Ioan Ovidiu Abrudan<\/p>\n\n\n\n
Universitatea \u201eLucian Blaga\u201d din Sibiu<\/p>\n\n\n\n
După un deceniu de la promulgarea\r\nEdictului iozefin de toleranţă religioasă (8 noiembrie 1781) şi\r\na Rescriptului asupra concivilităţii (22 martie 1781), \u00een anul 1791\r\ns-a zidit \u00een Măierimea Sibiului, cea dinspre Poarta Turnului, biserica\r\nortodoxă cu hramul \u201eSf. Evanghelist Luca\u201d, a doua biserică\r\nrom\u00e2nească din acel cartier mărginaş al Sibiului, din afara\r\nzidurilor[1]<\/a>,\r\nurm\u00e2nd celei greco-catolice (\u201eBiserica dintre brazi\u201d), care fusese\r\nedificată (\u00een faţa Porţii Turnului) \u00eentre anii 1778, c\u00e2nd s-a\r\naşezat piatra fundamentală, şi 1783, c\u00e2nd a fost\r\nsfinţită[2]<\/a>\r\n(turnul clopotniţă fiind \u00eenălţat \u00eencă mai t\u00e2rziu, \u00een\r\n1788).<\/p>\n\n\n\n Era totodată cea de-a doua\r\nbiserică ortodoxă din Sibiu. Cu doar doi ani \u00een urmă, \u00een 1789,\r\nStana, văduva lui Hagi Petru Luca, care fusese membru al Companiei\r\ngreceşti de negoţ din oraş, ctitorise \u00een suburbia Iozefină\r\n\u201eBiserica din Groapă\u201d. Afectat pesemne grav, \u00een urma celor două mari\r\ncutremure de păm\u00e2nt din 5 aprilie şi 8 decembrie 1793[3]<\/a>,\r\nacel prim lăcaş ortodox de \u00eenchinare a trebuit să fie demolat\r\nşi reconstruit apoi din temelie, aşa cum se vede astăzi, \u00eentre\r\n1802-1804, de către ginerele hagiţei, negustorul Hagi Constantin\r\nPopp.<\/p>\n\n\n\n Sursa principala din care s-ar fi\r\nputut afla ştiri despre biserica Maierilor a fost de bună seamă\r\narhiva care a existat la reşedinţa episcopală din Sibiu, \u00een care\r\nfuseseră \u00eenregistrate evenimentele mai semnificative din viaţa\r\nbisericească a rom\u00e2nilor sibieni, din perioada celei de-a doua\r\njumătăţi a secolului al XVIII-lea. Din nefericire, această\r\ncolecţie de documente a fost distrusă, atunci c\u00e2nd clădirea care\r\no găzduia a fost devastată \u00een timpul revoluţiei din 1848 şi\r\napoi incendiată \u00een cursul lunii martie 1849, pe fondul confruntărilor\r\ndintre revoluţionarii maghiari şi armata imperială,\r\nreconstituirea integrală a faptelor relatate \u00een actele mistuite de foc\r\nnemaifiind vreodată posibilă Aşa se explică de ce\r\nNicolae Iorga, care a vizitat la \u00eenceputul secolului trecut vechile biserici\r\nrom\u00e2neşti ale Sibiului, \u00eenregistr\u00e2nd inscripţii, documente ori\r\n\u00eensemnări notate pe filele cărţilor de ritual pe care le-a aflat\r\npăstrate la aceste monumente, a omis totuşi să se refere şi\r\nla biserica ortodoxă din Maieri.<\/p>\n\n\n\n Nici profesorul Ioan Lupaş nu\r\na dedicat acestei biserici dec\u00e2t o foarte scurtă notă istorică,\r\ninclusă \u00een studiul său asupra vieţii rom\u00e2neşti din Sibiul\r\nde altădată, fiind \u00eensă primul care a reprodus textul pisaniei\r\nexistente pe balustrada cafasului[5]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n \u00cemprejurările istorice ale\r\nfondării unui lăcaş de \u00eenchinare pentru credincioşii\r\nortodocşi din Maieri au fost, \u00een consecinţă, investigate abia\r\nmai t\u00e2rziu, de către profesorul de Teologie de la Sibiu, preotul Teodor\r\nBodogae. El a alcătuit o primă schiţă monografică\r\nconsacrată bisericii, pe temeiul c\u00e2torva informaţii referitoare la\r\nlocuitorii rom\u00e2ni, răzleţite prin filele cronicilor săseşti\r\nale oraşului de pe Cibin[6]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n O monografie a parohiei[7]<\/a> a\r\nfost \u00eentocmită şi publicată \u00een 1993 şi de către\r\npreotul Ioan Chioaru, slujitor la altarul bisericii \u201eSf. Luca\u201d, \u00een perioada\r\n1937-1988, \u00een care \u00eensă nu sunt cuprinse date inedite, cel puţin nu\r\n\u00een legătură cu etapa cea mai veche din istoria acestui lăcaş\r\nde \u00eenchinare.<\/p>\n\n\n\n ***<\/p>\n\n\n\n Cercetările istorice despre\r\ncare am amintit au evidenţiat condiţia social-economică\r\nprecară a rom\u00e2nilor măiereni, precum şi dificultăţile\r\n\u00eent\u00e2mpinate de aceştia \u00een afirmarea identităţii lor etnice\r\nşi religioase, indiferent de confesiunea căreia i-au aparţinut,\r\n\u00een pofida faptului că au constituit dintotdeauna prezenţa cea mai\r\nnumeroasă şi mai activă \u00een acest loc, ca lucrători ai\r\ngrădinilor şi livezilor \u00eemprăştiate printre numeroase\r\niazuri, dincolo de limita sudică a cetăţii[8]<\/a>.\r\nAşa cum se consemnează \u00een studiul părintelui Bodogae, \u201e\u00een cursul\r\nsecolelor al XV-lea şi al XVI-lea, deşi erau excluşi de la\r\ndreptul de a cumpăra case\u201d \u00een \u00aboraşul de jos\u00bb (denumire prin care\r\neste desemnată \u00eencă şi astăzi zona urbană care\r\nporneşte de sub zidurile de fortificaţie şi se \u00eentinde p\u00e2nă\r\ndincolo de r\u00e2ul Cibin) existau c\u00e2teva sute de suflete. Chiar \u00eenainte ca\r\naşezarea să capete statut de cartier, \u00een cadrul acesteia au fost\r\nconscrise, \u00een anul 1721, 211 familii, majoritatea rom\u00e2neşti, de la care\r\nautorităţile percepeau un impozit funciar \u00een valoare de 1180 florini[9]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n At\u00e2t timp c\u00e2t rom\u00e2nilor din\r\nMăierime nu le-a fost recunoscut statutul de \u201erezidenţi definitivi\u201d,\r\nnu le-a fost \u00eengăduită dec\u00e2t o formă rudimentară de\r\norganizare obştească, inclusiv \u00een privinţa vieţii lor religioase.\r\nCultul liturgic se desfăşura \u00eentr-o capelă (Bethaus)\r\namenajată \u00eensă \u00een chipul cel mai modest, \u201efără clopot\r\nşi fără turn\u201d[10]<\/a>.\r\nAşa reiese din pl\u00e2ngerea adresată de măiereni magistratului sas\r\ndin Sibiu, \u00een 31 martie 1762, prin care-i arătau c\u00e2t de\r\nne\u00eencăpătoare ajunsese capela \u00een care se rugau, solicit\u00e2nd din partea\r\nacestuia \u00eengăduinţa de a-şi amenaja un spaţiu, care să\r\ncorespundă măcar numărului mare de credincioşi\r\nparticipanţi la slujbe. Peste c\u00e2teva luni, \u00een august 1762, măierenii\r\nortodocşi \u00eencheiau o \u00eenvoială cu un anume G. Fronius, privind\r\nfolosirea \u00een scop liturgic a unei \u00eencăperi cu o suprafaţă mai\r\nextinsă, pe care acesta acceptase să le-o pună la\r\ndispoziţie \u00een gospodăria sa. Dar faptul că edificiul respectiv\r\nera despărţit prin numai 175 de paşi de biserica uniţilor,\r\n\u201eiar cimitirul era comun celor două parohii rom\u00e2neşti\u201d, a trezit\r\nsuspiciuni din partea autorităţilor habsburgice, \u00eentr-o perioadă\r\nc\u00e2nd peste tot \u00een Transilvania se \u00eenregistrau masive reveniri ale uniţilor\r\nla