<\/strong><\/p>\n\n\n\n Dr. Carmen Tănăsoiu<\/strong><\/p>\n\n\n\n Muzeul Național de Artă al\r\nRom\u00e2niei (RO)<\/strong><\/p>\n\n\n\n <\/strong><\/p>\n\n\n\n Boierul Şerban II Cantacuzino\r\na făcut parte din familia Cantacuzinilor munteni, descinz\u00e2nd pe linie\r\nmaternă din voievodul Radu Șerban, domnul Țării\r\nRom\u00e2nești (1601, 1602-1611; fost paharnic \u00een timpul lui Mihai Viteazul\r\nși cel mai bogat boier al țării). Astfel, Elina, fiica cea\r\nmică a lui Radu Șerban, căsătorită cu cel care avea\r\nsă devină marele postelnic Constantin I Cantacuzino, a avut patru\r\ncopii \u2013 Drăghici (mare spătar), Șerban Cantacuzino (viitorul\r\ndomnitor, \u00eentre 1679-1688), Matei (agă) și Stanca (viitoarea\r\nsoție a lui Constantin Br\u00e2ncoveanu).<\/p>\n\n\n\n Șerban II\r\nCantacuzino, fiul cel mai mare al spătarului Drăghici era, prin\r\nurmare, nepot al doamnei Elina și al postelnicului Constantin Cantacuzino\r\nși strănepot al domnitorului Radu Șerban; a fost botezat cu\r\nnumele Șerban de către unchiul său dinspre tată, viitorul\r\ndomn Șerban Cantacuzino, cu care nu trebuie confundat. Și-a \u00eenceput\r\ncariera \u00een timpul acestui unchi și a urcat treptele dregătoriilor din\r\nsfatul domnesc \u00een domnia vărului său Constantin Br\u00e2ncoveanu\r\n(1689-1714): mare comis (1692-1696,\r\ntrimis \u00een solie la Constantinopol), mare paharnic (1700-1703) şi mare\r\nvornic, \u00eentre 1 septembrie 1706 şi 18 iunie 1709, c\u00e2nd a fost destituit[1]<\/a>.\r\nA fost nu numai un mare\r\ndregător al lui Constantin Br\u00e2ncoveanu, ci și un \u00eensemnat sfetnic\r\nși colaborator; figura sa se regăsește și \u00een romanul\r\ndomnitorului și cărturarului moldovean Dimitirie Cantemir Istoria ieroglifică<\/em>, personificat drept\r\nbalaban<\/em>. De asemenea, Șerban II Cantacuzino mai este cunoscut\r\nși cu numele Măgureanul, deoarece avea reședința la\r\nMăgureni, moștenită probabil de la tatăl său[2]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Studiul de față\r\naduce \u00een atenție c\u00e2teva obiecte (aflate azi \u00een patrimoniul Muzeului Național\r\nde Artă al Rom\u00e2niei), pe care vornicul Șerban Cantacuzino le-a donat\r\nmănăstirilor Comana, Hurezi și altor c\u00e2torva, de care era legat\r\nprin relații de ctitorire și de familie: talerul de Augsburg, cu\r\ninscripție privind un fapt istoric; lacrimariul de la Comana, din\r\nmorm\u00e2ntul fiicei sale; chivotul venețian, de formă cilindrică de\r\nla Comana; engolpionul de la Hurezi; c\u00e2teva talere, devenite anafornițe\r\nprin inscripția de danie, pentru mănăstiri-ctitorii cantacuzine\r\nși br\u00e2ncovenești.<\/p>\n\n\n\n Cercetarea de\r\nfață a urmărit: să pună \u00een valoare momentele istorice\r\nși contextul acestor donații, precum și legătura dintre\r\nele; stabilirea unor date istorice privind viața vornicului Șerban\r\nCantacuzino (prin coroborarea cu un manuscris miscelaneu de la Biblioteca\r\nAcademiei Rom\u00e2ne); identificarea atelierelor și meșterilor care au lucrat\r\naceste obiecte; propunerea unor ipoteze privind modelul chivotului de\r\nformă cilindrică de la Comana (foarte asemănător cu cel\r\ndăruit la Hurezi de egumenul Mitrofan, \u00een aceiași ani) \u2013 originea\r\nacestor două chivote cu formă neobișnuită pentru\r\nspațiul rom\u00e2nesc, simbolica lor \u00een contextul sintezei artistice\r\nrom\u00e2nești din epoca respectivă precum și ca expresii ale unui\r\nproiect politic al curții domnești.<\/p>\n\n\n\n Primul dintre obiectele\r\nprezentate \u00een acest studiu este un taler<\/strong>\r\na cărui inscripţie consemnează \u00een c\u00e2teva cuvinte mai multe fapte\r\nistorice. Talerul a fost lucrat \u00eentr-un atelier din Augsburg, de către un\r\nargintar CH sau GH (conform celor două mărci\/poansoane, de oraș\r\nși de meșter, de pe margine) și este datat printr-una din\r\ninscripții \u00een 1696[3]<\/a>.\r\nTalerul are o bordură\r\nlată, hexagonală, decorată cu flori stilizate \u2013 lalele, narcise\r\nşi bujori \u2013 şi mijlocul ad\u00e2ncit, purt\u00e2nd o rozetă. Pe mijlocul\r\ntalerului se află următoarea inscripţie cu chirilice \u00een limba\r\nrom\u00e2nă: \u2020 S-au cumpărat de la\r\nturci trec\u00e2nd \u00eenpărăţia pren ţară \u00eentorc\u00e2ndu-se de la\r\noaste, băt\u00e2nd puţintică oaste nemţească şi s-au\r\ndat de pomeană sf(i)ntii mănăstiri Mărgineanii de osfeştanie\r\nşi de colivă pentru sufletul părinţilor miei Drăghici\r\nKant(acuzin) biv vel spătar i Păuna şi soţului mieu, \/\r\nMariei carea pristăvindu-se la v(ă) lea(t) 7204 [1696], gen(arie), 5\r\nzili, den facerea fie-sa, fiind soţul ei dus la Ţarigrad, Şerban\r\nCant[acuzino], vel com(is)<\/em>[4]<\/a>.