{"id":162,"date":"2019-06-15T10:00:00","date_gmt":"2019-06-15T10:00:00","guid":{"rendered":"http:\/\/localhost\/museikon\/C:\/Program%20Files\/Git\/simon-oprovici-din-craiova-simon-zugravul-din-balgrad\/"},"modified":"2026-04-08T17:12:02","modified_gmt":"2026-04-08T17:12:02","slug":"simon-oprovici-din-craiova-simon-zugravul-din-balgrad","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/museikon.ro\/en\/simon-oprovici-din-craiova-simon-zugravul-din-balgrad\/","title":{"rendered":"Simon Oprovici of Craiova (Simon the Painter of Balgrad)."},"content":{"rendered":"\n

Simon Oprovici\r\ndin Craiova (Simon Zugravul din Bălgrad).<\/strong><\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teva<\/strong>\r\ncontribuții la biografia\r\nartistului<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Ana\r\nDumitran, Muzeul Național al Unirii, Alba\r\nIulia<\/p>\n\n\n\n

Prima\r\nsemnalare a artistului datează din 1906 şi \u00eei aparţine lui Nicolae Iorga. Ea a fost prilejuită de vizita din acel an a marelui istoric \u00een Transilvania, o impresionantă cercetare de teren care a pus \u00een circuitul ştiinţific o cantitate uriaşă de informaţii. De interes aici sunt cele culese de la Apoldu de Jos, Geoagiu de Sus, Poiana Sibiului şi Teiuş[1]<\/a>.\r\nPeste trei decenii, Ştefan Meteş adăuga acestei liste Orlatul[2]<\/a>.\r\nContribuţiile semnificative\r\nse datorează minuţioasei\r\nrepertorieri a vechilor biserici şi a patrimoniului lor realizate de Ioana Cristache-Panait[3]<\/a>,\r\nGelu-Mihai Hărdălău[4]<\/a>\r\nşi Marius Porumb[5]<\/a>,\r\npe baza cărora au fost posibile, \u00een 2009, elaborarea unui volum monografic[6]<\/a>\r\nşi organizarea unei expoziţii\r\n\u201cretrospective\u201d[7]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Identificarea de noi\r\npiese, pe parcursul cercetărilor din ultimii\r\nani, şi recuperarea unor informaţii considerate pierdute, valorificate \u00een acest articol,\r\nnu modifică, \u00een datele sale esenţiale, biografia artistului, ci doar o \u00eembogăţesc şi, mai ales, oferă ocazia de a discuta din nou despre o carieră de excepţie, care va continua să fascineze prin laturile sale \u00eencă neelucidate şi prin frumuseţea\r\nindiscutabilă a creaţiei.<\/p>\n\n\n\n

Ca\r\n\u00een aproape toate cazurile, ceea ce ştim\r\ndespre viaţa pictorilor noştri se rezumă la un număr oarecare de lucrări, care,\r\ntot ele, cele care sunt \u00eensoţite de inscripţii,\r\nne dau uneori indicii despre locul de baştină, familie, formaţie, v\u00e2rstă şi, \u00een general, despre universul lor vocaţional.\r\nCazul celui care ne interesează aici este emblematic, \u00een această perspectivă, căci tot ce putem spune p\u00e2nă\r\nla ora actuală despre Simon Oprovici este oferit de operele sale care au c\u00e2ştigat\r\nbătălia cu timpul.<\/p>\n\n\n\n

Astfel, cea\r\nmai veche lucrare cunoscută, pictura din naosul bisericii de lemn din Poiana Sibiului, datată 1771, ne lămureşte asupra numelui şi originii artistului, care semnează Simon zugrav Oprovici din Craiova<\/em>.\r\nNe oprim mai \u00eent\u00e2i asupra numelui,\r\ndestul de neobişnuit \u00een mediul rom\u00e2nesc\r\nde atunci şi nu numai şi creator de confuzie printre istorici, care l-au redat c\u00e2nd Simon, c\u00e2nd Simion, dar mai\r\nales \u00een această ultimă formă, chiar cu riscul dedublării de personalitate.\r\nPosibil ca cele două antroponime să aibă o origine comună, diferenţierile intervenind doar \u00een funcţie\r\nde adaptarea variantei iniţiale la modalităţile\r\nde pronunţie ale diverselor\r\nlimbi \u00een care a fost preluată. \u00cen cazul nostru, se poate spune că\r\nSimion este versiunea rom\u00e2nească, aşa cum \u00een limba maghiară versiunea consacrată este Simon (cu pronunţia Şimon). Pentru un ardelean, diferenţierea celor două nume este foarte\r\ndificilă. Dar artistul\r\nnostru vine din sudul Carpaţilor, unde nu ştim dacă receptarea lor putea crea a problemă\r\nde onomastică, dar unde varianta Simon nu mai este \u00eent\u00e2lnită.\r\nDesigur, această afirmaţie poate fi oric\u00e2nd contrazisă, dar descoperirea sa printre trăitorii\r\nveacului al XVIII-lea nu va\r\nschimba realitatea că avem de-a face cu un nume rarisim, care sugerează antecedente transilvănene ale familiei pictorului, nu \u00een totalitate rom\u00e2neşti. \u00cencăpăţ\u00e2narea cu care el şi-a\r\nredat numele \u00een această formă denotă un ataşament conştient faţă de diversitate şi obligă la mai multă atenţie din partea cercetătorilor.<\/p>\n\n\n\n

Cognomenul Oprovici\r\nnu este nici el uşor de trecut cu vederea, chiar dacă nu-l vom mai regăsi \u00een semnăturile ulterioare. Terminaţia slavă nu e dec\u00e2t o modă, iar moştenirea sa de la generaţiile precedente foarte puţin probabilă. Cazuri similare din epocă ne arată că e vorba de numele tatălui, devenit patronim, folosit de artişti mai ales \u00een perioada de \u00eenceput a carierei, tatăl, de obicei un pictor cu faimă, devenind un fel de girant pentru calitatea\r\nprestaţiei fiului. Simon\r\nar putea fi, deci, fiul unui\r\nzugrav craiovean Oprea, a cărui reputaţie să fi fost considerată \u2013 măcar din respect filial \u2013 \u00eendeajuns\r\nde mare pentru a se răsfr\u00e2nge\r\nşi asupra fiului pornit să-şi\r\nfacă un rost \u00een Transilvania. Ipoteza se poate susţine, documentar cel puţin, deoarece un Oprea<\/em> ot Craiova<\/em> apare \u00een pisania bisericii\r\ncu hramul \u201cSf. Nicolae\u201d din C\u00e2inenii\r\nMari (jud. V\u00e2lcea), alături de alte nume de zugravi, care au ostenit pentru \u00eenfrumuseţarea lăcaşului\r\n\u00een anul 7278 (=1769-1770)[8]<\/a>.\r\nAcesta, sau un alt Oprea<\/em> zugravu<\/em>, semna la 1795, \u00eempreună cu Anghel, o icoană a Maicii Domnului de la biserica din Corbii Vechi[9]<\/a>.\r\nO legătură cu Simon nu se poate stabili, \u00eensă; dimpotrivă, pare mai degrabă să fie vorba de un contemporan din aceeaşi generaţie dec\u00e2t de un predecesor.<\/p>\n\n\n\n