ortodoxie[11]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Era evident că obştea\r\nortodocşilor rom\u00e2ni de peste Cibin căuta să\r\ndepăşească situaţia de provizorat \u00een care se găseau de\r\nprea multă vreme şi să convingă autorităţile\r\nsă le dea permisiunea de a-şi construi propriul lăcaş de\r\n\u00eenchinare. Nu au zăbovit prea mult \u00een aşteptarea răspunsului la\r\ndemersul lor, ci au trecut chiar la acţiuni concrete, alcătuind,\r\n\u00eencep\u00e2nd din anul 1766, un depozit de cărămidă. Totuşi,\r\nautorităţile erau de ne\u00eenduplecat şi nu doar cu privire la\r\nproiectul bisericii, ci chiar la ideea de-a le \u00eengădui rom\u00e2nilor\r\nmăiereni să-şi amenajeze spaţiul capelei improvizate \u00eentr-o\r\nmanieră care să exprime mai evident destinaţia liturgică a\r\nacesteia. Din ordinul Guvernatorului Transilvaniei, magistratul Sibiului a\r\ndemarat o anchetă, \u00een urma căreia s-a pus \u00een vedere ortodocşilor\r\ncă iniţiativa lor de a-şi clădi o biserică era\r\npotrivnică \u201er\u00e2nduielior \u00eempărăteşti\u201d. Mai mult, aşa\r\ncum consemnează studiul părintelui Teodor Bodogae, \u201e\u00een\r\nşedinţa din 11 august 1766, la raportul lui Kessler, villicul\r\noraşului (judele local care conducea economia oraşului şi\r\nrăspundea de menţinerea ordinii, n.n.<\/em>),\r\nse decide să se pună \u00een vedere lui G. Fronius ca să instaleze\r\nsobă \u00een camera respectivă (\u00een care fusese amenajată capela\r\nortodoxă) şi horn pe acoperiş, spre a nu lăsa impresia\r\ncă acolo ar fi de fapt o biserică \u00een care (ortodocşii) i-ar\r\nputea atrage pe uniţi. Ordinul guvernatorului Hadik lăsa de\r\nformă să se \u00eenţeleagă că dacă ar fi vorba de\r\naprobare pentru o biserică rom\u00e2nească, aceasta s-ar putea da,\r\neventual (indulgeri<\/em> posset<\/em>), \u00een\r\nalt cartier al oraşului\u201d[12]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Condiţiile pentru \u00eemplinirea\r\nproiectului de zidire a unei biserici ortodoxe \u00een Maieri s-au \u00eentrunit,\r\naşa cum menţionam la \u00eenceputul acestui studiu, abia după\r\npromulgarea Edictului imperial de toleranţă religioasă, şi\r\napoi prin instalarea \u00een Ardeal a episcopului ortodox Ghedeon Nichitici\r\n(1784-1788). Cu siguranţă că doar insistenţele arhiereului\r\nau determinat guvernul transilvănean să soluţioneze favorabil cererea\r\nrom\u00e2nilor măiereni din Sibiu, din anul 1787, de a-şi \u00eenălţa\r\no biserică ortodoxă \u00een Măierime, pe \u201eStrada Lungă\u201d, pe\r\nterenul pe care-l achiziţionaseră \u00een 1782 de la acelaşi G.\r\nFronius, deci chiar acolo unde, vreme de 20 de ani, s-au rugat la\r\nadăpostul modestei capele. Şi tot episcopului Ghedeon i-a revenit\r\nmeritul colectării banilor necesari pentru \u00eenceperea edificării\r\nmonumentului, aşezarea pietrei fundamentale a bisericii realiz\u00e2ndu-se \u00een\r\nanul 1787[13]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Lucrarea de construcţie nu s-a\r\nputut \u00eensă \u00eemplini imediat, din pricina decesului neaşteptat al\r\nvlădicăi Ghedeon, \u00een 20 noiembrie 1788. Abia după numirea unui\r\nsucesor \u00een scaunul de episcop ortodox pentru rom\u00e2nii transilvăneni, \u00een\r\npersoana lui Gherasim Adamovici (1789-1796), a fost posibil ca din\r\nmoştenirea rămasă de la defunctul arhiereu, la care s-au\r\nadăugat banii adunaţi printr-o nouă colectă, planul de\r\nedificare să fie dus la bun sf\u00e2rşit, noua biserică fiind\r\nt\u00e2rnosită \u00een anul 1791[14]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n \u00cemprejurarea aceasta a fost\r\nmenţionată şi \u00een cuprinsul inscripţiei votive notată,\r\naşa cum am arătat, pe balustrada cafasului din naos: \u201e\u00cen zilele\r\npreaputernicului \u00eempăratului Leopold al doilea, \u00eempăratului\r\nromanilor, craiului Ungarii, Boemii şi Mare prinţipatului Ardealului\r\nşi altele, Bisearica aceasta \u00een Maerile Sibiului a hramului Sf\u00e2ntului\r\napostolului Luca s-au zidit din temei din massa şi din banii \u00eentru\r\nfericire răposatului D(o)mnului Ghedeon Nichitici episcopului neunit ce au\r\nfost \u00een Ardeal, cu silinţa D(o)mnului Gherasim Adamovici, episcopului\r\nneunit \u00een Ardeal, la anul 1791\u201d.<\/p>\n\n\n\n Primul preot care a slujit la\r\naltarul noii biserici, parohul Ilie Popovici, va ajunge la scurt timp să\r\nocupe şi funcţia de protopop ortodox al Sibiului, iar\r\nlăcaşul de \u00eenchinare din Maieri avea să servească o vreme drept\r\ncatedrală episcopală, p\u00e2nă la momentul \u00een care acest rang i-a\r\nfost acordat Bisericii din Groapă ***<\/p>\n\n\n\n Nu se mai cunoaşte\r\nnumele arhitectului care a proiectat biserica \u201eSf. Luca\u201d. Va fi fost un\r\naustriac, la fel, probabil, ca şi proiectantul angajat \u00een 1786 de\r\ncredincioşii parohiei reformate din Sibiu, să conceapă planul\r\nbisericii pe care aceştia au clădit-o pe actuala stradă a\r\nMitropoliei ori ca şi arhitectul la care a apelat Hagi Constantin Popp,\r\natunci c\u00e2nd a construit Biserica din Groapă. Cele trei edificii de cult\r\nsibiene manifestă din punct de vedere arhitectural o concepţie\r\nsimilară, \u00een stilul barocului de influenţă vieneză,\r\ncaracteristic epocii iozefine.<\/p>\n\n\n\n Edificiul ortodox din Maieri este o\r\nbiserică de tip sală, cu absida altarului semicirculară,\r\nnedecroşată, şi cu turn clopotniţă prismatic,\r\nataşat laturii de vest a clădirii şi \u00eencheiat cu un coif\r\npiramidal \u00eenalt. Compartimentul absidei a fost separat de navă prin\r\nintermediul unei t\u00e2mple zidite, care se \u00eenalţă p\u00e2nă la limita\r\nbolţii. \u00cen planul pe care-l desfăşoară timpanul t\u00e2mplei,\r\nşi care secţionează vertical, aşa cum am arătat, bolta\r\nturtită a naosului, \u00een partea acesteia dinspre absidă, prezintă\r\n\u00een centru o deschidere, \u00een forma unei ferestre largi care descrie, la fel ca\r\nşi bolta, conturul unui arc turtit. Cafasul suspendat deasupra pronaosului\r\ne sprijinit pe latura dinspre răsărit de patru st\u00e2lpi robuşti\r\ndin zidărie, \u00eentre care se \u00eentind arcade turtite.