.<\/p>\n\n\n\n

[158]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 82.<\/p>\n\n\n\n

[159]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 38.<\/p>\n\n\n\n

[160]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 110.<\/p>\n\n\n\n

[161]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 130.<\/p>\n\n\n\n

[162]<\/a>Biserici\r\ndin … Zona Sebeș<\/em>, p. [90].<\/p>\n\n\n\n

[163]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 121.<\/p>\n\n\n\n

[164]<\/a>Miron 2004, p. 325.<\/p>\n\n\n\n

[165]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 190.<\/p>\n\n\n\n

[166]<\/a>SJA-AN, fond Parohia greco-catolică Dumitra<\/em>,\r\ndos. 1\/1865, f. 8r.<\/p>\n\n\n\n

[167]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 190.<\/p>\n\n\n\n

[168]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 134.<\/p>\n\n\n\n

[169]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 214.<\/p>\n\n\n\n

[170]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [97].<\/p>\n\n\n\n

[171]<\/a>Cristache-Panait 1987, p.\r\n132.<\/p>\n\n\n\n

[172]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 129.<\/p>\n\n\n\n

[173]<\/a>Hărdălău\r\n1981, p. 398, 411.<\/p>\n\n\n\n

[174]<\/a>SJA-AN, fond Parohia Ortodoxă Decea<\/em>,\r\ndos. 1\/1906, f. 1r.<\/p>\n\n\n\n

[175]<\/a>Miron\r\n2004, p. 327.<\/p>\n\n\n\n

[176]<\/a>Șematismul\r\n1900<\/em>, p. 181.<\/p>\n\n\n\n

[177]<\/a>Dumitran 2012, p. 303-304.<\/p>\n\n\n\n

[178]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 192.<\/p>\n\n\n\n

[179]<\/a>Greta-Monica Miron, op. cit.<\/em>, p. 325.<\/p>\n\n\n\n

[180]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 177.<\/p>\n\n\n\n

[181]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 114.<\/p>\n\n\n\n

[182]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 238-239.<\/p>\n\n\n\n

[183]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[184]<\/a>Miron 2004, p. 330.<\/p>\n\n\n\n

[185]<\/a>Rustoiu 2008, p. 11, 89.<\/p>\n\n\n\n

[186]<\/a>Rustoiu 2008.<\/p>\n\n\n\n

[187]<\/a>Dumitran 2012,\r\np. 323.<\/p>\n\n\n\n

[188]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 132.<\/p>\n\n\n\n

[189]<\/a>Miron 2004, p. 333.<\/p>\n\n\n\n

[190]<\/a>Dumitran 2012, p. 323.<\/p>\n\n\n\n

[191]<\/a>Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 82.<\/p>\n\n\n\n

[192]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 227-228.<\/p>\n\n\n\n

[193]<\/a>\u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 97.<\/p>\n\n\n\n

[194]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 60.<\/p>\n\n\n\n

[195]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 102.<\/p>\n\n\n\n

[196]<\/a>Miron 2004, p. 334.<\/p>\n\n\n\n

[197]<\/a>Dumitran\r\n2012, p. 293-295.<\/p>\n\n\n\n

[198]<\/a>Dumitran\r\n2012, p. 173-175.<\/p>\n\n\n\n

[199]<\/a> \u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p.\r\n113.<\/p>\n\n\n\n

[200]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 83.<\/p>\n\n\n\n

[201]<\/a> \u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 102.<\/p>\n\n\n\n

[202]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 84.<\/p>\n\n\n\n

[203]<\/a> \u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 101.<\/p>\n\n\n\n

[204]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 70<\/p>\n\n\n\n

[205]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 139.<\/strong><\/p>\n\n\n\n

[206]<\/a> \u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 96.<\/p>\n\n\n\n

[207]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 60.<\/p>\n\n\n\n

[208]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 187.<\/p>\n\n\n\n

[209]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 62.<\/p>\n\n\n\n

[210]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 446.<\/p>\n\n\n\n

[211]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 39.<\/p>\n\n\n\n

[212]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 128.<\/p>\n\n\n\n

[213]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 104.<\/p>\n\n\n\n

[214]<\/a>Hărdălău\r\n1982, p. 370.<\/p>\n\n\n\n

[215]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 139-140.<\/p>\n\n\n\n

[216]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [45].<\/p>\n\n\n\n

[217]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 114.<\/p>\n\n\n\n

[218]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 145.<\/p>\n\n\n\n

[219]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 130.<\/p>\n\n\n\n

[220]<\/a> Dumitran 2012, p. 304.<\/p>\n\n\n\n

[221]<\/a>Monumente de cult din … Zona Alba Iulia<\/em>, p. [81].<\/p>\n\n\n\n

[222]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 97.<\/p>\n\n\n\n

[223]<\/a>Miron 2004, p. 335.<\/p>\n\n\n\n

[224]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 134.<\/p>\n\n\n\n

[225]<\/a>Lupeanu-Melin\r\n1933.<\/p>\n\n\n\n

[226]<\/a>Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 166.<\/p>\n\n\n\n