Craiova\r\na fost, pe parcursul secolului al XVIII-lea, o furnizoare\r\nconstantă de artişti,\r\n\u00eencep\u00e2nd probabil cu Hranite, unul din maeştrii şantierelor br\u00e2ncoveneşti, continu\u00e2nd cu\r\nfiul său Grigore, cunoscut ca \u201cdascăl\u201d de zugravi[10]<\/a>,\r\napoi cu alţii, mai puţin talentaţi dar foarte activi \u00een\r\nsatele Olteniei p\u00e2nă t\u00e2rziu \u00een prima jumătate a secolului al XIX-lea[11]<\/a>.\r\nCreaţia niciunuia, \u00eensă, nu trimite spre maniera \u00een\r\ncare a pictat Simon. Nu e vorba\r\ndoar de modelele folosite, care au avut o circulaţie mare \u00een epocă, indiferent că proveneau din atelierele br\u00e2ncoveneşti sau că fuseseră\r\npreluate, pe diverse filiere,\r\ndin arta Occidentului. Mă refer mai ales la caracterul pictural al creaţiilor lui Simon, la volumetria obţinută prin tuşe, care adeseori dublează sau chiar iau\r\ncu totul locul blicurilor, la efectele de ad\u00e2ncime şi la tentativele, oric\u00e2t de modeste, de folosire a perspectivei liniare. Nivelul calitativ la care au fost executate cere o explicaţie mai consistentă dec\u00e2t urmarea cuminte a unor izvoade. Ucenicia\r\n\u00eentr-un atelier ucrainean sau măcar undeva \u00een Banat pare \u00eensă de nedovedit, deşi nici pentru asimilarea acasă a influenţelor occidentalizante amintite nu există repere. Comparativ cu ceea ce s-a produs \u00een\r\nsudul Carpaţilor \u00een a doua jumătate\r\na secolului al XVIII-lea, creaţia\r\nlui Simon este superioară şi reclamă o instruire pe măsură, dar unde şi de la cine a fost ea \u00eensuşită sunt deocamdată \u00eentrebări fără răspuns.<\/p>\n\n\n\n

Invocarea Craiovei\r\nca loc de provenienţă, dacă\r\nnu chiar de reşedinţă,\r\na durat p\u00e2nă \u00een 1779, fiind \u00eent\u00e2lnită ultima dată\r\npe o icoană de la Geoagiu\r\nde Sus[12]<\/a>.\r\n\u00cen 4 februarie 1780, la Ighiel, avem prima semnătură ca Simon\r\nZugraf ot Belgrad<\/em>[13]<\/a>.\r\nO semnătură similară\r\nvom mai \u00eent\u00e2lni\r\no singură dată \u00een creaţia cunoscută, pe o icoană\r\nde la Veza, care nu ştim\r\ndacă mai există. Conţinutul său corect este 1789 mesiţa iunie 17 zile, Simon Zugrav din Belgrad<\/em>[14]<\/a>.\r\n\u00cen rest, a semnat doar Simon Zugravul<\/em>, cea mai t\u00e2rzie mărturie\r\nde acest tip fiind datată 10 decembrie 1799: o icoană a Sf\u00e2ntului Nicolae\r\nde la Gura R\u00e2ului[15]<\/a>.\r\n\u00cen acelaşi an semna o icoană pentru biserica din Cistei-T\u00e2rnave[16]<\/a>,\r\nsemn că reşedinţa sa a rămas \u00een continuare\r\nla Alba Iulia, \u00een jurul căreia gravitează, de fapt cea mai\r\nmare parte a operei sale identificate\r\np\u00e2nă acum.<\/p>\n\n\n\n

Biografia artistică\r\na lui Simon este impresionantă, mai ales dacă ne g\u00e2ndim că cea mai\r\nmare parte a lucrărilor s-a pierdut.\r\nO listă a lor, fără pretenția de\r\na fi exhaustivă, ne trimite\r\nla[17]<\/a>:<\/p>\n\n\n\n

1771\r\n\u2013 Poiana Sibiului (jud.\r\nSibiu), pictură murală\r\n\u00een naos; t\u00e2mpla (fără icoanele \u00eempărăteşti)<\/p>\n\n\n\n

1772\r\n\u2013 Apoldu de Jos (jud.\r\nSibiu), pictură murală\r\n\u00een naos<\/p>\n\n\n\n

1779\r\n\u2013 Geoagiu de Sus (jud.\r\nAlba), icoane<\/p>\n\n\n\n

1780\r\n\u2013 Ighiel (jud. Alba), icoane<\/p>\n\n\n\n

\u00a0 \u2013 Teiuş (jud. Alba), iconostas<\/p>\n\n\n\n

1781\r\n\u2013 Ighiel (jud. Alba), pictură murală, icoană<\/p>\n\n\n\n

1782\r\n\u2013 Galda de Sus (jud. Alba),\r\nicoană<\/p>\n\n\n\n

1782-1784\r\n\u2013 Alba Iulia, icoane<\/p>\n\n\n\n

1783\r\n\u2013 Ighiel (jud. Alba), icoană<\/p>\n\n\n\n

1789\r\n\u2013 Veza (jud. Alba),\r\niconostas<\/p>\n\n\n\n

1790\r\n\u2013 Alba Iulia, icoane (dispărute)<\/p>\n\n\n\n

\u00a0 \u2013 G\u00e2rbova de Jos[18]<\/a>\r\n(jud. Alba), pictură murală (dispărută)<\/p>\n\n\n\n

1794-1795\r\n\u2013 Sălciua de Jos (jud.\r\nAlba), iconostas<\/p>\n\n\n\n

1795\r\n\u2013 Mirăslău (jud.\r\nAlba), icoană<\/p>\n\n\n\n

1799\r\n\u2013 Cistei-T\u00e2rnave (jud.\r\nAlba), icoane<\/p>\n\n\n\n

1799\r\n\u2013 Gura R\u00e2ului (jud. Sibiu), icoană<\/p>\n\n\n\n

1799-1800\r\n\u2013 Orlat (jud. Sibiu), pictură murală (dispărută); iconostas<\/p>\n\n\n\n

Blaj\r\n(jud. Alba), iconostas (fără\r\nicoanele \u00eempărăteşti)<\/p>\n\n\n\n

Bucerdea Vinoasă\r\n(jud. Alba), pictură murală, icoane<\/p>\n\n\n\n

Cheia (jud.\r\nAlba), icoane<\/p>\n\n\n\n

Cristeşti \/ Dealu\r\nGeoagiului (jud. Alba), icoane<\/p>\n\n\n\n

Dumitra (jud.\r\nAlba), icoană<\/p>\n\n\n\n

\u00centregalde (jud.\r\nAlba), pictură murală\r\n\u00een absida altarului şi pe t\u00e2mplă[19]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Mesentea (jud.\r\nAlba), icoană[20]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Meşcreac (jud.\r\nAlba), icoane<\/p>\n\n\n\n