<\/p>\n\n\n\n ***<\/p>\n\n\n\n La origine, decorul mural se\r\ndesfăşura pe suprafaţa zidită a t\u00e2mplei, cel puţin pe\r\nfaţa acesteia dinspre navă şi, aşa cum am amintit deja, pe\r\nbalustrada cafasului, acolo unde şi \u00een prezent mai pot fi văzute\r\ncompoziţii figurative care \u00eencadrează pisania poziţionată\r\n\u00een centru, \u00een timp ce alte c\u00e2teva sunt distribuite \u00eentr-un al doilea registru,\r\nimediat dedesubtul celui dint\u00e2i şi deasupra arcadelor. Scenele de pe cafas\r\nilustrează episoade evanghelice din Ciclul iconografic al Patimilor\r\nşi \u00cenvierii M\u00e2ntuitorului, după cum urmează: \u00een primul registru\r\n– \u201eSpălarea picioarelor ucenicilor\u201d, \u201eRugăciunea din Grădina\r\nGhetsimani\u201d, \u201eV\u00e2nzarea Iudei\u201d, \u201eIisus la Anna\u201d, \u201eIisus la Caiafa\u201d, \u201eIisus\r\n\u00eenaintea lui Pilat\u201d. Șirul imaginilor, \u00eentrerupt prin aşezarea\r\npisaniei, continuă cu \u201eBatjocorirea lui Iisus\u201d, \u201eM\u00e2ntuitorul adus \u00eenaintea\r\nlui Irod\u201d, \u201eSchingiuirea Domnului\u201d, \u201ePurtarea crucii\u201d, \u201eRăstignirea Domnului\u201d,\r\n\u201ePogor\u00e2rea de pe cruce\u201d. Cel de-al doilea registru este dedicat\r\narătărilor lui Iisus după \u00cenvierea Sa \u2013 \u201eArătarea de la\r\nMarea Tiberiadei\u201d, \u201eCina din Emaus\u201d, \u201eIisus pe drumul către Emaus\u201d, \u201eIisus\r\nse arată Mariei Magdalena\u201d\u201eIisus \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-le pe femeile mironosiţe \u00een grădina Morm\u00e2ntului\u201d.<\/p>\n\n\n\n ***<\/p>\n\n\n\n Cu trecerea vremii, decorul mural\r\nfigurativ care existase pe t\u00e2mplă s-a deteriorat, la fel ca şi cel\r\ndin zona cafasului, peste care s-a aplicat, la un moment dat, un strat de\r\ntencuială şi var.<\/p>\n\n\n\n Intervenţii care au avut ca\r\nscop \u00eennoirea decorului mural existent ori completarea cu picturi a \u00eentregului\r\nspaţiu interior al bisericii s-au realizat \u00een mai multe etape. Cea mai\r\nveche, dintre cele care au putut fi documentate, s-a petrecut \u00een anul 1923, din\r\niniţiativa parohului Romul Bucşa. S-a refăcut atunci integral\r\npictura originală a iconostasului de către artistul sibian Dimitrie\r\nKabadaief (1877-1934)[16]<\/a>,\r\nfoarte apreciat \u00een epocă de miropolitul Nicolae Bălan, care-l\r\n\u00eensărcinase să predea desenul, mai \u00eent\u00e2i \u00een cadrul Şcolii\r\nnormale ortodoxe şi apoi la Academia Teologică \u201eAndreiană\u201d,\r\n\u00eencuraj\u00e2ndu-l totodată să abordeze domeniul picturii\r\nbisericeşti.<\/p>\n\n\n\n Putem preciza \u00een ce a constat\r\naceastă redecorare datorită unei imagini păstrate \u00een arhiva\r\nparohială, surprinsă de un fotograf \u00een anul 1965, c\u00e2nd \u00eencă se\r\nmai păstra pe t\u00e2mpla bisericii de pe Strada Lungă aranjarea\r\ncompoziţiilor iconografice, \u00een maniera pe care o concepuse Kabadaief cu\r\npatru decenii \u00een urmă. \u00cen fotografie se poate observa că pictura\r\nmurală originală a fost refăcută doar \u00een zona \u00eenaltă a\r\nt\u00e2mplei, pe timpan şi \u00een registrul superior, corespunzător frizei\r\napostolilor, \u00een vreme ce pe registrul intermediar, cel al prăznicarelor\r\nşi pe cel de la bază, rezervat icoanelor \u00eempărăteşti,\r\nau fost aplicate pe perete tablouri pictate de artist pe p\u00e2nză ori pe\r\ncarton, fiecărui subiect iconografic revenindu-i un panou distinct.<\/p>\n\n\n\n Programul de imagini era inaugurat\r\nprin reprezentarea \u201eSfintei Treimi\u201d, scena \u00eencadrată circular ocup\u00e2nd\r\npoziţia centrală de pe suprafaţa timpanului.<\/p>\n\n\n\n Desfăşurarea frizei cu\r\napostoli, din registrul superior, era \u00eentreruptă, \u00een zona \u00een care se\r\ndeschide \u00een peretele t\u00e2mplei fereastra arcuită.<\/p>\n\n\n\n Imaginile praznicelor, executate \u00een\r\nmaniera unor icoane portative, ocupau pe perete un registrul intermediar. C\u00e2te\r\ntrei asemenea tablouri, de dimensiuni mai reduse, \u00eencadrau un panou central,\r\npictat pe o suprafaţă mai extinsă şi fiind consacrat\r\nreprezentării \u201eCinei celei de Taină\u201d. Subiectele prăznicarelor,\r\nat\u00e2t c\u00e2t ne mai este permis să le identificăm, din pricina\r\nobstacolelor care maschează, \u00een fotografie, imaginea t\u00e2mplei, reprezentau,\r\n\u00een flancul nordic: \u201eNaşterea Domnului\u201d (?), \u201e\u00cent\u00e2mpinarea Domnului\u201d (?),\r\n\u201eBotezul M\u00e2ntuitorului\u201d, iar \u00een cel sudic: \u201eSchimbarea la Faţă\u201d,\r\n\u201e\u00cenălţarea Domnului\u201d (mascată \u00eensă aproape \u00een \u00eentregime de un\r\nprapor, montat chiar \u00een dreptul t\u00e2mplei); \u201ePogor\u00e2rea Duhului Sf\u00e2nt\u201d. \u00centrerupt\r\n\u00een dreptul deschiderilor celor trei uşi ale iconostasului, registrul de la\r\nbază prezenta seria icoanelor \u00eempărăteşti, pictate pe\r\npanouri mari: \u201eSf\u00e2ntul Ioan Botezătorul\u201d, \u201eMaica Domnului cu Pruncul \u00eentre\r\nsfinţii Arhangheli\u201d, \u201eDeisis\u201d şi icoana hramului, a Sf\u00e2ntului\r\nEvanghelist Luca.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cadrul aceleiaşi\r\nfotografii, se poate observa cu destulă claritate, prin deschiderea\r\nuşilor \u00eempărăteşti ale iconostasului, un chivot din lemn sculptat\r\nşi poleit, aşezat pe prestol. Obiectul de cult, de cur\u00e2nd restaurat,\r\nse numără printre puţinele piese care au alcătuit\r\n\u00eenzestrările cele mai vechi ale bisericii.<\/p>\n\n\n\n Ce ar mai fi de remarcat, printre\r\ndetaliile pe care ni le furnizează acest document fotografic, sunt cele\r\ndouă ferestre eliptice, care străpungeau \u00eenainte vreme pereţii\r\nde la miazănoapte şi de la miazăzi ai naosului, chiar \u00een dreptul\r\niconostasului.<\/p>\n\n\n\n O altă intervenţie s-a\r\nefectuat \u00een anul 1938, \u00eendată după instalarea \u00een parohie a preotului\r\nIoan Chioaru. Lucrările de reparare a pereţilor interiori au\r\nprilejuit atunci scoaterea la lumină, de sub spoiala de var sub care\r\nstăteau ascunse de multă vreme, a fragmentelor din frescă\r\noriginală care fusese aplicată pe balustrada cafasului. Ansamblul de\r\nimagini, precum şi pisania bisericii ortodoxe din Maieri nu au fost\r\n\u00eensă restaurate dec\u00e2t mult mai t\u00e2rziu, \u00een anul 1970, de către\r\npictorul Arutin Avachian[17]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Nu am reuşit p\u00e2nă acum\r\nsă identificăm nimic din documentaţia efectuată de\r\ncătre pictorul restaurator, necesară avizării unei atari\r\nintervenţii asupra unui bun de patrimoniu, din care ar fi putut să\r\nreiasă starea de conservare a imaginilor, după \u00eenlăturarea\r\ntencuielii care le acoperea. Putem \u00eensă remarca că maniera \u00een care a\r\nacţionat artistul asupra vechii picturi a presupus evidente şi\r\nextinse intervenţii de reintegrare şi repictare, care fac \u00eencă\r\nşi mai problematică identificarea autorului acestui fragment de decor\r\nmural de la sf\u00e2rşitul secolului al XVIII-lea, cu totul singular, dacă\r\nne raportăm la bisericile rom\u00e2neşti ale oraşului.