[227]<\/a> \u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 102.<\/p>\n\n\n\n

[228]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 134.<\/p>\n\n\n\n

[229]<\/a> Dumitran 2012, p. 161.<\/p>\n\n\n\n

[230]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 101.<\/p>\n\n\n\n

[231]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 101.<\/p>\n\n\n\n

[232]<\/a>Miron 2004, p. 333-334.<\/p>\n\n\n\n

[233]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 145.<\/p>\n\n\n\n

[234]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 70.<\/p>\n\n\n\n

[235]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 180-181.<\/p>\n\n\n\n

[236]<\/a>Rustoiu,\r\nFleşer 2007, p. 518-520.<\/p>\n\n\n\n

[237]<\/a>Șematismul\r\n<\/em>1900<\/em>, p. 198.<\/p>\n\n\n\n

[238]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 56.<\/p>\n\n\n\n

[239]<\/a>Cf.<\/em> Șematismul 1900<\/em>, p. 447.<\/p>\n\n\n\n

[240]<\/a>\u00cendrumător Pastoral <\/em>2005, p. 100.<\/p>\n\n\n\n

[241]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 51.<\/p>\n\n\n\n

[242]<\/a>Miron 2004, p. 333.<\/p>\n\n\n\n

[243]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 189-190.<\/p>\n\n\n\n

[244]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 244-246.<\/p>\n\n\n\n

[245]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 102.<\/p>\n\n\n\n

[246]<\/a>Orian 2009, p. 39.<\/em><\/p>\n\n\n\n

[247]<\/a>Dumitran 2012, p. 239-240.<\/p>\n\n\n\n

[248]<\/a>Cristache-Panait\r\n1987, p. 75.<\/p>\n\n\n\n

[249]<\/a>Miron 2004, p. 335.<\/p>\n\n\n\n

[250]<\/a> Dumitran\r\n2012, p. 242.<\/p>\n\n\n\n

[251]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[252]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 52.<\/p>\n\n\n\n

[253]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 528.<\/p>\n\n\n\n

[254]<\/a>Dumitran 2012, p. 211.<\/p>\n\n\n\n

[255]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 74.<\/p>\n\n\n\n

[256]<\/a> Dumitran 2012, p. 311.<\/p>\n\n\n\n

[257]<\/a>Șematismul 1900<\/em>, p. 146.<\/p>\n\n\n\n

[258]<\/a>Miron 2004, p. 333.<\/p>\n\n\n\n

[259]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 132.<\/p>\n\n\n\n

[260]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 132-133.<\/p>\n\n\n\n

[261]<\/a>Rustoiu 2008, p. 10-11, 14, 41-42, 44-46\/<\/p>\n\n\n\n

[262]<\/a>Cristache-Panait 1987, p.\r\n44.<\/p>\n\n\n\n

[263]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 72.<\/p>\n\n\n\n

[264]<\/a>Dumitran\r\n2012, p. 141.<\/p>\n\n\n\n

[265]<\/a>Miron\r\n2004, p. 333.<\/p>\n\n\n\n

[266]<\/a>Biserici\r\ndin … Zona Sebeș<\/em>, p. [90].<\/p>\n\n\n\n

[267]<\/a>Șematismul\r\n1900<\/em>, p. 528.<\/p>\n\n\n\n

[268]<\/a>Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 16.<\/p>\n\n\n\n

[269]<\/a>Fleșer,\r\nRustoiu, Dumitran 2005, p. 17.<\/p>\n\n\n\n

[270]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[271]<\/a>Miron 2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[272]<\/a>Dumitran 2012,\r\np. 210.<\/p>\n\n\n\n

[273]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 135.<\/p>\n\n\n\n

[274]<\/a>Dumitran 2012, p. 226.<\/p>\n\n\n\n

[275]<\/a>Miron\r\n2004, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[276]<\/a>Dumitran\r\n2012, p. 244.<\/p>\n\n\n\n

[277]<\/a>Miron 2004, p. 335.<\/p>\n\n\n\n

[278]<\/a>Dumitran 2012,\r\np. 264.<\/p>\n\n\n\n

[279]<\/a>Miron 2004, p. 327.<\/p>\n\n\n\n

[280]<\/a>Șematismul … 1900<\/em>, p. 179.<\/p>\n\n\n\n

[281]<\/a>Cristache-Panait 1987, p. 139.<\/p>\n\n\n\n

[282]<\/a>Biserici\r\ndin … Zona Sebeș<\/em>, p. [94].<\/p>\n\n\n\n\n\n

\n\n\n\n

Galerie Imagini<\/h3>\n\n\n\n
\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n<\/figure>\n\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cenlocuirea bisericilor rom\u00e2nești de lemn cu biserici de zid și implicațiile sale social-economice, politico-ideologice și cultural-patrimoniale. Studiu de caz: arealul actualului județ Alba Aurora Petronela Luca, Universitatea \u201e1 Decembrie 1918\u201d, […]<\/p>\n","protected":false},"author":0,"featured_media":198,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-163","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-8"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/163","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=163"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/163\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":177,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/163\/revisions\/177"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/198"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=163"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=163"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=163"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}