Sadu (jud.\r\nSibiu), icoană<\/p>\n\n\n\n

Sebeş (jud.\r\nAlba), icoană<\/p>\n\n\n\n

Şibot (jud.\r\nAlba), icoane<\/p>\n\n\n\n

Observăm din această\r\nlistă că cea mai mare parte a operei artistului a fost destinată comunităţilor din judeţul\r\nAlba. Descoperirile pe care le vom\r\ndiscuta \u00een continuare provin, preponderent, din acelaşi\r\nareal geografic, dar oferă şi o deschidere cu totul imprevizibilă tocmai datorită acestei concentrări \u00een jurul localităţii unde Simon şi-a stabilit reşedinţa. \u00cen funcţie de această destinaţie iniţială, materialul inedit se poate grupa \u00een trei\r\ncategorii: piese identificate \u00een afara judeţului Alba, piese din judeţul Alba, dar din alte biserici\r\ndec\u00e2t cele cunoscute din cercetările anterioare, şi piese care se adaugă inventarelor deja publicate. Niciuna nu este semnată şi nici nu au fost observate datări, astfel că limitele cronologice ale creaţiei lui Simon răm\u00e2n neschimbate.<\/p>\n\n\n\n

Am\r\nvăzut deja că, \u00een afara\r\njudeţului Alba, artistul\r\na mai primit comenzi doar \u00een\r\nc\u00e2teva localităţi\r\nsibiene. Puţinele lucrări la care ne vom referi acum lărgesc\r\nneaşteptat de mult orizontul, pun\u00e2nd problema unor descinderi\r\npentru a-şi căuta de lucru, \u00eentr-o vreme mai\r\npuţin favorabilă actului cultural, sau \u2013 de ce nu? \u2013 pe aceea a unei faime altfel\r\nbinemeritate. Nu excludem nici circulaţia de sine-stătătoare a lucrărilor,\r\n\u00een mod deosebit comercializarea lor la t\u00e2rguri.<\/p>\n\n\n\n

Prima\r\nicoană, de dimensiuni reduse, 34 x 26,5 cm, este o reprezentare a Arhanghelului<\/em> Mihail<\/em> ajunsă \u00een colecţia Mitropoliei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, adusă de la Mănăşturu\r\nRom\u00e2nesc, de l\u00e2ngă Huedin (inv. 49 i) (fig.\r\n1<\/strong>). Personajul, cu trăsăturile\r\nfizionomice inconfundabile,\r\neste redat din semiprofil spre dreapta, poartă un veşm\u00e2nt militar de culoare verde şi\r\no mantie roşie şi ţine \u00een m\u00e2na st\u00e2ngă\r\npotirul ultimei \u00eempărtăşanii, iar \u00een dreapta sabia de foc a dreptăţii. Acest ultim detaliu\r\nindividualizează reprezentarea,\r\nsubliniind totodată originea occidentală a modelului, preluat probabil printr-un intermediar ucrainean. P\u00e2nă acum, mai erau cunoscute\r\ndoar două icoane cu această temă, de mari dimensiuni \u00eensă, destinate\r\nuna vechii biserici din Teiuş[21]<\/a>,\r\ncealaltă bisericii de lemn dispărute din Cistei-T\u00e2rnave[22]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Apartenenţa următoarei\r\nlucrări la opera lui\r\nSimon din Bălgrad mi-a fost\r\nsemnalată de acad. Marius Porumb.\r\nEste vorba de icoanele de praznic ale iconostasului bisericii episcopale din Feleac (jud. Cluj)[23]<\/a>.\r\n\u00cen acest caz nu poate fi vorba de piese rătăcite, colportate la\r\nt\u00e2rguri ori cumpărate ocazional, ci de o\r\ncomandă precisă,\r\ncare a presupus luarea unor măsurători, o relaţie directă a comanditarilor cu pictorul, care impresionează cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t,\r\n\u00een aceeaşi perioadă, \u00een Feleac activa zugravul\r\nNistor, originar de aici, a cărui contribuţie la \u00eempodobirea bisericii e remarcabilă: lui i se datorează uşile şi icoanele \u00eempărăteşti,\r\nexecutate \u00een 1767-1770 şi 1785[24]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n

Pentru judeţul\r\nAlba trebuie să adăugăm pe lista operelor lui Simon \u00eencă cinci serii de icoane prăznicare, \u00een realitate poate tot at\u00e2tea iconostase, din care au supravieţuit doar piese disparate, ajunse \u00een cea mai\r\nmare parte \u00een colecţiile\r\nMuzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Deoarece\r\nnu se poate stabili o ordine cronologică a execuţiei, le vom aborda \u00een ordinea\r\nalfabetică a numelor\r\nde localităţi.<\/p>\n\n\n\n

Pentru primul\r\ncaz, localitatea Ciugud, de unde a rămas o singură icoană, ilustr\u00e2nd <\/a>Naşterea<\/em> Maicii Domnului<\/em> (fig.\r\n2<\/strong>; 33,5 x 20,5 cm), nu se poate preciza căreia dintre cele două\r\nbiserici de lemn dispărute i-a aparţinut.\r\nCu o stare de conservare precară,\r\no parte din ramă lipsă\r\nşi panoul curbat, ea se remarcă prin simplitatea coloritului şi desenul simplificat, care \u00eei dau un aspect aerisit, deşi se prea poate să\r\nfi fost vorba de o comandă mai ieftină.<\/p>\n\n\n\n

De\r\nla Craiva a rămas tot\r\no singură icoană,\r\no <\/a>Schimbare<\/em> la faţă<\/em> (fig. 3<\/strong>, 33 x 25,5 cm), al\r\ncărei colorit similar\r\ncu al icoanei precedente ar putea fi un indiciu că au fost executate la date apropiate. Piesa este singura supravieţuitoare\r\na inventarului artistic ce\r\na \u00eempodobit biserica abandonată la mijlocul veacului trecut, c\u00e2nd satul şi-a\r\nschimbat vatra.<\/p>\n\n\n\n

De\r\nla Feneş au supravieţuit\r\ntrei icoane (fig. 4-6<\/strong>,\r\n32,5 x 23 cm), toate \u00eentr-o\r\nstare de conservare precară.\r\nEle ilustrează <\/a>Botezul<\/em>, <\/a>Schimbarea<\/em> la faţă<\/em>\r\nşi <\/a>Intrarea<\/em> \u00een biserică a Maicii Domnului<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