<\/p>\n\n\n\n Dar p\u00e2nă la momentul\r\nrestaurării porţiunii de frescă de la cafas, s-a \u00eentreprins\r\n\u00eentre anii 1965 şi 1970 şi pictarea integrală a spaţiului\r\ninterior din biserică, lucrare care i-a fost \u00eencredinţată\r\npictorului bisericesc Nicolae Stoica. Cu privire la această nouă\r\netapă din procesul de \u00eempodobire a bisericii se cuvine să\r\nsemnalăm anumite fapte care s-a petrecut atunci şi care ar putea fi\r\nsemnificative, considerate din perspectiva obiectivului pe care ni l-am propus\r\n\u00een acest studiu, şi anume acela de a recupera orice amănunt care ar\r\nputea sluji reconstituirii c\u00e2t mai fidele a aspectului pe care l-a avut\r\nodinioară biserica din Maieri.<\/p>\n\n\n\n Este vorba mai \u00eent\u00e2i de refuzul cu\r\ncare Nicolae Stoica a răspuns solicitării preotului Ioan Chioaru\r\nşi consiliului parohial de a executa o pictură nouă şi pe\r\niconostasul bisericii, care, fiind zidit, se preta să primească un\r\ndecor mural. Neizbutind să-l \u00eenduplece, parohienii s-au mulţumit\r\nsă \u00eencredinţeze pictarea din nou a catapetesmei lui Ioan\r\nCăzilă, un zugrav localnic, mult mai modest \u00eensă, din punct de\r\nvedere al \u00eenzestrării artistice, dec\u00e2t era Nicolae Stoica.<\/p>\n\n\n\n Al doilea amănunt care ne-a\r\natras atenţia, urmărind desfăşurarea evenimentelor de\r\natunci, aşa cum apar consemnate mai t\u00e2rziu \u00een cronica parohială, se\r\nreferă la \u00eemprejurarea că pictorul Stoica a zugrăvit bolta\r\nabsidei altarului \u00een tempera şi nu \u00een tehnica frescei, pe care a aplicat-o\r\n\u00een restul bisericii. Sunt aspecte care ar putea sugera faptul că Nicolae\r\nStoica constatase că se mai găseau \u00eencă pe iconostas şi\r\npoate chiar şi pe bolta absidei altarului urme din decorul mural original\r\nal bisericii, pe care considerase că se cuvine să le conserve.<\/p>\n\n\n\n ***<\/p>\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Picturile\r\nmurale care s-au realizat \u00een anii `60 ai secolului trecut au modificat radical\r\naspectul interior al bisericii din Maieri, singura mărturie\r\npăstrată din decorul original răm\u00e2n\u00e2nd, \u00een aparenţă,\r\nimaginile conservate pe parapetul tribunei corului, afectate \u00eensă şi\r\nacestea \u00een urma restaurării despre care am vorbit.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cursul ultimului deceniu, prin\r\nstăruinţa actualului paroh al bisericii, profesorul de teologie\r\nIrimie Marga, s-au recuperat totuşi şi alte urme rămase din\r\ntrecutul bisericii de pe Strada Lungă. Printre lucrurile uitate de mult \u00een\r\npodul bisericii au fost identificate şi c\u00e2teva piese din mobilierul\r\nliturgic original, cum sunt uşile \u00eempărăteşti, care\r\nfuseseră \u00eenlocuite la mijlocul anilor \u00b460 ai secolului trecut, două\r\nsfeşnice dat\u00e2nd de la sf\u00e2rşitul secolului al XVIII-lea sau de la\r\n\u00eenceputul celui următor, dar şi o icoană a \u201eMaicii Domnului cu\r\nPruncul\u201d[18]<\/a>,\r\ncare s-a numărat şi aceasta \u00eentre \u00eenzestrările cele mai vechi\r\nale bisericii. Toate aceste obiecte de patrimoniu şi-au reluat locul \u00een\r\nbiserică, după ce au fost restaurate şi cercetate\r\ncorespunzător.<\/p>\n\n\n\n Un sprijin esenţial \u00een\r\nreconstituirea imaginii autentice a bisericii din Maieri a venit ca urmare a\r\ndescoperirii \u00een Arhiva Facultăţii de Teologie din Sibiu a două\r\ndocumente fotografice inedite, \u00een care era \u00eenregistrat aspectul\r\nlăcaşului de \u00eenchinare de pe Strada Lungă, at\u00e2t la exterior c\u00e2t\r\nşi din interiorul acesteia. Surprinderea imaginilor s-a realizat cu\r\ncertitudine anterior anului 1923, c\u00e2nd au fost iniţiate primele\r\nmodificări despre care am amintit, prin care a fost alterat şi chiar\r\nanulat aspectul original al vechiului monument.<\/p>\n\n\n\n Cele două instantanee\r\nfotografice fuseseră clasate, \u00eempreună cu alte reproduceri după\r\nmonumente bisericeşti din Transilvania, \u00eentr-un dosar de documente diverse\r\ncare i-au aparţinut mitropolitului Nicolae Bălan. Presupunem că\r\nau fost realizate de profesorul I. D. Ştefănescu, fotograf pasionat\r\nal monumentelor şi ansamblurilor de pictură religioasă pe care\r\nle-a studiat \u00een perioada \u00een care s-a documentat pentru alcătuirea tezei de\r\ndoctorat, susţinută şi publicată \u00een mai multe volume,\r\n\u00eencep\u00e2nd din anul 1928[19]<\/a>.\r\nEste cunoscut că \u00een cursul deceniului ce a urmat Unirii de la 1918\r\nistoricul vechii arte religioase rom\u00e2neşti a cercetat bisericile monumente\r\nistorice ale Transilvaniei, poposind şi pe la cele din ţinutul\r\nSibiului. E ştiută de asemenea relaţia str\u00e2nsă, de respect\r\nşi prietenie, precum şi colaborarea \u00eendelungată dintre I. D.\r\nŞtefănescu şi Mitropolitul Nicolae al Ardealului. Mărturii\r\nale acestei legături se mai găsesc \u00eencă şi altele \u00een arhiva\r\nmenţionată, reprezentate, pe l\u00e2ngă documente epistolare, şi\r\nprin unele reproduceri din seria instantaneelor surprinse de aparatul\r\nfotografic al profesorului\u00a0 I. D.\r\nŞtefănescu.<\/p>\n\n\n\n Revenind la cele două\r\nfotografii ale bisericii din Maieri, cea mai importantă sub aspectul\r\nvalorii documentare este aceea care redă interiorul naosului, şi care\r\na imortalizat o imagine de ansamblu asupra iconostasului. T\u00e2mpla de zid,\r\naşa cum a fost surprinsă la momentul fotografierii, era\r\nacoperită integral cu un decor pictat, compoziţiile iconografice\r\nfiind dispuse pe mai multe registre. Doar \u00een intervalele dintre deschiderile\r\nuşilor \u00eempărăteşti şi a celor diaconeşti erau\r\nmontate icoane portative, zugrăvite pe lemn, \u00eencadrate \u00een rame somptuos\r\nornamentate cu motive sculptate, \u00een aceeaşi manieră \u00een care era\r\ndecorat şi crucifixul cu moleniile. Uşile \u00eempărăteşti,\r\nla fel ca şi cele două sfeşnice care se pot vedea \u00een imagine,\r\ns-au dovedit că sunt aceleaşi piese, de cur\u00e2nd recuperate şi\r\nrestaurate, despre care am amintit mai devreme.<\/p>\n\n\n\n Programul iconografic al picturilor\r\nmurale compune, aşezate pe registre suprapuse, seria icoanelor praznicale,\r\nfriza apostolilor, cu c\u00e2te două figuri grupate sub arcade trilobate,\r\nimaginile profeţilor pe timpan, \u00eencadrate \u00een medalioane ovale, dispuse pe\r\ndouă r\u00e2nduri, şi \u00eencheindu-se \u00een flancuri cu reprezentările\r\nsfinţilor evanghelişti. Ansamblul culminează, \u00een zona cea mai\r\n\u00eenaltă a t\u00e2mplei, cu reprezentarea apoteotică a \u201e\u00cencoronării\r\nSfintei Fecioare\u201d.