\r\nPe bordură, o stemă a Transilvaniei, din timpul domniei unui membru\r\nal familiei Rackoczi, cu inscripţia: F(ranciscus) * R(akoczi) * D(ei) * G(ratia) * E(lectus) *\r\nP(rinceps) * T(ransylvaniae) * P(artium) * R(egni) * H(ungariae) * D(ominus)\r\n& C(omes) * S(iculorum)<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Aşa cum spune şi inscripţia,\r\nDrăghici spătarul și Păuna, soția sa, fiica marelui\r\nspătar Dicu Buicescu, rudă cu Matei Basarab, au fost\r\npărinţii vornicului. Totodată, Maria, fiica marelui vornic\r\nGhinea Rustea-Văleanu, cea care a murit la 5 ianuarie 1696,\r\nla naşterea fiicei sale Maria, a fost prima soţie a vornicului\r\nȘerban II Cantacuzino.<\/p>\n\n\n\n Mănăstirea Mărgineni, pomenită\r\n\u00een inscripţie ca loc de danie, a fost ctitorită \u00een ultimul sfert al\r\nsecolului al XVI-lea[5]<\/a>, iar după restaurarea\r\nfăcută de către postelnicul Constantin I Cantacuzino (bunicul\r\nlui Șerban) \u00een jurul anul 1650, devine una din cele mai mari vetre ale\r\nacestei ramuri a Cantacuzinilor; aici \u00eeşi va adăposti stolnicul\r\nConstantin Cantacuzino celebra sa bibliotecă c\u00e2ţiva zeci de ani mai\r\nt\u00e2rziu. Prin urmare, intime legături de familie, \u00eel determină pe vornicul\r\nŞerban II Cantacuzino să facă o danie \u00een memoria\r\npărinţilor săi și a soției sale tocmai la această\r\nmănăstire.<\/p>\n\n\n\n Inscripția de pe mijlocul talerului stă\r\nmărturie asupra faptului că, \u00een calitate de mare comis, Șerban\r\nII Cantacuzino fusese trimis de către domnitorul Constantin Br\u00e2ncoveanu \u00een\r\nsolie la Constantinopol\/ Istanbul[6]<\/a>,\r\niar la \u00eentoarcere de la \u00cenalta Poartă, de unde ,,s-au cumpărat de la\r\nturci\u201d talerul, se \u00eent\u00e2mplă ca soția sa Maria să moară la\r\nnașterea fiicei sale.<\/p>\n\n\n\n Stema Transilvaniei aflată pe bordura talerului pare să aibă\r\nlegătură cu un episod din istoria relațiilor dintre Țara\r\nRom\u00e2nească și Transilvania. \u00cen contextul luptelor pentru hegemonie \u00een\r\nzonă, dintre Imperiul Habsburgic şi cel Otoman, domnitorul\r\nȘerban Cantacuzino trimisese \u00eencă \u00een anul 1688 o solie de pace\r\nși alianță la Viena, solie menținută mai apoi și\r\nde Constantin Br\u00e2ncoveanu, ale cărui relații cu habsburgii s-au\r\ndesfăşurat \u00eentr-un sens general ascendent. Cu toate acestea, \u00een anii\r\n1689-1690, Constantin Br\u00e2ncoveanu s-a amestecat \u00een mişcarea curuţilor\r\n(haiduci unguri), susţin\u00e2ndu-l pe Emeric T\u00f6k\u00f6ly pe tronul Transilvaniei\r\nşi lupt\u00e2nd alături de turci \u00eempotriva Casei de Austria. Lupta\r\ndecisivă s-a dat la Zărneşti (aprilie 1690) şi, \u00een urma ei,\r\nEmeric T\u00f6k\u00f6ly a devenit principe al Transilvaniei pentru c\u00e2teva luni. Francisc\r\nRackoczi (I)(1645-1676), a cărui monogramă surmontează stema, a\r\nfost fiul principelui Transilvaniei Gheorghe Rackoczi II (1648-1660) și al\r\nSophiei B\u00e1thory și a fost asociat la domnie de către tatăl\r\nsău,\u00a0 fiind confirmat ca principe de\r\ncătre Dieta Transilvaniei din anul 1652 \u2013 de aici cuvantul e(lectus)<\/em>.\r\n\u00cen urma dezastruoasei campanii poloneze \u00eempotriva Imperiului Otoman, din anul\r\n1657, Gheorghe Rackoczi II a fost \u00eenlăturat de turci de pe tronul Transilvaniei\r\n(1660) iar fiul Francisc I \u00eel urmează \u00een exil, neapuc\u00e2nd să\r\ndomnească vreodată şi murind la 30 de ani. Văduva lui\r\nFrancisc I, Ilona Zr\u00ednyi, s-a remăritat cu Emeric T\u00f6k\u00f6ly, cel\r\nsusţinut de către Br\u00e2ncoveanu. Răm\u00e2n de cercetat condițiile\r\n\u00een care acest taler ar fi putut ajunge la Constantinopol, de unde a fost apoi\r\n(răs)cumpărat de către Șerban II Cantacuzino și pe\r\ncare acesta a \u00eenscris apoi at\u00e2t de importanta inscripție, privind moartea\r\nsoției sale Maria și donația făcută la\r\nmănăsirea Mărgineni.<\/p>\n\n\n\n Maria a fost \u00eenmorm\u00e2ntată la\r\nmănăstirea Comana, alături de Drăghici Cantacuzino, socrul\r\nsău, care murise \u00een 1667 la Constantinopol și fusese adus \u00een\r\nțară de fiul său Șerban. Tot la Comana mai fusese\r\n\u00eenmorm\u00e2ntat și un frate al lui Șerban, Constantin Contacuzino, care\r\nmurise \u00een 1684. Mănăstirea Comana fusese ctitorită a doua\r\noară \u00een anii 1588-1589 de către Radu Șerban voievod, pe atunci\r\nmare boier și paharnic al lui Mihai Viteazul. ,,Prin \u00eenmorm\u00e2ntările\r\nsuccesive menționate mai sus, se poate constata trecerea Comanei \u00een grija\r\nCantacuzinilor din ramura Drăghici, biserica, ctitorie domnească,\r\ndevenind loc de \u00eenhumare al acestora. (…) Drăghici, fiind singurul\r\ndintre copiii Elinei (fiica cea mică a lui Radu Șerban, n.n) \u00eengropat\r\nla Comana, e de presupus că el ca fecior mai mare, va fi primit ca\r\nmoștenire ctitoria bunicului său, așa cum obiceiul\r\npăm\u00e2ntului o cerea\u201d[7]<\/a>.