De\r\nla Limba avem o singură icoană, tot \u00eentr-o stare de conservare precară, de aceea şi atribuirea a fost făcută cu oarecari rezerve. Ea ilustrează Sf\u00e2nta Treime vechi-testamentară \u00een versiuna <\/a>Cina<\/em> de la Mamvri<\/em> (fig.\r\n7<\/strong>, 37 x 27,5 cm).<\/p>\n\n\n\n

Cele\r\nmai multe supravieţuitoare, nouă,\r\nprovin dintr-o localitate al cărei nume nu a fost, din păcate, notat \u00een evidenţele Muzeului. Starea de conservare este, de asemenea, foarte critică, dar atribuirea este certă. Temele ilustrate sunt: <\/a>Intrarea<\/em> \u00een biserică a Maicii Domnului<\/em> (fig. 8<\/strong>), Buna <\/em><\/a>Vestire<\/em>(fig. 9<\/strong>), <\/a>Naşterea<\/em> lui Iisus<\/em> (fig. 10<\/strong>),\r\n<\/a>Duminica<\/em> Floriilor<\/em> (fig. 11<\/strong>), <\/a>Schimbarea<\/em> la faţă <\/em>(fig. 12<\/strong>), <\/a>\u00cenvierea<\/em> <\/em>(fig.\r\n13<\/strong>), <\/a>\u00cenălţarea<\/em> Domnului<\/em> (fig. 14<\/strong>), <\/a>Adormirea<\/em> Maicii Domnului<\/em> (fig. 15<\/strong>) şi\r\nSf\u00e2nta<\/em> Treime vechi-testamentară<\/em> (fig. 16<\/strong>). Dimensiunile sunt de 32,5 x 24,5 cm.<\/p>\n\n\n\n

Tot\r\ndintr-o localitate necunoscută, dar ajunsă \u00een colecţiile Mănăstirii\r\nR\u00e2meţ, este o Intrare<\/em> \u00een biserică a Maicii Domnului<\/em> cu pictura surprinzător de bine păstrată,\r\ndeşi piesa se păstrează doar fragmentar (fig. 17<\/strong>).\r\nCompoziţia se dovedeşte\r\na fi imaginea fidelă, dar \u00een oglindă,\r\na unei icoanei similare de la biserica din Galda de Sus, despre care vom vorbi mai\r\n\u00eencolo.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen cazul următoarei piese (fig. 18<\/strong>;\r\n76 x 62 cm), cunoaştem localitatea,\r\nMihalţ, dar, pentru identificarea bisericii de la care provine, de\r\nmare ajutor este subiectul reprezentat: <\/a>Sfinţii<\/em>\r\nApostoli Petru şi\r\nPavel<\/em>, hramul bisericii\r\nortodoxe. Datată\r\n\u201c1798, dechemvrie 20 de zile\u201d,\r\nicoana prezintă cele două personaje \u00een picioare,\r\nca \u201cst\u00e2lpi ai beserecii\u201d, susţin\u00e2nd o impresionantă\r\nmachetă a unui lăcaş de cult. Starea\r\nde conservare a piesei este \u00eensă critică, pictura fiind aproape cu totul ascunsă privirilor de stratul de murdărie.<\/p>\n\n\n\n

De\r\nla Acmariu a rămas doar o fotografie cu uşile \u00eempărăteşti\r\n(fig. 19<\/strong>). Ilustr\u00e2nd Buna Vestire<\/em>, \u00eentr-un\r\ncadru arhitectonic somptuos, dar folosind\r\nun panou simplu, doar cu margini \u00een relief, această fotografie ridică un uriaş semn de \u00eentrebare asupra istoriei unui monument care mai există astăzi doar cu numele. Lăsată \u00een părăsire, vechea biserică de lemn pe cale să\r\nse prăbuşească a fost\r\nmutată \u00een Alba Iulia, dar inventarul său a dispărut aproape cu totul. Concluziile Ioanei Cristache-Panait, care atribuie tot\r\nce a văzut pictat lui Stan din Răşinari şi unui presupus frate\r\nFilip, ale căror nume\r\nau rezultat din lectura greşită a inscripţiei\r\nde pe epitaf[25]<\/a>,\r\nnu se susţin din mai multe motive. Acum se mai adaugă unul, căci cercetătoarea nu a observat nici individualitatea stilistică a uşilor \u00eempărăteşti.<\/p>\n\n\n\n

Trecem acum\r\nla propriile noastre neputinţe şi ne\u00eempliniri, din cauza cărora au rămas pe dinafară la cercetările\r\nanterioare alte lucrări ale lui Simon din Bălgrad. Prima lucrare la\r\ncare ne oprim, \u00eentr-o ordine stabilită acum \u00een funcţie\r\nde gradul de deteriorare a icoanelor, este imaginea <\/a>Pogor\u00e2rii<\/em> Sf\u00e2ntului Duh<\/em> găsită\r\n\u00een biserica de la \u00centregalde (fig. 20a-b<\/strong>). Cu dimensiunile\r\nde 43,5 x 32, dar cu stratul\r\nde pictură răzuit\r\n\u00eentr-o proporţie considerabilă, icoana se dovedeşte, la ora actuală, singura contribuţie de acest tip a artistului la \u00eenfrumuseţarea\r\nbisericii, alături de pictura absidei altarului şi a peretelui despărţitor dintre aceasta şi naos. Tema, destul de neobişnuită, poate fi un indiciu că piesa a aparţinut şirului icoanelor de praznic, pe care t\u00e2mpla nu-l are, deci vor fi fost distribuite\r\npe pereţii naosului,\r\ncare nici el nu a fost niciodată zugrăvit.<\/p>\n\n\n\n

Mai\r\nbine păstrate sunt două\r\nicoane prăznicare de\r\nla Geoagiu de Sus, ilustr\u00e2nd\r\n<\/a>Duminica<\/em> Floriilor<\/em> (fig. 21<\/strong>) şi\r\n<\/a>Adormirea<\/em> Maicii Domnului<\/em> (fig.\r\n22<\/strong>), cu dimensiunile de 38 x 29 cm. Datorită folosirii unei anume nuanţe\r\nde verde, specifică lucrărilor mai t\u00e2rzii ale artistului, este de presupus o execuţie a acestor piese \u2013 dar şi\r\na celorlalte icoane din şirul praznicelor care s-au pierdut \u2013 pentru iconostasul celei de-a doua biserici a comunităţii, a cărei\r\nconstrucţie a \u00eenceput \u00een 1784[26]<\/a>,\r\nnu pentru cea veche, pentru care, cum am văzut deja, artistul realizase un r\u00e2nd de icoane \u00eempărăteşti \u00een\r\n1779.<\/p>\n\n\n\n