<\/p>\n\n\n\n Acurateţea reproducerii\r\nfotografice ne-a permis să distingem trăsăturile unui stil\r\npictural caracteristic şi mai ales inconfundabil, graţie \u00eendeosebi\r\nreprezentărilor celor doisprezece apostoli, ale căror figuri de\r\ndimensiuni mari oferă privirii detalii mai lămurite. Este\r\naceeaşi manieră artistică pe care am remarcat-o \u00een picturile\r\ncare decorează pereţii anumitor biserici din judeţele Sibiu\r\nşi Braşov, dat\u00e2nd din aceeaşi perioadă istorică \u00een\r\ncare putem presupune că a fost realizat ansamblul mural de pe iconostasul\r\ndin Maieri, dar care, spre deosebire de acesta, au răzbit \u00een lupta cu\r\ntimpul.<\/p>\n\n\n\n Examin\u00e2nd pe r\u00e2nd aceste ansambluri\r\nde pictură \u00een care am remarcat un stil similar, cel mai apropiat\r\ngeografic, \u00een raport cu decorul sibian, se află \u00een biserica ortodoxă\r\ncu hramul \u201eDuminica Floriilor\u201d, din oraşul Avrig (jud. Sibiu). Este\r\nalcătuit din seria icoanelor care ocupă registrele superioare ale\r\niconostasului, la care se adaugă uşile diaconeşti. O\r\ninscripţie de la baza icoanei \u201eCinei celei de Taină\u201d, ne\r\ncomunică numele autorilor: \u201eZugrăvitu-s-au această sf\u00e2ntă\r\ncatapiteazmă cu ajutoriul lui Dumnezău, făc\u00e2ndu-să şi\r\nsăpătura lemnului de noi Teodor zugravul i sin ego Sava, la anul 1807\r\nfebruarie zece zile\u201d.<\/p>\n\n\n\n Itinerarul artistic parcurs de\r\nmembrii acestei familii de zugravi transilvăneni a fost reconstituit, \u00een\r\ncea mai mare parte, de preotul şi profesorul\r\nfăgărăşean Valeriu Literat, care a identificat, \u00een cursul\r\nanilor 1929 şi 1930, bisericile pictate de aceştia \u00een Ţara\r\nOltului, stabilind astfel şi care a fost zona lor de provenienţă[20]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n \u00cen altarul bisericii ortodoxe cu\r\nhramul \u201eAdormirea Maicii Domnului\u201d din satul Veneţia de Jos (com.\r\nPărău, jud. Braşov) se mai poate descifra următoarea\r\n\u00eensemnare, notată \u00een dreptul proscomidiarului, care ne face cunoscut\r\nnumele celui de-al doilea fiu şi ucenic al zugravului Teodor, tatăl\r\nasociindu-şi fiii la realizarea decorului mural din interiorul bisericii\r\nşi de pe faţadele exterioare ale absidei de răsărit:\r\n\u201e\u00centemeiatu-s-au, boltitu-s-au şi s-au zugrăvit cu ajutorul lui\r\nDumnezeu… acest sf\u00e2nt şi dumnezeiesc oltariu. … anul 1801 (pomeni)\r\ngospodu Teo(do)r zugravu i sin ego Io(an) i sin Ego (Sa)vu\u201d[21]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n \u00cen biserica ortodoxă din\r\nŞercăiţa (com. Şinca, jud. Braşov), decorul mural\r\noriginal a fost compromis prin repictare grosolană, \u00een urmă cu\r\naproape zece ani. Pisania din pronaos, al cărei text a fost publicat prima\r\ndată de Nicolae Iorga, aminteşte \u00eentre altele că\r\n\u201e…zugrăvitura… s-au isprăvitu de mine Theodoru Zugravu, la anul\r\n1811\u201d[22]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Aceluiaşi artist i-a atribuit\r\nValeriu Literat, credem că pe bună dreptate, şi decorul mural,\r\nasemănător cu cel de la Şercăiţa, din biserica veche\r\nde la Ohaba (com. Şinca, jud. Braşov), un sat din apropierea\r\nŞercăiţei[23]<\/a>.\r\nImaginile din naos şi altar erau la vremea cercetărilor lui Valeriu\r\nLiterat, la fel cum sunt şi acum, foarte şterse. Asupra lor nu s-a\r\nfăcut \u00eencă o intevenţie de restaurare, lăcaşul de\r\n\u00eenchinare fiind abandonat după zidirea, \u00een primul deceniu al secolului al\r\nXX-lea, a unei noi biserici.\u00a0\u00a0<\/p>\n\n\n\n Şi tot Valeriu Literat a\r\nidentificat localităţile făgărăşene unde se\r\ngăsesc biserici pictate de zugravul Sava din Făgăraş, peste\r\ntot put\u00e2ndu-se lesne remarca marca stilului \u00eensuşit de la tatăl\r\nsău. Lui Sava i-a revenit meritul zugrăvirii (parţial sau \u00een\r\nintegralitatea lor) bisericilor din Beclean (1808-1811), Calbor (1813),\r\nS\u00e2mbăta de Jos (1814), M\u00e2ndra (1821), Făgăraş (\u201eBiserica\r\ngrecilor\u201d, 1832), Caţa (1845) şi Breaza (1846)[24]<\/a>.<\/p>\n\n\n\n Asemănări cu maniera\r\npicturii executate pe t\u00e2mpla bisericii de pe Strada Lungă am putut\r\nconstata mai cu seamă la Calbor, unde, \u00een clădirea impozantă, \u00een\r\nschimb extrem de deteriorată sub aspect structural, a bisericii ortodoxe\r\nse mai păstrează zone extinse din decorul mural original. Pe t\u00e2mpla\r\nzidită se desfăşoară, \u00een registrul corespunzător\r\nseriei de reprezentări ale praznicelor ori pe cel rezervat frizei\r\napostolilor, scene compuse similar celor de la Sibiu. La fel ca şi \u00een\r\ncazul părintelui şi maestrului său, pictura zugravului Sava din\r\nFăgăraş se remarcă prin aspectul barocizant pe care-l\r\ndetermină maniera caracteristică de a reprezenta figurile drapate \u00een\r\natitudini c\u00e2t mai naturale. At\u00e2t Teodor, c\u00e2t şi Sava \u00eeşi propun\r\nsă evite stilul auster pe care l-ar impune convenţia\r\niconografică \u00een reprezentarea celor doisprezece apostoli, căut\u00e2nd\r\nsă confere figurilor puternic individualizate expresivitatea unor\r\nautentice portrete. Efectul cel mai spectaculos decurge \u00eensă din\r\nţinuta elegantă, chiar sofisticată, a celor doisprezece\r\nbărbaţi, \u00eenveşm\u00e2ntaţi cu tunici şi mantii bogat\r\ndrapate, \u00een care alternează nuanţe cromatice foarte diverse.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/p>\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Atribuirea\r\nipotetică a picturilor murale de pe catapeteasma zidită a bisericii\r\nMaierilor din Sibiu, \u00een felul \u00een care apăreau acestea \u00een vechea imagine\r\nfotografică, zugravului făgărăşean Teodor, secondat\r\nprosibil şi de cel puţin unul dintre fii săi, precum şi\r\ndatarea ansamblului iconografic \u00een jurul anului 1791 lămureşte doar\r\nun aspect \u00eentr-o chestiune \u00een care persistă \u00eencă alte semne de\r\n\u00eentrebare.<\/p>\n\n\n\n Răm\u00e2nea de pildă de aflat\r\ncare a fost soarta celor patru icoanele \u00eempărăteşti, precum\r\nşi a celorlalte care se mai zăresc \u00een cadru, chiar dacă unele\r\nfoarte estompate. Dificultatea investigaţiei consta in principal din\r\nfaptul că fotograful care a surprins imaginea catapetesmei şi-a\r\npoziţionat aparatul \u00eentr-un unghi din care trei dintre icoanele\r\n\u00eempărăteşti sunt imposibil de observat, fiind mascate, două\r\ndintre ele, de sfeşnicele aşezate \u00een dreptul lor, o a treia, cea de\r\nhram, afl\u00e2ndu-se \u00eentr-o zonă oarbă determinată de lumina care se\r\nrevarsă dinspre fereastra aflată pe peretele alăturat.