\r\nO candelă aflată la biserica Sf. Gheorghe Nou din București, iar\r\nacum \u00een muzeul mănăstirii Comana, poartă o inscripție care\r\natestă \u00eenmorm\u00e2ntarea Mariei, soția lui Șerban II Cantacuzino la\r\nComana: ,,Suptu această candelă zace roaba lui Dumnezeu Măria,\r\nsoția lui Ș[erban] K[antacuzino] vel comis, la mănăstirea\r\nComana, hramul Sf Niculae, ghen 5 zile leat 7204 (1696)[8]<\/a>.\r\nCercetări arheologice ulterioare din anul 1971, au confirmat existența\r\nmorm\u00e2ntului și a pietrei funerare păstrată fragmentar a Mariei\r\nRustea-Văleanu, soția cu care Șerban II Cantacuzino stătuse\r\n11 ani[9]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n \u00cen legătură cu dispariţia\u00a0\r\nprimei sale soţii, Maria şi a fiicei sale Maria, amintite pe\r\ninscripţia talerului, există \u00een colecţia muzeului un alt obiect.\r\nEste vorba de un lacrimariu<\/strong>. Alături\r\nde morm\u00e2ntul Mariei Rustea-Văleanu ,,a fost dezvelită o criptă\r\nboltită de mici dimensiuni, care adăpostea osemintele unei\r\nfetițe\u201d[10]<\/a>. Lacrimariul, databil \u00een\r\njurul anului 1700, provine dintr-un atelier venețian[11]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Lacrimarium<\/em>, unguentarium<\/em>\r\nsunt termeni moderni din literatura de specialitate \u00een domeniul arheologiei\r\npentru mici vase din ceramică sau sticlă suflată, av\u00e2nd forme\r\nşi dimensiuni specifice şi funcţii uzuale, cotidiene dar şi\r\nlegate de riturile funerare. Unguentariul \u2013 termenul cel mai des \u00eent\u00e2lnit \u2013\r\ndesemnează funcţia şi nu forma vasului respectiv, care este\r\nfolosit \u00een producţia şi comerţul cu unguente, balsamuri şi\r\nparfumuri, din sec. V-IV \u00ee.Hr. şi p\u00e2nă \u00een sec.V d.Hr. Despre unguentaria<\/em> găsite \u00een morminte nu\r\nse ştie dacă erau depuse ca urmare a unei activităţi\r\nvotive, devoţionale sau doar \u00eel \u00eensoţeau pe cel defunct alături\r\nde alte obiecte personale. \u00cen general, acest vas nu face obligatoriu parte din\r\ninventariul unui morm\u00e2nt, \u00eensă au fost găsite morminte al căror\r\nsingur conţinut era un unguentariu. Cercetările arheologice actuale\r\nnu determină cu precizie dacă funcţia originară a\r\nunguentariului a fost religioasă pentru ca mai apoi să se laicizeze\r\n\u00een practică sau, dimpotrivă, uzanţa cotidiană a creat-o pe\r\ncea ritualică. Sursele literare menţionează numai funcţia\r\nsacră, religioasă a unguentariului devenit lacrimariu (lacrima<\/em> \u2013 lacrimă), folosit cel mai\r\ndes \u00een practica funerară.<\/p>\n\n\n\n Acest lacrimariu a fost găsit \u00een timpul\r\nsăpăturilor de la mănăstirea Comana, din anii 1971-1972.\r\nPrintre cele 20 de morminte din pronaos, morm\u00e2ntul IV, cel mai bogat, cu\r\ncriptă de cărămidă, a fost identificat a fi al fetiţei\r\nboierului Şerban II Cantacuzino Măgureanul. Pe toată\r\nsuprafaţa corpului este decorat cu dungi verticale de culoare albă,\r\nspecifice pentru sticlăria veneţiană din secolul XVII.<\/p>\n\n\n\n Pe teritoriul Munteniei, cele mai vechi vase de\r\nsticlă din morminte datează din secolul XV, iar \u00een secolul XVI\r\naceastă practică a aşezării lacrimariilor alături de\r\ncel decedat se generalizează, devenind chiar o modă. Prezenţa\r\nvaselor de sticlă constituie un indiciu clar al poziţiei sociale a\r\ndefunctului. Deocamdată, pentru epoca la care ne referim, acest obiecei\r\neste atestat doar \u00een Muntenia. \u00censă afirmaţia poate fi\r\ncontrazisă de cercetări arheologice viitoare \u00een Oltenia şi\r\nMoldova. Cert este că Şerban II Cantacuzino a făcut această\r\ncomandă veneţiană. Datarea \u00een jurul anului 1700 se referă\r\nla amplele lucrări de ,,\u00eennoire\u201d a mănăstirii \u00eentreprinse de\r\nȘerban II Cantacuzino, care \u00een acei ani era mare paharnic. Conform\r\npisaniei pe care o așează \u00een anul 1700, el devine al treilea ctitor\r\nal mănăstirii[12]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Aproximativ\r\n\u00een aceiaşi ani, Șerban II Cantacuzino comandă tot la\r\nVeneţia şi tot pentru mănăstirea Comana un chivot<\/strong> datat prin inscripție \u00een 1698-1699[13]<\/a>.\r\nChivotul este marcat cu poansonul de oraș și alte două poansoane\r\n\u2013 marca meşterului ST; marca verificatorului AP – Antonio Poma (1678-1718)[14]<\/a>.