Cea mai spectaculoasă descoperire este grupul de patru prăznicare zugrăvite pe ambele feţe pentru biserica din Galda de Sus, pentru care Simon a mai pictat, \u00een 1782, o icoană a <\/a>Maicii<\/em> Domnului cu Pruncul<\/em>, semnalată\r\ndeja de publicațiile anterioare[27]<\/a>\r\n(fig. 23<\/strong>). Aerul special, conferit\r\nde fondul de aur, şi, \u00een general, execuţia impecabilă le\r\nface deosebite printre celelalte icoane cu rosturi similare ale artistului, situ\u00e2ndu-le, \u00eentr-o ierarhie valorică, pe locul al treilea, după prăznicarele destinate bisericii\r\nMaieri I din Alba Iulia (1782-1784) şi cele realizate,\r\nla o dată necunoscută,\r\npentru biserica astăzi ruină de la Bucerdea Vinoasă.<\/p>\n\n\n\n

S-au\r\npăstrat următoarele\r\nimagini, grupate c\u00e2te două: <\/a>Duminica<\/em> Floriilor<\/em> cu \u00cenvierea<\/em> <\/em>(fig. 24a-b<\/strong>), <\/a>Schimbarea<\/em> la faţă<\/em> cu Adormirea<\/em> Maicii Domnului <\/em>(fig. 25a-b<\/strong>), <\/a>\u00cenălţarea<\/em> Domnului<\/em> cu Pogor\u00e2rea<\/em> Sf\u00e2ntului Duh<\/em> (fig. 26a-b<\/strong>) şi <\/a>Naşterea<\/em> Maicii Domnului <\/em>cu Intrarea<\/em> \u00een biserică a Maicii Domnului<\/em> (fig. 27a-b<\/strong>).<\/p>\n\n\n\n

Cea mai importantă dintre descoperiri este, din păcate, şi cea mai tristă.\r\nEste vorba de iconostasul bisericii din Blaj-Veza, distrus de prăbuşirea bolţii \u00een timpul lucrărilor de restaurare din anul 1978. Icoanele salvate au fost o vreme depozitate\r\nla casa parohială. Două\r\nicoane din registrul\r\nprincipal, dedicate <\/a>Sf\u00e2ntului<\/em>\r\nNicolae<\/em>(fig. 28<\/strong>) şi\r\nhramului bisericii, <\/a>Intrarea<\/em> \u00een biserică a Maicii Domnului <\/em>(fig. 29a-b<\/strong>), şi fragmentele salvate din uşile \u00eempărăteşti (fig. 30<\/strong>) au fost achiziţionate de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Restul a dispărut[28]<\/a>.\r\nPentru acest rest au fost descoperite, \u00een arhiva Muzeului\r\nalbaiulian, fişele analitice de evidenţă alcătuite \u00een martie-aprilie 1982 de Gelu-Mihai\r\nHărdălău. Imaginile\r\ncare \u00eensoţesc aceste fişe sunt foarte preţioase nu numai pentru că păstrează amintirea uneia dintre cele\r\nmai frumoase lucrări a artistului, ci pentru că ele aduc lămuriri\r\nsuplimentare la o problemă\r\nveche a istoriei unui alt lăcaş de cult blăjean, biserica aşa-numită a grecilor, pentru care s-a bănuit ca autor al iconostasului mai \u00eent\u00e2i zugravul\r\nde şcoală br\u00e2ncovenească\r\nŞtefan de la Ocnele\r\nMari, atestat la Blaj \u00een\r\n1737[29]<\/a>,\r\napoi totul a fost pus pe seama artistului anonim care a datat una din icoanele \u00eempărăteşti la 1776[30]<\/a>,\r\niar recent din ansamblu a fost desprinsă partea superioară, cu registrele prăznicarelor, apostolilor, prorocilor şi moleniilor, care a fost atribuită lui Simon Oprovici[31]<\/a>.\r\nIconostasul de la Veza vine\r\nsă confirme ipoteza noastră mai veche despre\r\ncolaborarea lui Simon cu sculptorul Ion din Ţara Rom\u00e2nească, semnatar al cadrului arhitectural al iconostasului bisericii grecilor din Blaj, care se dovedeşte\r\na fi şi autorul celui de la biserica din Veza. Colaborarea celor doi apropie\r\nşi datele de execuţie a iconostaselor, ca\r\nreper cronologic av\u00e2nd semnătura artistului pe icoana Maicii Domnului de la Veza: 1789, mesiţa iunie, 17 zile. Simon din Belgrad<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Din\r\npăcate, singurele fotografii ale iconostasului de dinaintea dezastrului sunt cele publicate de Gelu-Mihai Hărdălău\r\n\u00een 1983, la o calitate grafică după putinţele vremurilor de atunci[32]<\/a>.\r\nEle sunt \u00eensă ilustrative at\u00e2t pentru observarea similitudinilor, c\u00e2t şi a diferenţelor de\r\ndecor sculptural dintre cele\r\ndouă iconostase, iar pentru extrapolarea\r\nsemnăturii pictorului\r\nde la Veza şi asupra iconostasului de la biserica grecilor din Blaj sunt ilustrative imaginile selectate pentru a \u00eensoţi acest articol (fig. 31a-f<\/strong>), care surprind\r\nşi ele diferenţele \u00een ceea ce priveşte\r\ngestica şi organizarea compoziţiilor, dar şi caracteristicile\r\ninconfundabile ale stilului\r\nlui Simon, modernitatea tuşelor sale c\u00e2nd e vorba de redarea volumetriei şi umbrele at\u00e2t de personale cu care \u00eeşi individualizează fizionomiile.<\/p>\n\n\n\n