\r\nSingură icoana \u00eempărătească montată \u00een partea\r\nst\u00e2ngă a t\u00e2mplei mai permite ochiului să perceapă conturul\r\nc\u00e2torva forme, \u00eensă destul de vagi şi acestea.<\/p>\n\n\n\n Consult\u00e2nd paginile unui vechi\r\ninventar al obiectelor de patrimoniu pe care le-a deţinut\r\nbiserica din Maieri, am aflat \u00eenregistrate şi\r\npatru icoane \u00eempărăteşti (\u201eIisus Hristos Marele Arhiereu\u201d,\r\n\u201eMaica Domnului cu Pruncul\u201d, \u201eSf\u00e2ntul Ierarh Nicolae\u201d şi \u201eSf\u00e2ntul\r\nEvanghelist Luca\u201d), av\u00e2nd toate aceleaşi dimensiuni ale panourilor din\r\nlemn pe care au fost zugrăvite (86\u00d7<\/strong>61cm).<\/p>\n\n\n\n Această ultimă\r\nmenţiune, dar mai ales extrema raritate a situaţiilor \u00een care o\r\nicoană de hram \u00eel reprezintă pe Sf\u00e2ntul Luca, ne-au \u00eendemnat să\r\nexplorăm mai stăruitor Colecţia de artă bisericească\r\nde la Centrul mitropolitan din Sibiu, care a ajuns să constitue, \u00eencep\u00e2nd\r\nde la fondarea acesteia \u00een anul 1897 O confirmare deplină a\r\nfaptului că aceste patru icoane au aparţinut odinioară bisericii\r\ndin Maieri a rezultat din confruntarea vizuală a imaginii Sf\u00e2ntului\r\nNicolae identificată \u00een colecţia de la Arhiepiscopie, cu reprezentarea\r\naceluiaşi sf\u00e2nt ierarh, corespunzătoare icoanei\r\n\u00eempărăteşti din st\u00e2nga iconostasului, singura care se\r\ndesluşeşte suficient de clar \u00een cadrul fotografic.<\/p>\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Chiar\r\nafectate de trecerea timpului, aceste patru icoane impresionează \u00eencă\r\nprin calitatea artistică excepţională. Un contur delicat descrie\r\nforma prelungă a chipurilor sfinte, \u00eenvăluite \u00eentr-o lumină\r\nalbă, marmoreeană. Ochii lor se deschid limpezi şi mari sub\r\nfruntea senină, \u00eenălţată peste arcul spr\u00e2ncenelor. Expresia\r\ne firească şi pictorul a ştiut să transmită starea de\r\nspirit şi caracterul deosebit \u00een cazul fiecărei persoane\r\nreprezentate. \u00censă aceste atitudini şi sentimente subtil diferenţiate\r\nau fost subordonate totuşi preocupării artistului de a le face\r\nsă manifeste deopotrivă starea de sfinţenie, de totală\r\ntransfigurare. Această trecere a firii spre o condiţie\r\nspiritualizată a fost comunicată \u00een chipul cel mai expresiv prin aranjamentul\r\nsofisticat şi sărbătoresc al veşmintelor, sub ale\r\ncăror falduri bogate corporalitatea pare să fi dob\u00e2ndit o nouă\r\nnatură. \u00a0<\/p>\n\n\n\n Aceste particularităţi\r\nale stilului \u00een care au fost zugrăvite icoanele \u00eempărăteşti\r\nne \u00eendreptăţesc să le atribuim şi pe ele meşterului Teodor\r\ndin Făgăraş.<\/p>\n\n\n\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 O ultimă\r\nidentificare necesară, chiar dacă poate nu tot at\u00e2t de dificilă,\r\nmai răm\u00e2nea de făcut cu privire la o altă icoană, care \u00een\r\nfotografia document apărea aşezată \u00een poziţie\r\nverticală, pe analogul din dreptul iconostasului. \u00cel \u00eenfăţişază\r\npe M\u00e2ntuitorul binecuv\u00e2nt\u00e2nd şi prezent\u00e2nd \u00een m\u00e2na st\u00e2ngă un glob,\r\nsimbol al universului restaurat prin preţul jertfei Sale. Căut\u00e2nd \u00een\r\naceeaşi colecţie a Arhiepiscopiei Sibiului, am putut afla o\r\nicoană care corespunde perfect celei pe care tocmai am descris-o. Poartă\r\niscălitura cunoscutului pictor originar din Mărginimea Sibiului, Constantin\r\nGeorgescu, care a zugrăvit-o \u00een anul 1887. Să mai notăm că\r\n\u00eensemnarea are şi o valoare documentară importantă pentru\r\nbiografia pictorului născut \u00een 1843, la Poiana Sibiului, despre care se\r\nconsidera că ar fi murit \u00een anul 1886. Această icoană,\r\npictată pentru biserica ortodoxă din Maieri, ne \u00eengăduie să\r\nadmitem prin urmare că artistul a mai trăit cel puţin\r\np\u00e2nă \u00een 1887.<\/p>\n\n\n\n ***<\/p>\n\n\n\n O concluzie se desprinde \u00een urma\r\ncelor prezentate \u00een acest studiu şi aceasta oferă măsura \u00een care\r\napelul la un document fotografic poate servi reconstituirii istorice a unor\r\nfapte din trecut, suplinind caracterul sumar al informaţiilor transmise pe\r\ncalea surselor convenţionale.<\/p>\n\n\n\n Mai concret, fotografia pe care am\r\nanalizat-o, chiar dacă a fost realizată la peste un secol de la\r\nzidirea şi decorarea interioară a bisericii ortodoxe \u201eSf\u00e2ntul Luca\u201d din\r\nMaierii Sibiului, c\u00e2nd toate din alcătuirea ei păreau marcate de\r\npatina timpului, a surprins ambianţa elevată a unui interior\r\nbisericesc ortodox ornamentat cu rafinament şi discreţie, sugestiv\r\nmai ales pentru gradul de civilizaţie atins de locuitorii rom\u00e2ni, \u00een cea\r\nmai mare parte oameni săraci, \u00eensă harnici şi chivernisitori, ai\r\n\u201esuburbiului de jos\u201d, şi pentru aspiraţiile acestora de a se integra \u00een\r\nsocietatea urbană a Sibiului.<\/p>\n\n\n\n Identificabile datorită\r\nacestei fotografii, imaginile zugrăvite pe peretele t\u00e2mplei ori pe panourile\r\ndin lemn aplicate pe aceasta, mărturisesc despre nivelul superior atins \u00een\r\nevoluţia artei rom\u00e2neşti transilvănene de la sf\u00e2rşitul\r\nsecolului al XVIII-lea, graţie unor reprezentanţi, veritabili\r\nmaeştri, de felul zugravului Teodor din Făgăraş.<\/p>\n\n\n\n <\/a>NOTE:<\/p>\n\n\n\n [1] \u201ePe la 1746,\r\n\u00abmăieriştea\u00bb de peste Cibin e delimitată \u00eentr-un cartier aparte.\r\nBodogae 1981,\r\np. 17.<\/p>\n\n\n\n [2]<\/a> Sigerus 1930, p. 40, 41.<\/p>\n\n\n\n [3]<\/a> Sigerus 1930, p. 42.<\/p>\n\n\n\n [4]<\/a> Puşcariu 1889, p. 46,\r\n84.<\/p>\n\n\n\n [5]<\/a> Lupaş 1928, p. 20, 21.<\/p>\n\n\n\n [6]<\/a> Bodogae 1981, p. 19-21.<\/p>\n\n\n\n [7]<\/a> Chioaru 1993.<\/p>\n\n\n\n [8]<\/a> \u00cen cursul secolului al\r\nXVIII-lea, majoritatea acestor ferme agricole erau deţinute de patriciatul\r\nsăsesc al Sibiului (Dumitrescu-Jippa, Nistor 1976,\u00a0 p. 152), \u201eproprietari de condiţie\r\nsocială superioară (familiile Ehremburg) şi oficiul poştal\r\n(Meisterpost), dar şi o curte\r\nMăiereană a spitalului (Spitalmeirhof)<\/em>. Arheologul Petre\r\nBeşliu Munteanu a făcut legătura \u201e\u00eentre toponimul Spitals\r\nMayrhoff, rom\u00e2nii care lucrau acolo ca slugi şi cartierul locuit de rom\u00e2nii\r\ndin afara zidului de incintă. Beşliu Munteanu 2012, p. 105, 225; Beşliu\r\nMunteanu 2015, p. 131.<\/p>\n\n\n\n [9]<\/a> Bodogae 1981, p. 20.