\r\nAre o inscripţie gravată cu chirilice \u00een limba rom\u00e2nă \u00een partea\r\ninferioară: \u2020 Acest sf\u00e2nt\r\nţiitoriu de sf\u00e2nta preceştanie iaste făcutu de Şerban\r\nCantacuzino vel păharnic şi dat la mănăstirea Comana \u00eentru\r\nvecinică pomenire şi părinţilor Drăghiciu i Păuna\r\nşi soţiilor Maria i Andriana 7207<\/em>(1698-1699).<\/p>\n\n\n\n <\/strong><\/p>\n\n\n\n Chivotul\r\nComanei este aproape identic din punct de vedere formal şi \u00een\r\nprivinţa iconografiei, cu un alt chivot dăruit de egumenul Mitrofan\r\nla mănăstirea Cotroceni, datat prin inscripție \u00een anul 1701[15]<\/a>.\r\nChivotul Cotroceniul a fost lucrat tot \u00eentr-un atelier venețian și\r\neste marcat cu poansonul orașului și alte două poasoane \u2013 marca\r\nverificatorilor Anzolo Castelli și Zuanne Cottini (atestați la 1682 și \u00een\r\nprima jumătate a sec. XVIII). Are o inscripţie gravată \u00een limba greacă\r\n\u00een partea inferioară: Cu cheltuiala\r\nmea, a lui Mitrofan egumenul cinstitei mănăstiri a Adormirii Doamnei\r\nnoastre Născătoarei de Dumnezeu, din Cotroceni, s-a făcut acest\r\nartofor şi s-a \u00eenchinat acestei prefrumoase mănăstiri 17(0)1<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Ambele chivote au aceeași formă cilindrică, se sprijină\r\npe picioare de forma unor capete de \u00eengeri și sunt \u00eempodobite cu c\u00e2te o\r\ncupolă \u00een formă de bulb, surmontată de o cruce. Sunt decorate cu\r\nnișe dispuse vertical, sub arce duble \u00een acoladă și\r\ndespărțite prin coloane duble terminate cu mari frunze de acant. \u00cen\r\nfiecare nișă sunt reprezentate figurile \u00eentregi ale Apostolilor Petru\r\nși Pavel \u2013 pe cele două uși, Sfinți Părinți ai\r\nbisericii, precum și sfinți sau sărbători de hram (Sf.\r\nSerghie și Vah, Adormirea Maicii\r\nDomnului<\/em>). Astfel, pe chivotul dăruit de vornic la Comana se află\r\n(potrivit inscripțiilor denominative) Sf. Petru și Pavel, Sf. Serghie\r\nși Vah, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie\r\nTeologul, Sf. Athanasie al Alexandriei, Sf. Chiril, Sf. Metodie; iar pe\r\nchivotul de la Cotroceni – Sf. Petru și Pavel, Sf. Serghie și Vah, Sf.\r\nIoan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Teologul, Sf.\r\nAthanasie cel Mare, Adormirea Maicii\r\nDomnului<\/em>. De altfel, această din urmă scenă constituie\r\ndiferența față chivotul Comanei, ea reprezent\u00e2nd hramul\r\nmănăstirii Cotroceni.<\/p>\n\n\n\n Probabil că indicațiile iconografice au venit din partea\r\ncomanditarilor din Țara Rom\u00e2nească, deoarece \u00een mediul occidental al\r\nVeneției nu avea cum să fie bine cunoscută iconografia unor\r\nsfinți precum Chiril și Metodie sau Serghie și Vah,\r\nobișnuiți pentru mediul rom\u00e2nesc \u00eencă din secolul XVI. De\r\nasemenea, iconografia scenei Adormirii\r\nMaicii Domnului<\/em> (pe chivotul Cotroceniului) respectă iconografia folosită\r\n\u00een mediul ortodox, \u00een timp ce, la data respectivă, \u00een mediul artei\r\nvenețiene aceasta fusese surclasată \u00een importanță de\r\niconografia Fecioarei \u00een Glorie \/ Santa Maria Gloriosa.<\/p>\n\n\n\n Diferențele de decorație dintre cele două chivote lucrate la\r\no distanță de doi-trei ani sunt mici și se datorează\r\nprobabil meșterilor diferiți. Chivotul Comanei beneficiază de o\r\ndecorație mai bogată, mai dinamică, mai bine definită\r\nstilistic și formal: cupola sa are un număr aproape dublu de caneluri\r\n\u00een spirală ornate cu bogate ghirlande din frunze de acant; crucea din v\u00e2rf\r\ne dublă; friza de fleuroni care delimitează corpul chivotului de\r\ncupolă este alcătuită pe piesa de la Comana dintr-un șir\r\nsomptuos de frunze de laur, \u00een timp ce pe piesa de la Cotroceni se află o\r\nghirlandă cu frunze care include ciorchini de struguri și alte\r\nfructe. Și nu \u00een ultimul r\u00e2nd, chivotul Comanei a fost lucrat\u00a0 \u00een argintul ciocănit cu un relief \u00eenalt\r\nși ferm trasat, iar cel al Cotroceniului are metalul rotunjit și mai\r\nplat. Evident, poate fi vorba de faptul că primul chivot, cel comandat de\r\nvornic \u00een 1698-1699, a constituit un model pentru cel de-al doilea (așa\r\ncum propune și Victor Simion).