\u00cembogăţirea creaţiei\r\ncunoscute a unui artist din\r\nsecolul al XVIII-lea cu aproape\r\n40 de piese nu se \u00eent\u00e2mplă,\r\ncu siguranţă, prea\r\ndes. Nu este \u00eensă un eveniment dec\u00e2t \u00een măsura \u00een care aduce contribuţii\r\nbiografice spectaculoase, ceea ce nu se poate\r\nspune despre noutăţile discutate aici, care nu sunt nici măcar semnate sau datate. Astfel,\r\ndeşi au un rol cantitativ indiscutabil, ele nu fac dec\u00e2t să confirme, \u00eencă o dată, că s-a lucrat mult şi s-a pierdut enorm. Să nu minimalizăm, totuşi, lucrurile, căci icoanele intrate acum \u00een\r\ncircuitul ştiinţific,\r\naproape toate aparţin\u00e2nd grupului ce ilustrează sărbătorile, av\u00e2nd deci compoziţii complicate,\r\ncu personaje numeroase, ne oferă o imagine mai clară asupra repertoriului pictorului, despre care avem tot mai multe motive să bănuim că a beneficiat de un stagiu de formare \u00eentr-un spaţiu profund impregnat de arta Occidentului. Acestei ucenicii nu \u00eei putem \u00eencă\r\nstabili nici măcar direcţia, deşi cele mai multe indicii\r\nconduc spre Ucraina, de unde poate vin modelele şi unele modalităţi\r\nde exprimare plastică noi \u00eencă pentru\r\nmediul rom\u00e2nesc. Ele se regăsesc \u00eensă şi la alţi artişti transilvăneni contemporani lui Simon, la unii chiar \u00een proporţie\r\nmai mare, dar nici formaţia acelora nu este \u00eendeajuns de lămurită pentru a \u00eentrevedea portiţele prin care au pătruns schimbările. Nu\r\nmai este valabilă nici presupunerea că Simon şi-a accentuat caracterul occidental al prestaţiei\r\nartistice prin colaborarea cu astfel de artişti, \u00eentre care numele cele mai\r\nsonore sunt cele ale lui Gheorghe fiul lui Iacov şi\r\nSimion Silaghi-Sălăgeanu.\r\nOperele pe care le-am considerat\r\ncele mai acuzabile de influenţe baroce s-au dovedit a nu fi creaţiile sale şi o relaţie directă cu cei doi, deşi răm\u00e2ne \u00een continuare de bănuit, nu a putut fi \u00eencă demonstrată. Singura experienţă de acest\r\ngen, dar fără repercusiuni asupra creaţiei, este \u00eent\u00e2lnirea cu Stan Zugravul din Răşinari, \u00een timpul c\u00e2nd bătr\u00e2nul\r\nartist picta biserica de la\r\nMesentea (1781-1782). Argumentul\r\neste regăsirea numelui lui Simon \u00een pisania-pomelnic de la proscomidiar, unde Stan a consemnat numele membrilor familiei sale, iar la sf\u00e2rşit l-a adăugat şi pe cel al ostenitorului la execuţia icoanei \u00eempărăteşti a Maicii\r\nDomnului cu Pruncul, unica supravieţuitoare din contribuţia\r\nlui Simon la \u00eempodobirea acestui lăcaş (fig.\r\n32<\/strong>). Colaborarea a continuat\r\nla Galda de Sus, \u00een 1782, unde ambii artişti\r\nau icoane semnate şi datate. Dar pentru o influenţă reciprocă era prea t\u00e2rziu, poate cel\r\nmult pentru un schimb de modele, deşi nici pentru asta nu au rămas dovezi.<\/p>\n\n\n\n

Totuşi, \u00eenr\u00e2urirea\r\nartei ucrainene asupra lui Simon pare să se fi produs \u00een reprize, iar\r\nultimele reverberaţii\r\nnu mai pot fi puse pe seama anilor de ucenicie, mult prea \u00eendepărtaţi, ci doar pe contactul cu modele noi şi\r\ncu colegi de breaslă\r\ncare să i le furnizeze, deşi ei \u00eenşişi nu s-au arătat interesaţi de ele. Ne referim aici la grafia cu dublu \u201ei\u201d a numelui\r\nlui Iisus, un detaliu aparent fără importanţă,\r\ndar cu o prezenţă\r\ncu at\u00e2t mai insolită cu c\u00e2t, \u00een arta rom\u00e2nească\r\ntransilvăneană, el va\r\nface carieră abia \u00een a doua jumătate\r\na secolului al XIX-lea. La Simon Oprovici\r\naceastă formulă\r\nde indicare era cunoscută\r\np\u00e2nă acum din două lucrări: icoana \u00eempărătească\r\na M\u00e2ntuitorului datată\r\n1783, zugrăvită pentru\r\n\u201cbiserica grecilor\u201d din\r\nAlba Iulia[33]<\/a> (fig.\r\n33<\/strong>), şi cea din registrul apostolilor de pe iconostasul \u201cbisericii grecilor\u201d din Blaj, databil \u00eentre 1788-1790[34]<\/a>\r\n(fig. 34<\/strong>). Ea apare şi \u00een icoana\r\nsimilară a iconostasului\r\nde la Veza, datat 1789, semn că, deşi\r\ncronologic lucrurile nu se schimbă, cantitativ au putut avea o pondere\r\nmai mare. Ce relevanţă\r\na avut asupra privitorilor şi dacă s-a sesizat cineva că numele M\u00e2ntuitorului a fost scris diferit\r\nsunt \u00eentrebări inutile, din moment ce a durat at\u00e2t\r\nde mult p\u00e2nă la \u00eencetăţenirea formulei.\r\nDar folosirea ei de către Simon denotă o atenţie specială pentru arta ruso-ucraineană\r\nşi constituie o dovadă certă a influenţelor resimţite,\r\n\u00eentr-un context care se \u00eencăpăţ\u00e2nează\r\nsă-şi păstreze\r\nmisterul.<\/p>\n\n\n\n

<\/a>Explicaţia figurilor:<\/p>\n\n\n\n

Fig. 1. Arhanghelul<\/em> Mihail<\/em>, icoană de la Mănăşturu\r\nRom\u00e2nesc (jud. Cluj), colecţia Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului<\/p>\n\n\n\n

Fig. 2. Naşterea<\/em> Maicii Domnului<\/em>, icoană de la Ciugud (jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 3. Schimbare<\/em> la faţă<\/em>, icoană de la Craiva (jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 4. Botezul<\/em> Domnului<\/em>, icoană de la Feneș (jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 5. Schimbarea<\/em> la faţă<\/em>, icoană de la Feneș (jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 6. Intrarea<\/em> \u00een biserică\r\na Maicii Domnului<\/em>, icoană de la Feneș (jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 7. Cina<\/em> de la Mamvri<\/em>, icoană de la Limba (jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 8. Intrarea<\/em> \u00een biserică\r\na Maicii Domnului<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 9. Buna Vestire<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 10. Naşterea<\/em> lui Iisus<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 11. Duminica<\/em> Floriilor<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 12. Schimbarea<\/em> la faţă<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 13. \u00cenvierea<\/em> Domnului<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 14. \u00cenălţarea<\/em> Domnului<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 15. Adormirea<\/em> Maicii Domnului<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 16. Cina<\/em> de la Mamvri<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 17. Intrarea<\/em> \u00een biserică a Maicii Domnului<\/em>, icoană cu proveniența necunoscută,\r\ncolecţia Mănăstirii\r\nR\u00e2meţ.<\/p>\n\n\n\n

Fig. 18. Sfinţii<\/em> Apostoli Petru şi Pavel<\/em>,\r\nicoană de la Mihalț\r\n(jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 19. Ușile\r\n\u00eempărătești ale iconostasului\r\nbisericii din Acmariu (jud. Alba), foto arhiva Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia<\/p>\n\n\n\n

Fig. 20a. Pogor\u00e2rea<\/em> Sf\u00e2ntului Duh<\/em>, icoană de\r\nla \u00centregalde (jud. Alba)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 20b. Pogor\u00e2rea<\/em> Sf\u00e2ntului Duh<\/em>, icoană de\r\nla \u00centregalde (jud. Alba), detaliu<\/p>\n\n\n\n