<\/p>\n\n\n\n [10]<\/a> Sigerus 1922-1928, p. 114;\r\napud<\/em>, Brusanowski 2007, p. 239, n.\r\n150.<\/p>\n\n\n\n [11]<\/a> Bodogae 1981, p. 20.<\/p>\n\n\n\n [12]<\/a> Bodogae 1981, p. 20.<\/p>\n\n\n\n [13]<\/a>Sigerus 1930,\r\np. 41.<\/p>\n\n\n\n [14]<\/a> Chioaru 1993, p. 25.<\/p>\n\n\n\n [15]<\/a> Statutul acesta s-a\r\noficializat atunci c\u00e2nd lăcaşul de \u00eenchinare din suburbiul Iosefin a\r\ndevenit biserică \u201epatronată de arhiepiscopul Sibiului, \u00een virtutea\r\ndecretului imperial nr. 1823 al \u00eempăratului Francisc I, urmat la cererea\r\nvăduvei Paulina Hagi Constantin Pop şi de dreptul care revenea\r\nArhiepiscopiei de a manipula averea bisericii, lucru aprobat de Andrei Şaguna\r\nşi de curtea din Viena, \u00een anul 1854. \u00cen virtutea acestui lucru, \u00een\r\nSinodul Arhidiecezei greco-orientale din Transilvania anului 1899, deputatul\r\nmirean Partenie Cosma a cerut ca starea de fapt să fie reglementată inclusiv\r\nprin statutul organic. Soroştineanu 2006, p. 33.<\/p>\n\n\n\n [16]<\/a> Chioaru 1993, p. 31, 32.<\/p>\n\n\n\n [17]<\/a> Chioaru 1993, p. 32.<\/p>\n\n\n\n [19]<\/a> \u00cen introducerea primului\r\nvolum publicat al tezei de doctorat, I. D. Ştefănescu afirma următoarele:\r\n\u201e…les photographies qui illustrent ce livre et celles qui nous ont servi pour\r\nl\u2019analyse des monuments sont l\u2019oeuvre de nos mains. Ştefănescu 1928,\r\np. 2.<\/p>\n\n\n\n [20]<\/a> Literat 1996.<\/p>\n\n\n\n [21]<\/a> Literat 1996, p. 26.<\/p>\n\n\n\n [22]<\/a> Iorga 1906, p. 171.<\/p>\n\n\n\n [23]<\/a> Literat 1996, p. 49.<\/p>\n\n\n\n [24]<\/a> Literat 1996, p. 215; note\r\ndespre activitatea zugravului Sava din Făgăraş şi la\r\nRustoiu, Băjenaru, Dumitran, Sz\u00f6cs F\u00fcl\u00f6p 2008, p. 15-20.<\/p>\n\n\n\n [25]<\/a> Muzee şi\r\ncolecţii 1981, p. 227.<\/p>\n\n\n\n Abrevieri bibliografice:<\/p>\n\n\n\n Abrudan 2015 \u2013 <\/strong>Ioan Ovidiu Abrudan, \u00ab<\/strong>Un model\r\ninedit de reprezentare a Sfintei Fecioare Maria cu Pruncul \u00een iconografia\r\nrom\u00e2neasca a secolului al XIX-lea\u00bb<\/strong>, \u00een Apulum: Series\r\nhistoria & patrimonium<\/em><\/a>, Nr. 52, Alba Iulia, 2015<\/a>, p. 105-156.<\/p>\n\n\n\n Beşliu Munteanu 2012 \u2013\r\nPetre Beşliu Munteanu, Hermannst\u00e4dter\r\nSpital und Spitalkirche\/ Spitalul şi Biserica Spitalului din Sibiu<\/em>,\r\nSibiu, Heidelberg, 2012.<\/p>\n\n\n\n Beşliu Munteanu 2015 \u2013\r\nPetre Beşliu Munteanu, \u00abMai sus de \u201eGroapa cu lei\u201d: Azilul de Sus şi\r\ncurtea Măiereană a spitalului\u00bb, \u00een Petre Beşliu Munteanu (coordonator), Groapa cu Lei. Istorie şi arheologie\/Die L\u00f6wengrube. Geschichte und\r\nArch\u00e4ologie<\/em>, \u00a0Editura Honterus,\r\nSibiu, 2015.<\/p>\n\n\n\n Bodogae 1981 \u2013 Teodor Bodogae, \u00abSibiul,\r\nvatră de vieţuire ortodoxă rom\u00e2nească\u00bb, \u00een Arhiepiscopia Sibiului \u2013 pagini de istorie<\/em>,\r\nSibiu, 1981.<\/p>\n\n\n\n Brusanowski 2007 \u2013 Paul\r\nBrusanowski, Pagini din istoria bisericească\r\na Sibiului medieval<\/em>, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,\r\n2007.<\/p>\n\n\n\n Chioaru 1993 \u2013 Ioan Chioaru, Biserica din Maierii Sibiului<\/em>,\r\nBiblioteca Euphorion, Colecţia Memorialistică, Sibiu, 1993.<\/p>\n\n\n\n Dumitrescu-Jippa, Nistor\r\n1976 \u2013 Aurel Dumitrescu-Jippa, Nicolae Nistor, Sibiul şi ţinutul \u00een lumina istoriei<\/em>, I, Editura Dacia,\r\nCluj-Napoca, 1976.<\/p>\n\n\n\n Iorga 1906 \u2013 Nicolae Iorga,\r\nScrisori şi inscripţii ardelene\r\nşi maramureşene, vol II, Inscripţii şi \u00censemnări<\/em>,\r\nBucureşti, 1906.<\/p>\n\n\n\n Literat 1996 \u2013 Valeriu\r\nLiterat, Biserici vechi rom\u00e2neşti\r\ndin Ţara Oltului<\/em>, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996.<\/p>\n\n\n\n Lupaş 1928 \u2013 Ioan\r\nLupaş, Sibiul ca centru al\r\nvieţii rom\u00e2neşti din Ardeal<\/em>, extras din \u00abAnuarul Institutului de\r\nistorie Naţională\u00bb, vol. V., Cluj, 1928.<\/p>\n\n\n\n Muzee şi colecţii\r\n1981 \u2013 \u00a0\u00abMuzee şi colecţii\r\nmuzeistice \u00een Arhiepiscopia Sibiului. Colecţia de la Centrul mitropolitan\r\nSibiu\u00bb, \u00een Arhiepiscopia Sibiului \u2013\r\npagini de istorie<\/em>, Sibiu, 1981.<\/p>\n\n\n\n Puşcariu 1889 \u2013\r\nIlarion Puşcariu, \u00abO serie de documente şi date istorice\u00bb, \u00een Documente pentru limbă şi\r\nistoriă<\/em>, Tomul IV, Sibiu, Tiparul Tipografiei Archidiecezane, 1889.<\/p>\n\n\n\n Rustoiu, Băjenaru,\r\nDumitran, Sz\u00f6cs F\u00fcl\u00f6p 2008 \u2013 Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran,\r\nSz\u00f6cs F\u00fcl\u00f6p K\u00e1roly, … Prin mine, Ioan\r\nPop Zugravul<\/em>, Ed. Altip, Alba Iulia, 2008.<\/p>\n\n\n\n Sigerus 1922-1928 \u2013 Emil\r\nSigerus, Vom alten Hermannstadt<\/em>, III,\r\nSibiu, 1922-1928. <\/em><\/p>\n\n\n\n Sigerus 1930 \u2013 Emil\r\nSigerus, Chronik der Stadt Hermannstadt.\r\n1100-1929<\/em>, Sibiu, 1930, traducere \u00een limba rom\u00e2nă de Beatrice Ungar (Cronica oraşului Sibiu<\/em>,\r\n110-1929),\u00a0 Ediţia a III-a, Editura\r\nHonterus, Sibiu, 2016.<\/p>\n\n\n\n Soroştineanu 2006 \u2013 Valerian\r\nSoroştineanu, \u00abDespre catedrala mitropolitană din Sibiu\u00bb, \u00een Transilvania<\/em>, Sibiu, nr. 4\/2006.<\/p>\n\n\n\n Ştefănescu 1928 \u2013\r\nI. D. Ştefănescu, L\u2019\u00e9volution\r\nde la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines\r\njusqu\u2019au XIXe si\u00e8cle<\/em>, Introduction, Paris, 1928.<\/p>\n\n\n\n EXPLICAŢIA\r\nFIGURILOR:<\/p>\n\n\n\n Fig. 1, 2.\r\nBiserica ortodoxă \u201eSf. Luca\u201d, Sibiu (aspectul actual)<\/p>\n\n\n\n Fig. 3. T\u00e2mpla\r\nbisericii \u201eSf. Luca\u201d (aspectul actual)<\/p>\n\n\n\n Fig. 4, 5, 6.\r\nDecorul mural original de pe balustrada cafasului bisericii ortodoxe \u201eSf.\r\nLuca\u201d.<\/p>\n\n\n\n Fig. 7. Biserica\r\n\u201eSf. Luca\u201d, pisania.<\/p>\n\n\n\n Fig. 8. Biserica\r\n\u201eSf. Luca\u201d, uşile \u00eempărăteşti.<\/p>\n\n\n\n Fig. 9. Portretul\r\nEpiscopului Gherasim Adamovici (1789-1796) (litografie după \u00fcn artist\r\nanonim).<\/p>\n\n\n\n Fig. 10. Episcopul\r\nGherasim Adamovici (portret de un anonim). Provine din casa-muzeu de la\r\nRăşinari care a servit de reşedinţă episcopilor\r\nortodocşi s\u00e2rbi ai rom\u00e2nilor transilvăneni, \u00een cea de-a doua\r\njumătate a secoluluila XVIII-lea.<\/p>\n\n\n\n Fig. 11. Biserica\r\n\u201eSf. Luca\u201d, fotografie de pe la mijlocul secolului trecut.<\/p>\n\n\n\n Fig. 12. T\u00e2mpla\r\nbisericii de pe Strada Lungă, redecorată de pictorul Dimitrie\r\nKabadaief (1877-1934). Prin arcul ferestrei deschise \u00een peretele t\u00e2mplei se\r\nvede un fragment din decorul mural realizat \u00een absida altarului de pictorul\r\nNicolae Stoica. Fotografie din anul 1965.