<\/p>\n\n\n\n \u00censă ambele chivote par să aibă un prototip comun,\r\nastăzi necunoscut, căci ele diferă net de toate celelalte\r\nobiecte de acest fel comandate p\u00e2nă atunci \u00een Țara Rom\u00e2nească\r\n(care au ajuns p\u00e2nă la noi). Chivotele cunoscute azi, nu foarte multe \u2013 de\r\nla Bistrița, Cotroceni, Hurezi, Snagov, Tismana, etc. \u2013 reproduc edificiul\r\nbisericii căreia au fost destinate, de cele mai multe ori at\u00e2t din punct\r\nde vedere arhitectural, c\u00e2t și \u00een privința decorației. Pe c\u00e2nd\r\nforma cilindrică a celor două chivote aflate \u00een discuție\r\nsugerează modelul ideal al baptisteriului, inclusiv \u00een privința\r\nconceptului iconografic care amintește de figurile celor 12 apostoli din\r\nbaptisteriile Ravenei. Această formulă a fost adoptată de argintăria\r\nde cult romano-catolică, \u00een timp ce argintăria liturgică\r\npost-bizantină răm\u00e2ne fidelă schemelor, formelor și\r\ncaracteristicilor bizantine, p\u00e2nă către secolul XIX, c\u00e2nd adoptă\r\neventuale caractere naționale. Un alt model pentru prototipul de la care\r\nse inspiră cele două chivote cilindrice ar putea fi Biserica\r\nSf\u00e2ntului Morm\u00e2nt\/ Biserica Sfintei \u00cenvieri (Anastasis<\/em>) de la Ierusalim Dintre obiectele de argintărie dăruite de vornicul Șerban II\r\nCantacuzino, aflate \u00een patrimoniul Muzeului Național de Artă al\r\nRom\u00e2niei, mai amintim, \u00een ordine cronologică, engolpionul<\/strong> de la Hurezi, datat prin inscripție \u00een anul 1700[17]<\/a>\r\nși \u00eenchinat, de asemenea, memoriei părinților și celor\r\ndouă soții, Maria și Andreiana. De fapt, cea de-a doua\r\nsoție a vornicul, Andreiana Fălcoianu, trăia la data acestei\r\ndanii făcute mănăstirii Hurezi și \u00eei va supraviețui\r\nlui Șerban II Cantacuzino continu\u00e2nd, după moartea acestuia, actele\r\nde ctitorire și donație \u00eencepute de el. Engolpionul, care \u00eei\r\nreprezintă pe Sfinții \u00cempărați Constantin și Elena, nu\r\nare nici o marcă de meșter și pare să fi fost lucrat de un\r\nargintar sas, \u00een Transilvania sau chiar la curtea lui Constantin Br\u00e2ncoveanu,\r\nunde veniseră c\u00e2țiva orfevri pentru a scăpa de rigorile impuse\r\nde bresle. Engolpionul are inscripția \u2020\u00cenchinatu-se-au\r\nsfintei mănăstiri Hurezii, unde iaste hramul \u00cempăraţilor\r\nCostantin şi Elena de Şerban Cantacuzino vel paharnic sinu\r\nDrăghiciu Cantacuzino biv vel spătar şi al Păunii ca\r\nsă le fie vecinică pomenire şi soţiilor lui, Andriiana\r\nşi Maria 1700<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Apoi, \u00een anii 1709-1710, sunt datate o serie de talere<\/strong> din argint, cu decorație laică, \u00een stil baroc,\r\nmarcate de același meșter ST și de același verificator AP,\r\ncare apar pe chivotul de la Comana.<\/p>\n\n\n\n Este vorba de talerul<\/strong>\r\ndăruit \u00een anul 1709 bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel (Mănăstirea Arhimandritul) din\r\nBucurești[18]<\/a>. Pe partea\r\nposterioară a acestuia se află inscripţia de danie \u00een limba rom\u00e2nă,\r\ncu caractere chirilice: \u2020Acest\r\nsf(ă)nt discos de nafură l-[a]u \u00eenchinat Şerban Cantacuzino\r\nv(e)l vor(nic) şi soţia lui Andriiana sf(i)ntei mănăstiri\r\n[Ar]himandritul, ca să le fie vecinică pomenire; dich(emvrie) 20\r\nd(ni) l(ea)t 7218<\/em> [1709]. Talerul circular are mijlocul uşor ad\u00e2ncit,\r\ndecorat cu o floare de bujor deschisă şi o bordură lată, pe\r\ncare sunt figurate frunze de acant cu flori mari de lalea şi narcise, care\r\n\u00eenconjoară patru medalioane. Cele din axul vertical sunt identice şi\r\nreprezintă stema familiei Cantacuzino, acvila bicefală,\r\n\u00eensoţită de iniţialele care desemnează numele şi\r\nfuncţia donatorului \u2013 Ş(erban) d(vornic) C(anta)c(uzino). Medalioanele\r\ndin axul orizontal reprezintă o scenă de v\u00e2nătoare de\r\npăsări, pe un r\u00e2u, respectiv, un cioban c\u00e2nt\u00e2nd la fluier unor cerbi\r\naflaţi \u00een atitudine prietenoasă. Este posibilă interpretarea\r\nambelor scene ca fiind ilustrări ale unor poveşti din literatura\r\npopulară de \u00eenvăţătură.<\/p>\n\n\n\n Celalate\r\ndouă talere din colecţia muzeului (MNAR inv. 12808\/ M 171 și\r\n12809\/ M 172) au fost donate de vornic și de soția sa la\r\nmănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, respectiv, la\r\nmănăstirea Surpatele[19]<\/a>.\r\nPe talerul de la Radu Vodă, cele două medalioane orizontale\r\nreprezintă o acvilă țin\u00e2nd \u00een cioc un miel, respectiv, o\r\npasăre hrănindu-și puiul, care pare a avea morfologia lebedei\r\nși nu pelicanului (vechi simbol creștin), cu care a fost confundată.\r\nPe talerul de la Surpatele apar două scene de v\u00e2nătoare cu iepuri\r\nurmăriți de c\u00e2ini.<\/p>\n\n\n\n Mai apare consemnat un taler foarte\r\nasemănător celui de la biserica Sf. Petru și Pavel din\r\nBucurești, donat la mănăstirea de la R\u00e2mnicu Sărat,\r\nctitoria lui Constantin Br\u00e2ncoveanu şi a lui Mihai Cantacuzino, care se\r\npăstrează \u00een muzeul Epicopiei din Buzău[20]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n De\r\nasemenea, mai sunt menţionate \u00een literatura de specialitate \u00eencă\r\ndouă asemenea talere-anaforniţe, astăzi piedute, care fuseseră\r\ndonate la biserica Sf. Nicolae Şelari, respectiv, la biserica\r\nSărindar, ambele din Bucureşti Toate aceste talere au inscripții de danie\r\ncare le dedică uzului religios și consemnează expres\r\ndonația pentru bisericile sau mănăstirile amintite. E posibil ca\r\nunele din scenele care decorează medalioane dispuse pe axul orizontal\r\nsă fie interpretate \u00een cheie moralizatoare, ca fiind ilustrări ale\r\nunor pasaje din literatura parenetică; \u00eensă nu toate scenele pot\r\ncorespunde acestei interpretări.