Fig. 21. Duminica<\/em> Floriilor<\/em>, icoană de la Geoagiu de Sus\r\n(jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 22. Adormirea<\/em> Maicii Domnului<\/em>, icoană de la Geoagiu de Sus\r\n(jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 23. Maica<\/em> Domnului cu Pruncul<\/em>, icoană\r\nde la Galda de Sus (jud.\r\nAlba), colecția Museikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 24a-b. Duminica Floriilor<\/em> \/ \u00cenvierea<\/em>, icoană de la Galda\r\nde Sus (jud. Alba), pictată\r\npe ambele fețe<\/p>\n\n\n\n

Fig. 25a-b. Schimbarea<\/em> la faţă<\/em> \/ Adormirea<\/em> Maicii Domnului<\/em>, icoană de\r\nla Galda de Sus (jud. Alba),\r\npictată pe ambele fețe<\/p>\n\n\n\n

Fig. 26a-b. \u00cenălţarea<\/em> Domnului<\/em> \/ Pogor\u00e2rea<\/em> Sf\u00e2ntului Duh<\/em>, icoană de la Galda\r\nde Sus (jud. Alba), pictată\r\npe ambele fețe<\/p>\n\n\n\n

Fig. 27a-b. Naşterea<\/em> Maicii Domnului\r\n<\/em>\/ Intrarea<\/em> \u00een biserică a Maicii Domnului<\/em>, icoană de la Galda de Sus (jud. Alba), pictată pe ambele fețe<\/p>\n\n\n\n

Fig. 28. Sf\u00e2ntul<\/em> Nicolae<\/em>, icoană\r\nde la Blaj-Veza (jud.\r\nAlba), colecția Museikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 29a-b. Intrarea<\/em> \u00een biserică\r\na Maicii Domnului<\/em>, icoană de la Blaj-Veza (jud. Alba), \u00eenainte și după restaurare, colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 30. Ușile\r\n\u00eempărătești ale iconostasului\r\nbisericii din Blaj-Veza (jud. Alba), colecția\r\nMuseikon<\/p>\n\n\n\n

Fig. 31a-d. Icoane\r\nprăznicare din iconostasul\r\nbisericii din Blaj-Veza (jud. Alba), foto arhiva Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia<\/p>\n\n\n\n

Fig. 31e-f. Icoane ale apostolilor\r\ndin iconostasul\r\nbisericii din Blaj-Veza (jud. Alba), foto arhiva Muzeului Naţional al Unirii, Alba\r\nIulia<\/p>\n\n\n\n

Fig. 32. Maica<\/em> Domnului\r\ncu Pruncul<\/em>, icoană\r\nde la Mesentea (jud. Alba)<\/p>\n\n\n\n

Fig. 33. Iisus<\/em> Hristos\r\n\u00cenvățător<\/em>, icoană\r\ndin \u201ebiserica grecilor\u201d,\r\nAlba Iulia<\/p>\n\n\n\n

Fig. 34. Iisus<\/em> Hristos<\/em>,\r\ndetaliu din registrul apostolilor, iconostasul din \u201ebiserica grecilor\u201d, Blaj (jud. Alba)<\/p>\n\n\n\n


<\/p>\n\n\n\n

[1]<\/a> Nicolae Iorga, Scrisori<\/em> şi inscripţii ardelene şi maramureşene<\/em>, vol. II, Bucureşti,\r\n1906, p. 38, 106, 147, 192.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Ştefan\r\nMeteş, Zugravii<\/em> bisericilor rom\u00e2neşti<\/em>, \u00een Anuarul<\/em> Comisiunii Monumentelor Istorice<\/em>, Secţia<\/em> pentru Transilvania<\/em>, 1926-1928, Cluj, 1929, p. 120, 128.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Ioana Cristache-Panait, Rolul<\/em> zugravilor de la sud de Carpaţi \u00een dezvoltarea picturii rom\u00e2neşti din Transilvania (secolul al XVIII-lea \u2013 prima jumătate\r\na secolului al XIX-lea)<\/em>, \u00een\r\nStudii<\/em> şi Cercetări de Istoria Artei<\/em>, tom 31, 1984, p. 87; eadem<\/em>, Biserici<\/em> de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie rom\u00e2nească<\/em>,\r\nAlba Iulia, 1987, p. 43, 78, 79, 80, 81, 86, 87, 114, 122.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Gelu-Mihai\r\nHărdălău, Zugravii<\/em> din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea \u00een judeţul Alba<\/em>, \u00een Apulum<\/em>, XIX,\r\n1981, p. 402-403; idem<\/em>, Simion<\/em> Zugravul din Bălgrad<\/em>, \u00een Apulum<\/em>, XX, 1982,\r\np. 365-375; idem<\/em>, Icoane<\/em> pe sticlă şi\r\nlemn \u00een colecţia\r\nEpiscopiei Ortodoxe de Alba\r\nIulia<\/em>, \u00een \u00cendrumător<\/em>\r\nPastoral<\/em>, VII, 1983, p. 59.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Marius Porumb, Dicţionar<\/em> de pictură veche rom\u00e2nească din Transilvania.\r\nSec. XIII-XVIII<\/em>, Bucureşti, 1998, p. 16, 22,\r\n132, 136, 179, 195, 238, 244, 275, 292, 347, 412, 453; idem<\/em>, Un veac\r\nde pictură rom\u00e2nească\r\ndin Transilvania. Secolul\r\nXVIII<\/em>, Bucureşti, 2003, p. 129.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Ana Dumitran,\r\nElena-Daniela Cucui, Simon Bălgrădeanul<\/em>, Alba Iulia,\r\n2009.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Expoziţia\r\na fost deschisă la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, \u00een perioada 3 iunie \u2013 2 august 2009.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Constantin Bălan, Inscripţii<\/em> medievale şi din epoca modernă a Rom\u00e2niei. Judeţul istoric V\u00e2lcea (sec. XIV \u2013 1848)<\/em>,\r\nBucureşti, 2005, p. 343.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Andrei Pănoiu, Pictura<\/em> votivă din nordul Olteniei<\/em>, Bucureşti,\r\n1968, p. 29, nota 15.<\/p>\n\n\n\n

[10]<\/a> \u00cen\r\n1754 preotul Iacov din Răşinari era cununat de\r\n\u201cdascalul Grigorie zugravul Ranitie\u201d (N. Iorga, op. cit.<\/em>,\r\np. 155), iar Stan Zugravul\r\ndin Răşinari nota pe un xilogravură\r\nce ilustra pl\u00e2ngerea icoanei din capela palatului episcopal din\r\nBlaj la moartea lui Petru Pavel Aron că \u201caceasta este sf\u00e2nta\r\nt\u00e2mplă de la Episcopia\r\nBlajului, zugrăvită\r\nde dascălu Grigorie Hranite\u201d (M. Porumb, Un veac de pictură<\/em>, p. 49).<\/p>\n\n\n\n

[11]<\/a> C. Bălan,\r\nop. cit.<\/em>, passim<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

[12]<\/a> M. Porumb,\r\nDicţionar<\/em>,\r\np. 275; Ana Dumitran, Elena Cucui,\r\nop. cit.<\/em>, p. 84, cat. nr. 80.<\/p>\n\n\n\n