<\/p>\n\n\n\n Fig. 13. Biserica\r\n\u201eSf. Luca\u201d de pe Strada Lungă \u00eentr-o imagine surprinsă de un\r\nfotograf, \u00een primul sau cel de-al doilea deceniu al secolului trecut.<\/p>\n\n\n\n Fig. 14. T\u00e2mpla\r\nbisericii \u201eSf. Luca\u201d \u00eentr-o imagine fotografică realizată \u00een primul\r\nsau cel de-al doilea deceniu al secolului trecut.<\/p>\n\n\n\n Fig. 15. Zugravul\r\nTeodor din Făgăraş (atribuire), \u201eIisus Hristos Marele Arhiereu\u201d,\r\nicoană \u00eempărătească care a decorat t\u00e2mpla originală a\r\nbisericii \u201eSf. Luca\u201d (Colecţia de Artă bisericească a\r\nArhiepiscopiei Sibiului).<\/p>\n\n\n\n Fig. 16.\u00a0 Zugravul Teodor din Făgăraş\r\n(atribuire), \u201eIisus Hristos Marele Arhiereu\u201d, detaliu.<\/p>\n\n\n\n Fig. 17. Zugravul\r\nTeodor din Făgăraş (atribuire), \u201eMaica Domnului cu Pruncul\u201d,\r\nicoană \u00eempărătească care a decorat t\u00e2mpla originală a\r\nbisericii \u201eSf. Luca\u201d (Colecţia de Artă bisericească a\r\nArhiepiscopiei Sibiului).<\/p>\n\n\n\n Fig. 18. Zugravul\r\nTeodor din Făgăraş (atribuire), \u201eMaica Domnului cu Pruncul\u201d,\r\ndetaliu.<\/p>\n\n\n\n Fig. 19. Zugravul\r\nTeodor din Făgăraş (atribuire), \u201eSf. Ierarh Nicolae\u201d,\r\nicoană \u00eempărătească care a decorat t\u00e2mpla originală a\r\nbisericii \u201eSf. Luca\u201d (Colecţia de Artă bisericească a\r\nArhiepiscopiei Sibiului).<\/p>\n\n\n\n Fig. 20. Zugravul\r\nTeodor din Făgăraş (atribuire), \u201eSf. Ierarh Nicolae\u201d, detaliu.<\/p>\n\n\n\n Fig. 21. Zugravul\r\nTeodor din Făgăraş (atribuire), \u201eSf. Evanghelist Luca\u201d,\r\nicoană \u00eempărătească (de hram) care a decorat t\u00e2mpla\r\noriginală a bisericii \u201eSf. Luca\u201d (Colecţia de Artă\r\nbisericească a Arhiepiscopiei Sibiului).<\/p>\n\n\n\n Fig. 22. Zugravul\r\nTeodor din Făgăraş (atribuire), \u201eSf. Evanghelist Luca\u201d, detaliu.<\/p>\n\n\n\n Fig. 23.\r\nConstantin Georgescu (1843-1887?), \u201eIisus Hristos binecuv\u00e2nt\u00e2nd\u201d (1887),\r\nicoană care a aparţinut bisericii \u201eSf. Luca\u201d (Colecţia de\r\nArtă bisericească a Arhiepiscopiei Sibiului).<\/p>\n\n\n\n Fig. 24, 25, 26.\r\nZugravii Teodor şi Sava din Făgăraş, iconostasul bisericii\r\n\u201eDuminica Floriilor\u201d din Avrig (1807).<\/p>\n\n\n\n Fig. 27.\u00a0 Zugravii Teodor şi Sava din\r\nFăgăraş, \u201eProorocul Aaron\u201d, uşă diaconească,\r\nbiserica \u201eDuminica Floriilor\u201d din Avrig (1807).<\/p>\n\n\n\n Fig. 28. Zugravii\r\nTeodor şi Sava din Făgăraş, \u201eMelchisedec\u201d, uşă\r\ndiaconească, biserica \u201eDuminica Floriilor\u201d din Avrig (1807).<\/p>\n\n\n\n Fig. 29. Zugravul\r\nTeodor şi fiii, Sava şi Ioan, decorul mural al bolţii absidei\r\nbisericii ortodoxe \u201eAdormirea Maicii Domnului\u201d din satul Veneţia de Jos (com.\r\nPărău, jud. Braşov) (1801).<\/p>\n\n\n\n Fig. 30, 31.\r\nZugravul Sava din Făgăraş, pictura murala din naosul bisericii\r\nortodoxe din Calbor \u2013 registrul prăznicarelor (1813).<\/p>\n\n\n\n Fig. 32, 33, 34.\r\nZugravul Sava din Făgăraş, pictura murala din naosul bisericii ortodoxe\r\ndin Calbor \u2013 friza apostolilor (1813).<\/p>\n\n\n\n Reconstituirea imaginii vechii t\u00e2mple a bisericii ortodoxe din Maierii Sibiului Ioan Ovidiu Abrudan Universitatea \u201eLucian Blaga\u201d din Sibiu După un deceniu de la promulgarea Edictului iozefin de toleranţă religioasă (8 […]<\/p>\n","protected":false},"author":0,"featured_media":199,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[7],"tags":[],"class_list":["post-160","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-7"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/160","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=160"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/160\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":171,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/160\/revisions\/171"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/199"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=160"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=160"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/museikon.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=160"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
<\/p>\n\n\n\n[18] Abrudan 2015, p. 105-156.<\/h2>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n\n\n
\n\n\n\nGalerie Imagini<\/h3>\n\n\n\n
![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2001.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2002.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2003.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2004.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2005.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2006.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2007.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2009.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2010.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2011.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2012.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2013.png\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2014.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2015.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2016.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2017.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2018.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2019.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2020.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2021.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2022.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2023.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2024.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2025.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2026.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2027.JPG\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2028.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2029.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2030.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2031.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2032.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2033.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/museikon.ro\/images\/revista-online\/2018\/abrudan\/fig.%2034.jpg\")
<\/a><\/figure>\n\n<\/figure>\n\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"