<\/p>\n\n\n\n Numai primul taler menționat a fost datat \u00een\r\n1709, celalalte fiind \u00een 1710. \u00cen legătură cu această datare\r\ndevine necesară discuția asupra morții vornicului Șerban II\r\nCantacuzino \u00a0Măgureanul, deoarece,\r\n\u00een lipsa unei pietre funerare, nu se cunoaște cu exactitate locul său\r\nde \u00eenmorm\u00e2ntare, chiar dacă se poate presupune că aceasta a fost\r\nfăcută la mănăstirea Comana.<\/p>\n\n\n\n Cercetări mai vechi și mai noi stabilesc că data morţii\r\nsale este august 1709, d\u00e2nd ca sursă a informaţiei o \u00eensemnare pe un\r\nmanuscris-miscelaneu de epocă, păstrat la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne\r\n(ms. rom. 1320). Descrierea manuscrisului, realizată de Gabriel\r\nŞtrempel, \u00eel prezintă ca un miscelaneu databil \u00een a doua\r\njumătate a secolului al XVIII-lea, care cuprinde mai multe categorii de\r\n\u00eensemnări, dintre care notiţe de stare civilă şi\r\ngospodăreşti (f.<\/em>1r<\/em>-13v<\/em>), liste\r\ncuprinzand domnii Ţării Romaneşti, reţete medicale şi\r\ndesc\u00e2ntece, fragmente de povestiri, ş.a. Manuscrisul se afla \u00een sec. XIX\r\n\u00een biblioteca episcopului Buzăului, Dionisie Romano (1865-1873), fiind\r\ndonat Academiei Romane \u00een 1897. Manuscrisul pare să fi fost la origine un\r\njurnal care a aparţinut unui boier; \u00eensemnările amintite de G.\r\nŞtrempel ca \u201enotiţe de stare civilă şi\r\ngospodăreşti\u201d, sunt, de fapt, \u00eensemnări personale ale unui\r\nsingur autor, privind moartea unor rude ale sale, căsătoria sa,\r\nnaşterea copiilor. \u00cen ce priveşte autorul acestor \u00eensemnări, el\r\nrămane anonim \u00een manuscris. Iorga \u00eel indica, \u00een nota din Istoria\r\nliteraturii<\/em>, ca fiind Şerban, starostele de negustori, un om de\r\ncasă al vornicului. Fin de cununie al lui Şerban Cantacuzino [\u201e…şi ne-au cununat naşul meu Şerban\r\nCantacuzino vel vornic. Insuşi capul dumisale au mersu la biserică\r\nşi cu a dumisale jupaneasă, fiind \u00eencă şi cam bolnav de\r\nrinichi<\/em>\u201d], ginere al unui grec,\r\nIane Kefala şi cumnat al paharnicului Alexandru, Șerban trebuie\r\nsă fi avut o stare socială destul de \u00eensemnată, aparţinand,\r\nprobabil boierimii mijlocii. Unul dintre copiii săi, o fetiţă,\r\nMaria, a fost botezat de jupaneasa Andreiana, soţia vornicului. Ar fi\r\nvorba de o familie negustorească cu legături greceşti, poate din\r\nzona Prahovei (unde se aflau reşedinţele Cantacuzinilor) sau a\r\nBuzăului. Textul din manuscrisul rom. BAR 1320, care pomeneşte\r\nmoartea vornicului Şerban II Cantacuzino se află la f 5 r: \u201eav[gust], leat 7217 (1709): Datu-şi-au\r\nsufletul \u00een mana lui Dumnezeu şi cinstitul şi domnul şi [de]\r\nmare neam şi blagorodnic şi al nostru ca un părinte şi naş,\r\ndumnealui Şerban Cant[acuzino] vel vornic, pentru care mă rog,\r\nDoamne, pomeneşte-l \u00eentru \u00eempărăţia Ta \u00een vecii vecilor<\/em>\u201d[22]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Ştim că el fusese destituit din funcţia de mare vornic \u00een 18\r\niunie 1709 (funcţie pe care o deţinuse din 1 sept. 1706)[23]<\/a>,\r\niar după 1710, nici o sursă documentară nu \u00eel mai\r\nconsemnează ca fiind \u00een viaţă, cu excepția datărilor\r\npe talerele pomenite și a pisaniei pictate \u00een pridvorul bolniței\r\nmănăstirii Bistrița-V\u00e2lcea. Cunosc\u00e2nd notița din Ms rom.BAR\r\n1320, f 5r, se poate considera că talerele datate \u00een 1710 au constituit\r\ncomenzi către meșterul venețian, care au venit \u00eensă\r\ndupă decesul vornicul, daniile fiind \u00eemplinite de soția sa,\r\nvorniceasa Andreiana (Fălcoianu). De altfel, \u00een august 1709, Andreiana\r\n\u00eencepe rezidirea mănăstirii Banu din județul Buzău\r\n(1709-17220, moment \u00een care ar fi putut să doneze\r\ntalerul-anaforniță către mănăstirea de la R\u00e2mnic.