[13]<\/a> Ana Dumitran,\r\nElena Cucui, op.\r\ncit.<\/em>, p. 85, cat. nr. 81.<\/p>\n\n\n\n

[14]<\/a> G. M. Hărdălău, Simion<\/em> Zugravul din Bălgrad<\/em>,\r\np. 370 (cu lectura datei 31\r\niunie), p. 373, fig. 10\/e (desen).\r\nVezi şi M. Porumb, Dicţionar<\/em>, p. 275.<\/p>\n\n\n\n

[15]<\/a> Ana Dumitran,\r\nElena Cucui, op.\r\ncit.<\/em>, p. 118, cat. nr. 164.<\/p>\n\n\n\n

[16]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 117, cat. nr. 162.<\/p>\n\n\n\n

[17]<\/a> Pentru\r\nilustraţie, cu excepţia\r\nSebeşului, vezi Ana Dumitran, Elena Cucui, op. cit.<\/em>, p. 39-137. Pentru\r\nicoana de la Sebeş vezi Ana Dumitran, Zugravul<\/em> Simon Bălgrădeanul\r\nla Sebeş<\/em>, \u00een Terra Sebus<\/em>,\r\n1, 2009, p. 252-253, 255, fig. 1.<\/p>\n\n\n\n

[18]<\/a> Subliniem,\r\n\u00een urma descoperirii\r\ndocumentelor referitoare la\r\ntransferul bisericii \u00een discuţie la Berghin, că este vorba de biserica\r\ndin G\u00e2rbova de Jos, nu din G\u00e2rbova\r\nde Sus, cum este prezentată\r\n\u00een literatura istorică (vezi Ioana Cristache-Panait, Biserici<\/em> de lemn<\/em>, p. 52 (la p. 39, locaţia\r\neste cea corectă); Ana Dumitran, Elena\r\nCucui, op. cit.<\/em>,\r\np. 24-25)<\/p>\n\n\n\n

[19]<\/a> Corectăm,\r\ncu acest prilej, atribuirea icoanei de hram, a Sf\u00e2ntului Prooroc Ilie, care, la o privire mai atentă,\r\ns-a dovedit a fi opera lui\r\nGheorghe fiul lui Iacov.<\/p>\n\n\n\n

[20]<\/a> Corectăm,\r\nde asemenea, atribuirea icoanei \u00eempărăteşti\r\na lui Iisus, care şi ea s-a dovedit a fi opera\r\nlui Gheorghe fiul lui Iacov. Pe seama\r\nlui Simon răm\u00e2ne doar icoana Maicii\r\nDomnului.<\/p>\n\n\n\n

[21]<\/a> Ana Dumitran,\r\nElena Cucui, op.\r\ncit.<\/em>, p. 94, cat. nr. 102.<\/p>\n\n\n\n

[22]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 117, cat. nr. 162.<\/p>\n\n\n\n

[23]<\/a> Pentru\r\nilustraţie vezi Marius\r\nPorumb, Biserica<\/em> arhiepiscopală din Feleac, ctitoria lui Ştefan\r\ncel Mare<\/em>, Cluj-Napoca, 2003, pl. 19. Vezi şi idem<\/em>, Dicţionar<\/em>,\r\np. 126, fig. din dreapta, sus, p. 266, fig. din st\u00e2nga, sus, unde atribuirea \u00eel vizează\r\npe Nistor din Feleac.<\/p>\n\n\n\n

[24]<\/a> M. Porumb,\r\nBiserica<\/em> arhiepiscopală\r\ndin Feleac<\/em>, p. 30-32, pl. 14-18.<\/p>\n\n\n\n

[25]<\/a> Ioana Cristache-Panait, Biserici<\/em> de lemn<\/em>, p. 58-59. Pentru lectura corectă a inscripţiei de pe epitaf vezi Ana Dumitran, Elena-Daniela Cucui, Saveta-Florica Pop, Elena Mihu, Iacov<\/em> Zugravul<\/em>, Alba Iulia, 2010, p. 71, nota 139.<\/p>\n\n\n\n

[26]<\/a> Susana Andea, Avram Andea, Date noi privind bisericile din Geoagiu de Sus \u00een secolul al XVIII-lea<\/em>, \u00een Ars Transsilvaniae<\/em>,\r\nIII, 1993, p. 179, 182.<\/p>\n\n\n\n

[27]<\/a> Ana Dumitran,\r\nElena Cucui, op.\r\ncit.<\/em>, p. 96, cat. nr. 105.<\/p>\n\n\n\n

[28]<\/a> Pentru\r\nicoanele din registrul\r\nprincipal vezi G. M. Hărdălău,\r\nSimion<\/em> Zugravul din Bălgrad<\/em>, p. 368-369, fig. 3-6. Pentru\r\nilustraţia color a pieselor\r\nachiziţionate de Muzeul\r\nalbaiulian vezi Ana Dumitran, Elena Cucui, op. cit.<\/em>, p. 100-101.<\/p>\n\n\n\n

[29]<\/a> Ioana Cristache-Panait, Un zugrav din Ţara Rom\u00e2nească \u00een Transilvania \u00een prima jumătate a secolului al\r\nXVIII-lea<\/em>, \u00een Studii<\/em> şi Cercetări\r\nde Istoria Artei<\/em>, tom\r\n16, nr. 2, 1969, p. 326.<\/p>\n\n\n\n

[30]<\/a> Marius Porumb, Ştefan<\/em> Zugravul de la Ocnele Mari<\/em>, \u00een Acta Musei Napocensis<\/em>, IV, 1977,\r\np. 401.<\/p>\n\n\n\n

[31]<\/a> Ana Dumitran,\r\nElena Cucui, op.\r\ncit.<\/em>, p. 27-28, cu ilustraţie la p. 120-127.<\/p>\n\n\n\n

[32]<\/a> G. M. Hărdălău, Simion<\/em> Zugravul din Bălgrad<\/em>,\r\np. 371, fig. 7-8.<\/p>\n\n\n\n

[33]<\/a> Ana Dumitran,\r\nElena Cucui, op.\r\ncit.<\/em>, p. 99, cat. nr. 112.<\/p>\n\n\n\n

[34]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 124, cat. nr.\u00a0\r\n180.<\/p>\n\n\n\n\n\n

\n\n\n\n

Galerie Imagini<\/h3>\n\n\n\n
\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n\n
\"\"\/<\/a><\/figure>\n\n<\/figure>\n\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simon Oprovici din Craiova (Simon Zugravul din Bălgrad). C\u00e2teva contribuții la biografia artistului Ana Dumitran, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia Prima semnalare a artistului datează din 1906 şi \u00eei […]<\/p>\n","protected":false},"author":0,"featured_media":197,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-162","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-8"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/162","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=162"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/162\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":175,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/162\/revisions\/175"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/197"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=162"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=162"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=162"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}