<\/p>\n\n\n\n \u00cen ceea ce privește pisania pictată \u00een pridvorul bolniței\r\nBitriței, aceasta\u00a0 a apărut \u00een\r\ncontextul reconstrucției pridvorul \u00een anul 1710 și consemnează: ,,Acest pridvor\r\nzugravitu-s-a din bun g\u00e2ndul dumneaei jupanesei Andrianei vornicesei a\r\ndumnealui Șerban Cantacuzino vel vornic, \u00een zilele luminatului domn Ioan\r\nConstandin B(r\u00e2ncoveanu) Basarab voievod, fiind egumen chir Ștefan\r\nieromonah, mai 18, 7218. Și zugrav a fost Iosif ieromonahul, Hranite\u201d.Un detaliu\r\niconografic din tabloul votiv<\/p>\n\n\n\n care \u00eei reprezintă pe vornic şi pe jupanița Andreiana, vine\r\nsă sublinieze realitatea morţii lui Şerban la acea vreme: cei\r\ndoi apar \u00een simplă atitudine de rugăciune, cu m\u00e2inile \u00eempreunate pe\r\npiept, detaliu care arată sensul funerar al portretului vornicului\r\nŞerban şi doliul soţiei sale, reprezentată similar unui\r\nportret funerar, şi nu purt\u00e2nd crucea de ctitor, cum era \u00eencă destul\r\nde obişnuit \u00een epocă[24]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n NOTE<\/p>\n\n\n\n [1]<\/a> Cf. Stoicescu 1971, p. 144. Vezi și Muscariu\r\n2017, p. 151, nota 175, pp. 229-230.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> Așa cum se menționează\r\nși \u00een testamentele rămase de la bunica sa Elina, fiica domnitorului\r\nRadu Șerban și soția postelnicului Constantin I Cantacuzino: ,,[\u2026]\r\niar doi frați care au fost mai mari,\r\nDrăghici și Șerban …. făcutu-le-au soțul meu\r\nc\u00e2știg bun, cu care c\u00e2știg și-au făcut lor osebite sate,\r\nmoșii, țigani, case de piatră, unul la Măgureni și\r\naltul la Drăgănești<\/em>\u201d. Muscariu 2017, p. 150, nota 173.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/a> Inv. MNAR 12806\/ M 169; diametru 36 cm,\r\n\u00eenălțime 4 cm; argint ciocănit, cizelat, gravat, parţial\r\naurit.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/a> Elian 1965, pp.614-615, nr. 851.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/a>De la Mărgineni venea Elena Doamna, fiica banului Udriște din\r\nMărgineni, soția domnitorului Radu Șerban, străbunicul lui\r\nȘerban II Cantacuzino.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/a>Muscariu 2017, p.\r\n151, nota 175.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/a>Muscariu 2017, p.\r\n150.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/a>Muscariu 2017, p.\r\n151, 153, nota 176 și imaginea la planșa xlv.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/a> Muscariu 2017, pp. 153, 232. De asemenea,\r\nla p . 232 este menționat și talerul de argint aurit.<\/p>\n\n\n\n [10]<\/a>Muscariu 2017, p.\r\n153 și nota 178 și p. 232. De asemenea, la p. 232 este menționat\r\nlacrimariul\/ ,,vas de sticlă stilizat\u201d.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/a>,,\u2020 Această sf\u00e2ntă și\r\nDumnezeiască mănăstire și Dumnezeiesc lăcaș este\r\nfăcut din temelie de cel de demult ce \u00een blagocestive s-au\r\nsăv\u00e2rșit, răposatul Șerban Voevod, care au domnit Țara\r\nRom\u00e2nească, cel adevărat Basarab, la leat 7097 [1588] deci\r\n\u00eenvechindu-se de multă vremii c\u00e2t și la stricăciune ajunse-se nu\r\nnumai sf\u00e2nta biseric aci și alte zidiri dinprejur care ajung\u00e2ndu p\u00e2nă\r\nla nepoții și strănepoții aceluiași răposat Domnu\r\nde mai sus zis, den multă os\u00e2rdie și pohtă Dumnezeiască\r\ns-au \u00eendemnat cel din strănepoți Șerban Cantacuzino vel pah[arnic],\r\nfiul răposatului Drăghici Cantacuzino vel sp[atar] nepotul\r\naceluiași răposat Șerban\u00a0\r\nVoevod\u00a0 dintr-a lui fiică\r\nIlinca și fecior lui Constantin Cantacuzino vel pos[telnic]. Și s-au\r\napucat cu multă osteneală și cheltuieli de o au \u00eennoit și\r\ncu lucrul și cu altele \u00eenfrumuseț\u00e2nd biserica \u00eenăuntru cu\r\n\u00eenălțarea și zidirea slomului acestuia, precum se vede și\r\nafară dintr-alte ziduri și cu multe arginturi și odoară și\r\nmoșii și țigani o au adaos și o au tărit\r\narăt\u00e2ndu-se desăv\u00e2rșit ctitor \u00eentru slava lui Dumnezeu și a\r\ncelui de minuni făcătoarul marelui Niculae care și hramul iaste\r\n\u00eentru veșnica pomenire a lui și a neamului său. 7208<\/em> [1700]\u201d.\r\nMuscariu 2017, p. xlii.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/a>Inv. MNAR 14174\/ M 1537; argint ciocănit, cizelat, gravat;\r\n\u00eenălțime 19,5 cm, diametrul bazei 14,5 cm.\u00a0 Elian 1965, p. 574, nr. 754.<\/p>\n\n\n\n [14]<\/a>Paolicchi 2015.<\/p>\n\n\n\n [15]<\/a>Inv. MNAR 113.673\/ M 2039; argint ciocănit, cizelat, gravat;\r\n\u00eenălțime 19,5 cm, diametrul bazei 14,5 cm.Elian 1965, p. 240, nr. 97.<\/p>\n\n\n\n [16]<\/a>Paolicchi 2015.<\/p>\n\n\n\n [17]<\/a>Inv. MNAR…..;\r\nargint cizelat, gravat, aurit; diametru 9 cm. Elian 1965, p. 654, nr. 932.<\/p>\n\n\n\n [18]<\/a> Inv. MNAR 12807\/\r\nM 170; argint ciocănit, cizelat, gravat; diametru 27 cm; Elian 1965, p.\r\n619, nr. 860.<\/p>\n\n\n\n [19]<\/a>Elian 1965, p.\r\n618, nr. 859 și p. 619, nr. 861.<\/p>\n\n\n\n [20]<\/a>Valentina-Cristina Sandu, O anaforniță cantacuzină<\/em>. Comunicarea a apărut\r\ncu sprijin financiar \u00een cadrul proiectului POSDRU\/88\/1.5\/S\/47646,\r\ncofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional\r\nSectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.<\/p>\n\n\n\n [21]<\/a>Elian 1965, p.\r\n362-363, nr. 354 și p. 431, nr. 478.<\/p>\n\n\n\n [22]<\/a>Pentru toată informația din acest paragraf vezi Elisabeta\r\nNegrău 2009, pp. 399-404.<\/p>\n\n\n\n [23]<\/a> Cf. Stoicescu\r\n1971, p. 144.<\/p>\n\n\n\n [24]<\/a>Negrău 2009.<\/p>\n\n\n\n ABREVIERI BIBLIOGRAFICE<\/p>\n\n\n\n Bătr\u00e2na,\r\nBătr\u00e2na, 1973 \u2013 Lia Bătr\u00e2na, Adrian Bătr\u00e2na, Podoabe din necropola fostei\r\nmănăstiri Comana<\/em>, \u00een ,,Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice\u201d,\r\nXLII, 1973, 2, pp. 10-18<\/p>\n\n\n\n Elian 1965 \u2013 Alexandru Elian,\r\nConstantin Bălan, Haralambie Chircă,\r\nOlimpia Diaconescu, Inscripțiile\r\nmedievale ale Rom\u00e2niei. Orașul București, vol. I, 1395-1800<\/em>,\r\nEditura Academia RSR, Institutul de\u00a0\r\nIstorie, București, 1965<\/p>\n\n\n\n Mănucu-Adameșteanu 2005 \u2013\r\nGheorghe Mănucu-Adameșteanu, Vase de\r\nsticlă descoperite \u00een complexe funerare din secolele XV-XIX<\/em>, \u00een\r\n,,Cercetări arheologice \u00een București, VI\u201d, Muzeul Municipiului\r\nBucurești, București, 2005, pp. 193-246<\/p>\n\n\n\n Muscariu 2017 \u2013 Arhimandrit Mihai Muscariu, Mănăstirea\r\nComana \u00eentre istorie și legendă<\/em>, Editura Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2017<\/p>\n\n\n\n Negrău\r\n2009 \u2013 Elisabeta\r\nNegrău, Data\r\nmorții vornicului Șerban Cantacuzino<\/em>, \u00een ,,Arhivele Olteniei\u201d, t.\r\n23 (serie nouă), Craiova, 2009, pp. 399-404<\/p>\n\n\n\n Paolicchi 2015 \u2013 Anita Paolicchi, Argenteria<\/em> veneziana acquistata all\u2019epoca di Constantin Br\u00e2ncoveanu da Șerban Cantacuzino\r\nII Măgureanu (1685-1710)<\/em> \u00een ,,Br\u00e2ncoveanu\r\n300: Epoca br\u00e2ncovenească la orizontul modernității\r\nrom\u00e2nești\u201d, Editura Universității, București,\r\n2015<\/p>\n\n\n\n Stoicescu\r\n1971 \u2013 Nicolae Stoicescu, Dicționar\r\nal marilor dregători din Țara Rom\u00e2nească și Moldova, sec. XIV\r\n\u2013 XVII<\/em>, Editura Enciclopedică Rom\u00e2nă, București, 1971<\/p>\n\n\n\n LEGENDELE ILUSTRAȚIILOR<\/p>\n\n\n\n Fig. 1. Taler, 1696\u00a0 (M 169 DSC\r\n3257)<\/p>\n\n\n\n Fig. 2. Lacrimariu, [1700] (P 921 DSC 2154)<\/p>\n\n\n\n Fig. 3. Chivot, mănăstirea Comana, 1698-1699 (M 1537 DSC 3299)<\/p>\n\n\n\n Fig. 4. Chivot, mănăstirea Cotroceni, 1701 (M 2039 DSC 8069)<\/p>\n\n\n\n Fig. 5. Anaforniță, biserica Sf. Petru și Pavel\r\n(mănăstirea Arhimandritul), 1709 (M 170 DSC 3257)<\/p>\n\n\n\n Fig. 6. Anaforniță, mănăstirea Surpatele, 1710 (M 171\r\nDSC 7000)<\/p>\n\n\n\n Fig. 7. Anaforniță, mănăstirea Radu Vodă, 1710\r\n(M 72 DSC 3328)<\/p>\n\n\n\n Fig. 8. Engolpion,\r\nmănăstirea Hurezi, 1700 (DSC 3297)<\/p>\n\n\n\n Despre ,,arginturile\u201c vel vornicului Şerban Cantacuzino Dr. Carmen Tănăsoiu Muzeul Național de Artă al Rom\u00e2niei (RO) Boierul Şerban II Cantacuzino a făcut parte din familia Cantacuzinilor munteni, descinz\u00e2nd pe linie […]<\/p>\n","protected":false},"author":0,"featured_media":200,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7],"tags":[],"class_list":["post-161","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-7"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/161","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=161"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/161\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":173,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/161\/revisions\/173"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/200"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=161"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=161"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=161"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n\n\n
\n\n\n\nGalerie Imagini<\/h3>\n\n\n\n
![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-1.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-2.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-3.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-4.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-5.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-6.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-7.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/tanasoiu\/fig.-8.png\")
<\/a><\/figure>\n\n<\/figure>\n\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"